Mihai Hrincescu, la zicale și cobză

*

Singurul cântăreț tânăr de melos autentic românesc, Mihai Hrincescu, din Arbore, este un căutător de texte și melodii adevărate, pe care le descoperă ba prin Biblioteca și Fonoteca Academiei Române, ba prin satele Bucovinei, pe care le cunoaște din bătrân în bătrân, din zicală în zicală. Înzestrat cu o voce unică, o voce care respiră cântecele, parcă fără nici un efort, și acompaniidu-se cu cobza, care a devenit o componentă a staturii sale artistice, Mihai Hrincescu ridică sălile în picioare, pe unde cântă, și dobândește, rapid și sigur, un viitor care-i fusese sortit, dar de care se și învrednicește. Este un muzician înnăscut, iar „Zicălașii” l-au adoptat cu entuziasm, pentru că arta interpretativă a lui Mihai Hrincescu ține de rădăcinile spiritualității neamului, și ele puse bine de ursitoare în sufletul generos și în mintea pururi iscoditoare a tânărului de pe vatra legendarului Portar al Sucevei Luca Arbure.

*

La mulți ani, Mihăiță Hrincescu,

și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!

Alexandru, basistul de la TEIU… MACHINES

*

Este unul dintre cei mai buni basiști din țară și, prin urmare, cântă și rock, și jazz, deși identitatea afectivă a lui Alexandru „Teiu” Teișanu este și va rămâne pururi cea de co-fondator și de basist al trupei suceveano-clujene TOY MACHINES. Băiat cu școală și cu un talent actoricesc remarcabil, muzician înnăscut și predestinat să trăiască, în primul rând, muzica, Alexandru „Teiu” Teișanu este un scapăr de lumină în cenușiul zilelor contemporaneității noastre, un trăitor de vise care izbutește, de cele mai multe ori, să și le transforme în realitate.

*

La mulți ani, Teiu, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!

Sorin Filip, interpret de folclor

*

Cu bunul simț înnăscut care îl caracterizează, Sorin Filip, managerul Centrului Cultural „Bucovina” și, din punctul meu de vedere, cel mai bun diriguitor pe care l-a avut instituția vreodată, s-a sfiit să îmi ceară acceptul prieteniei pe net, deși, în viața de fiecare zi, suntem prieteni prieteni. Drept consecință, am aflat târziu că ieri a fost ziua lui de naștere și mă văd obligat să-i salut ivirea sub Soare cu întârziere.

*

Sorin Filip este, în melosul tradițional românesc, un interpret de folclor îndrăgit, cu calități vocale incontestabile și cu un repertoriu bine ales și ingenios revărsat, dinspre prezent, înspre rădăcinile ancestrale, în ciuda faptului că folosește adeseori cadențe naționale moderne și, desigur, modernizate. În fond, fiecare epocă are propria ei respirație. Este, ca om și ca artist, un sincer admirator al valorilor, deci are caracteristica fundamentală a unui bun promotor al culturii.

*

La mulți ani, Sorin Filip, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!

Octav Casian, un Samson al rockului basarabean

*

Când vine vorba de muzică, Basarabia poate da lecţii tuturor celorlalte ţinuturi româneşti, iar asta nu de azi, de ieri; când vine vorba de rock, iarăşi, la fel. Doar când e vorba de metal lucrurile se mai complică, pentru că Basarabia are doar în Octav Casian un adevărat simbol al întregului metal românesc, feciorul acesta voinic şi puternic măcar cât un munte şi care seamănă leit cu biblicul Samson, când îşi risipeşte pletele şi cântecele prin spaţiul inefabil al scenelor, fiind o forţă a cântecului dezlănţuit. Păcat doar că încă nu a izbutit să închege trupe statornice, dar mi se spune că noile lui trupe, două la număr, ar fi pe măsura lui Octav Casian. Păi, dacă e pe de-aşa, de ce nu ne-am revedea la Bucovina Rock Castle? Deocamdată, pentru că ziua de astăzi poartă şi pecetea naşterii muzicianului Octav Casian,

*

La mulţi ani, prietene, şi Dumnezeu să te ţie numai întru bucurie!

Nostalgii sucevene: Vasile Anghel Siminiuc

*

Un amestec ciudat de grafică şi de pictură, o impresionantă armonizare a liniilor şi a culorilor, prin transparenţe demne de toată admiraţia, cam asta ar însemna, din punctul meu de vedere, opera plastică a suceveanului Vasile Anghel Siminiuc. E drept că notorietatea şi-a câştigat-o cu un fel de caligrafii ale aurelor sucevene rispite sau chiar pierdute prin vremuri, dar şi mai mult decât respirările picturale ale Sucevei vechi mie mi-au plăcut şi îmi plac picturile îndrăzneţe ale lui Siminiuc, în care artistul recompune realitatea şi rescrie regulile artei prin propria sa naştere. De fapt, asta şi înseamnă arta: naştere. Iar Vasile Anghel Siminiuc s-a născut şi neostenit de repetabil se naşte astăzi.

*

La mulţi ani, prietene, şi Dumnezeu să te ţie numai întru bucurie!