Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 50

Aniversarea unui om tânăr: Tiberiu Cosovan

Tiberiu COSOVAN

*

Îl monitorizez, cu atenţie, de vreo două decenii şi pot depune mărturie: Tiberiu Cosovan nu are vârstă. Are, totuşi, o zi de naştere, pentru că într-un 12 noiembrie a întrezărit lumina zilei şi, pentru că i-a plăcut, a decis să trăiască în lumină. Lumină din lumină.

*

Soarta l-a răsplătit cu două vocaţii: cea de publicist de cultură, şi încă de neegalat în judeţ, şi cea de artist plastic, parcursul rapid, de la linografie, la pictură post-impresionistă definindu-l drept un creator nu doar sensibil şi cerebral, ci şi ca un remarcabil aflător de sine.

*

Astăzi, Tiberiu Cosovan se răsfaţă în lumina zilei în care s-a născut, despletind lumini pe degete. Fericire, Tibi!


Să-ţi trăiască şi să te fericească fecioraşii!

Zicalasul Razvan Mitoceanu

*

Nu cred că am să pot uita vreodată că, în ziua în care îşi încreştina cel de-al treilea fecioraş, adică astăzi, muzicianul Răzvan Mitoceanu, dirijorul orchestrei Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu”, compozitor şi orchestrator, a rupt trei ceasuri din viaţa lui pentru a le închina cântecului vechi bucovinean. De aceea simt nevoia să scriu şi câteva rânduri distincte: îţi mulţumesc, prietene, şi să dea bunul Dumnezeu să-ţi trăiască şi să te fericească prinţişorii tăi până în vremea vremurilor!


Soloneţul lui Ilie Vasile Tipa

Solonet final

*

Satul lui Vlad Negrul, care, în 15 martie 1490, avea o biserică, pe care Ştefan cel Mare o închina Episcopiei Rădăuţilor, drept „a 38 biserică, pe Soloneţ”, iată că a devenit a lui Ilie Vasile Tipa „a lu’ George a lu’ Ilie a lu’ Toader, în urma unor splendide succesiuni spirituale, din care fac parte legendarul Constantin Milici, Epifanie Grosu, minunatul învăţător şi monograf al vetrei sale Ioan V. Rachieru, Mihai Bocancea, Petrea Tabarcea, învăţătorul Doru Luchian, profesorul şi criticul literar Rodica Moroşan, învăţătoarele Rodica şi Ioana Grigorean şi, nu în ultimul rând, inconfundabilul Adrian Dinu Rachieru, trăitor profund de Bucovina, care a scris şi un minunat „Cuvânt de însoţire” a surprinzătorului „Album fotoetnografic al satului Soloneţ”, lucrare unică, în felul ei, care prezintă iconografic mărturii de tip cronică ale unei comunităţi bucovinene, admirată şi de Alexandru Voevidca, învăţătorul superior sucevean, care a cules, în 1907, splendide melodii, de la Constantin şi Filemon Milici (de 24 şi respectiv 36 de ani, pe atunci), şi de la Mihai Tipa, care avea 17 ani în 1908.

*

Coroborând cântecele de atunci cu mărturiile iconografice, care înfăţişează Soloneţul drept comunitate de tip răzeşesc (folosirea sucnei, adică a fustei de catifea, cumpărată din târg, dar croită în casă, şi a bârneţelor înalte, la femei), dar şi cu spiritualitatea pământeană, prima din Bucovina, a cantorului bisericesc Constantin Milici, cu care voi încheia această scurtă prezentare, urmând ca în următoarea să vă vorbesc şi despre ctitorul „Ţării Fagilor”, revistă făcută împreună cu liceanul Eusebiu Cămilar, din banii obţinuţi pe vite, pe care le-a vândut după război, cred că din albumul bănăţeanului bucovinean Ilie Vasile Tipa se pot extrage informaţii, care să îmbogăţească ştiinţa noastră, şi mai ales a folcloroşilor, despre portul din bătrâni autentic, neuniformizat şi, fără îndoială, profund identitar, înainte de a-şi băga coada propagandişţii culturnici bolşevici, cu patima lor nivelatoare. Iată, deci, o parte dintre acele mărturii, care îl legitimează pe Ilie Vasile Tipa drept „soloncean” veritabil, pururi viu şi demn de amintire:

*

Solonet coperta

Solonet 1

Solonet 2

Solonet 3

Solonet 4

Solonet 5

Solonet 6

Solonet 7

Solonet 8

Solonet 9

Solonet 10

Solonet 11

Solonet 12

Solonet 13

Solonet 15

Solonet 16

Solonet 17

Solonet 18

Solonet 19

Solonet 20

Solonet 22

Solonet 23

Solonet Constantin Milici


Cum n-am mai ajuns „Deţinut Politic de Onoare”

Caricatura autoportret*

Înainte de a-mi scoate propriile mele cărţi (luasem, totuşi, premiul de debut al Editurii Albatros, prin 1980, cu Vânare de urşi, şi publicasem în Editura Transpress, din Sibiu, a criticului Mircea Braga, romanul Omul de sacrificiu), hotărâsem că am o datorie de a-i scoate la lumină pe cei doi scriitori suceveni, care şi-au risipit cele mei frumoase decenii ale vieţilor lor prin închisorile comunismului, Vasile Pânzariu şi Dumitru Oniga. Apoi, în timp, pe lângă cărţile celor doi, am scos şi cărţi de-ale celorlalţi deţinuţi politici bucovineni, precum Radu Bercea, George Ungureanu şi Eugen Dimitriu.

*

Nu mai ştiu prin care an al secolului trecut (cred, totuşi, că în 1996 sau în 1997), lansam, la subsolul Băncii Comerciale din Suceava, o carte a lui Vasile Pânzariu, în prezenţa multor foşti deţinuţi politici de prin ţară, printre care şi liderul lor, bănăţeanul Teofil Botlung, dacă nu mă înşeală memoria asupra numelui. Şi cum primele cărţi ale martirilor le tipăream cu banii cerşiţi de mine de pe la diverşi oameni de afaceri (erau generoşi, pe atunci, când durau afaceri cu bani împrumutaţi cu dobânzi mari), Teofil Botlung, cuprins de un devastator entuziasm, a propus ca Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România să îmi acorde titlul de „Deţinut Politic de Onoare”.

*

„Puşchea pe limbă! Sper să scap!”, am strigat eu, atunci, pentru că aveam vreo şase-şapte procese pe rol cu politicienii vremii, cu unii dintre ei pentru că, nesemnând premeditat un pamflet al lui Zaharia Stancu, pe care îl publicasem în NordPress, s-au recunoscut în „Bandiţii sub Tricolor” şi pofteau la onoare reperată.


Așa începe totul…

Petrică OLOIERU 1

*

Așa începe totul: mai întâi, zăresc o umbră în ușa biroului, pe care îl împart cu Tiberiu Cosovan, iar când ridic privirile, rămân nedumerit, până ce realizez că, de sub pălăria buclucașă, îmi zâmbește Petrică Oloieru. Astăzi, când cu greu l-am recunoscut, a venit să-mi spună că a luat copiile manuscriselor lui Alexandru Voievidca, încă de ieri, și că lucrează la orchestrații. De data asta, vom fonoteca „Chindiile”, adică vechile cântece de nuntă bucovinene, care se cântau la zestre, în ulița bisericii, la masă, la pahar dulce, și în diverse alte momente ritualice ale horelor miresei și a mirelui sau în zicalele pentru flăcăi, babe, neveste etc. Vor urma repetițiile, cu Răzvan Mitoceanu, Adrian Pulpă, Ionuț Chitic, Narcis Rotaru și Mihăiță Cotos, apoi fonotecarea, în 11 noiembrie 2016, ora 12, de Ziua Scrisului Bucovinean:

*

Afis ZIUA SCRISULUI BUCOVINEAN 2016 m

*

Intrarea este, ca de obicei, liberă, iar spectacolul este produs din drag de drag, fără nici o plată, că doar slujim cultura și nu patria, precum cei care ne conduc. Oficiile de gazdă le va face, de data asta, Tiberiu Cosovan, cel mai bun ziarist de cultură din media suceveană și, desigur, colegul meu de birou și, mai ales, de năzuire.

*

Tiberiu COSOVAN

*

La „dezbaterile” de astăzi a asistat și umoristul Constantin Horbovanu, autorul unei cărți care va fi premiată în 11 noiembrie, și care, văzând că vreau să-l pozez, s-a împotrivit, arătându-mi cu disperare peretele cu tablouri, premiate de-a lungul anilor, care ne înfrumusețează biroul.

*

Constantin HORBOVANU 1

*

I-am făcut pe plac umoristului, pozându-l și a doua oară, înainte de a pleca, împreună cu Petrică Oloieru, ca să stabilim amplasamentul „Zicălașilor” pentru concertul „Chindiile”, de peste exact zece zile.

*

Constantin HORBOVANU 2

Petrică OLOIERU 2

 


Pagina 50 din 85« Prima...102030...4849505152...607080...Ultima »