Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 48

Dumnezeule, ce colinde a avut Bucovina!

Repetitia Zicalasilor 0

*

Astăzi, de la ora 16, până recent, am ascultat melodiile celor 40 de colinde vechi valahe, culese din întreaga Bucovină de Alexandru Voevidca şi am înţeles că Pitagora a avut dreptate, atunci când susţinea că sufletul omenesc reverberează, mereu şi mereu, de ecouri astrale. Colindele adevărate şi cu adevărat strămoşeşti sunt pure, armonioase şi doldora de lumină. Iar pe la anii 1900, deşi unele dintre cântările legii din strămoşi primiseră neîndemânatece texte bisericeşti, încă îşi păstrau armoniile ancestrale, cele despre care mărturisea Pindar, cel care ştia că arhaic înseamnă primordial şi nicidecum rudimentar, primitiv – doba şi fluierul în îngustimea imaginativă a folcloriştilor.

*

Atmosfera a fost incredibilă. Veselă, dinamică, revigorantă (Petrică Oloieru cântă, de data asta, la… zurgălăi şi clopoţei; şi o să vedeţi cât de inspirat a fost!). Intrau colindele datinii în fiecare celulă a trupului şi a sufletului. „Scoală, scoală, găzduliţă!”, de pildă, încă nu avea adaosul melodic bisericesc „Asta-i seara, seara lui Crăciun”, ci păstra, încă, invocaţia vibrantă, prin care Luna (Alba sau Crăiasa Zăpezii), care şedea la „gherghesul” primăverii şi cosea, este rugată să facă „lumină mai frumoasă / să se lumineze-n casă”, adică pe pământ. Celelalte colinde ancestrale (am avut dreptate, când am presupus, apoi argumentat menţinerea melodiilor şi falsificarea doar a textelor) sunt altceva decât cele de astăzi, au prospeţime, purifică, vindecă. Uneori, par cântece de dragoste („curvăsăreşti” – cum scrie în prefaţa catavasierelor ortodoxe), alteori nişte hore cosmice ale neauzitelor planete, cum preciza acelaşi Pitagora.

*

Mâine, de la ora 13, în incinta Palatului Administrativ din Suceava, vom filma concertul acesta cu „Colinde de peste veac”. Fără sumane sau bundiţe de dihor, în hainele noastre de fiecare zi (sper să vie Răzvan Mitoceanu cu flaneaua de astăzi, în care omul de zăpadă are nas aplicat! – deh, tată de trei fecioraşi!), iar concertul se va desfăşura fără fasoane, inclusiv cu numărări de ritmuri ale pauzelor şi, dacă Răzvan, Ionuţ şi Mihăiţă vor dori, ca şi astăzi, să cânte şi vocal ultima colindă, eu m-aş bucura. Pentru că asta a însemnat şi repetiţia de astăzi şi va însemna şi concertul de mâine: o dezintoxicare de hruscisme şi de priceasno-folcloroase. Şi, desigur, o închinare memoriei strămoşilor şi vrednicului întru memorie Alexandru Voevidca.

*

Repetitia Zicalasilor 1

Adrian Pulpa

Repetitia Zicalasilor 2

Repetitia Zicalasilor 3

Ionut Chitic

Repetitia Zicalasilor 4

Repetitia Zicalasilor 5

Mihaita Cotos

Repetitia Zicalasilor 6

Repetitia Zicalasilor 7

Tiberiu Cosovan si Razvan Mitoceanu 1

Razvan Mitoceanu

Repetitia Zicalasilor 8

Repetitia Zicalasilor 9

Razvan Mitoceanu si Petru Oloieru 1

Repetitia Zicalasilor 10

Repetitia Zicalasilor 11

Ionut Chitic 2

Repetitia Zicalasilor 12

Ionut Chitic 3

Repetitia Zicalasilor 13


Doru Popovici sau ziua rockerului universal

1 Breathelast prezentati de Doru Popovici

*

Cel mai pătimaș trăitor al muzicii rock de pe mapamond, profesorul gimnazial de engleză Octavian Doru Popovici, căruia noi îi zicem, că-așa vor mușchii lui – pardon, pielea și ciolanele, căci cu mușchi n-a fost dotat, Dodo, își pune, astăzi, pecetea pe vremelnicie, asumându-și, de-un moft petrecăreț, lumina acestei zile. Dodo, dincolo de dimensiunile lui intelectuale, este, în primul rând, un personaj și încă unul fabulos, care dă culoare și dinamism mediilor de viață socială pe care le frecventează. S-a născut cu vocația prieteniei, deci cu temelia fundamentală a optimismului, și există când zâmbet larg, când râs sonor și dezlănțuit. Are un singur viciu (de unde și numele Popo-viciu!) notabil: pescuitul. În rest, Doru Octavian Popovici e un cântec conștient de propria sa natură. La mulți ani, prietene, și Dumnezeu să te ție numai întru bucurie!


4B (FOUR BE) – un spectacol mare, în sala mică

4B 1

*

Invitaţi de percuţionistul Cezar Todiruţ, nepotul bunilor noştri prieteni şi vecini, Doina şi Dinu Ilieş, cu care, deşi s-au mutat în ceruri, încă mai ţinem legătura, am mers şi noi să ascultăm concertul celei mai tinere trupe rock din Suceava, care se numeşte 4B (se citeşte FOUR BE), pentru că, iniţial, avea patru componenţi, majoritatea elevi în clasa a VI-a B a Şcolii generale nr. 3 din Suceava, care se poate mândri cu o adevărată pleiadă de rockeri, precum Manny Gutău, Sandy Deac şi, de ce nu?, Andi Drăguşanul.

*

Spectacolul a fost deschis de o voce incredibilă, profundă şi tulburătoare, şi care transmite cu o sinceritate dezarmantă mesajul nealterat al cântecului (o colindă din repertoriul rock creştin – există şi un asemenea gen, de care este fascinat şi actualul Papă). Elevă în clasa a VII-a, Rania Kutkut înseamnă o voce deja educată, admirabil gestionată, şi, pe cale de consecinţă, un viitor categoric al muzicii româneşti:

*

Rania Kutkut 1

Rania Kutkut 2

*

Apoi a urcat pe scenă trupa 4B, cu Mara Oancea solistă, cu înzestrata Oana Cârligeanu la clape, cu Ioana Talpău stăpânind bine chitara acustică, cu Andrei Morar la chitară bas şi cu Cezar Todiruţ, încântându-mi sufletul, la tobe. Coordonatorul trupei este domnul profesor Mihai Lungoci, iar numele domniei sale trebuie subliniat şi pentru concepţia de spectacol al trupei, unitară, dar dinamică, proaspătă, un fel de suită a repetatelor renaşteri – repertoriul de cover-uri, cuprinzând colinde rock şi pop, dar şi rock veritabil, ţinând publicul numeros într-o afectivitate duioasă şi plină de nostalgie.

*

Mara Oancea înseamnă încă o voce cu personalitate şi individualitate a Sucevei, cu un registru larg (aproape două octave) de exprimare şi cu o disciplină a ritmului pe care, spre plăcuta mea surprindere, am descoperit-o şi la vecinul meu, Cezar Todiruţ. De altfel, toţi componenţii trupei, dibaci armonizaţi de clăpara Ana Cârligeanu, înseamnă un drum temeinic şi cu imaginaţie croit, care se va desăvârşi odată cu crearea primelor piese ale trupei, moment nicidecum îndepărtat, pentru că toţi instrumentiştii ei şi, desigur, solista deja stăpânesc tehnica şi starea de spectacol, transmiţând emoţii prin ceea ce fac, nu doar prin puritatea inconfundabilă a vârstei lor.

*

4B 2

4B 3

4B 4 Cezar Todirut

4B 5

4B 6

4B 7

4B 8 Cezar Todirut

4B 9

4B 10

4B 11

4B 12

4B 13

4B 14

4B 15

*

Iar după minunatul concert al trupei 4B, a mai urmat un scapăr de viitor, muguraşul de fată numit Roua Dragotă, care, cu o singură colindă, şi-a împletit susurul neprihănit al vocii cu cel al chitarei, pe care, deşi cunoaşte doar câteva acorduri, o subordonează încântător susurului de trăire sufletească numit cântec. În final, a cântat şi actorul Lucian Drăgotă, tatăl micuţei mari artiste, în „serialul Aşchia nu sare departe de trunchi” – trunchiul viguros fiind, totuşi, doar admirabila Roua Dragotă.

*

Roua Dragota 1

Roua Dragota 2

Roua Dragota 3

Roua Dragota 4

Lucian Dragota 1

Lucian Dragota 2

Public 1

Public 2

 


Opera cu care mă mândresc

Darius si Carina

*

Viaţa asta mi-a cam izbutit. Îmi place mai tot ce am avut de trăit şi nu sunt vrednic să-i mulţumesc bunului Dumnezeu pentru toate darurile şi harurile. Dar cel care ne-a încredinţat că-i suntem fraţi, Fiul Cerului, ştie ce-i în sufletul meu şi îl mărturiseşte aşa cum este, nu cum îl simt eu sau cum şi-l imaginează alţii. Nu am trăit degeaba şi asta chiar înseamnă ceva.

*

Dar toate sunt colb şi cenuşă, pe care le spulberă vântul pustiei – vorba lui Alecu Hurmuzachi şi a lui Ion Grămadă. Există, însă, şi o operă durabilă, cu care mă mândresc: nepoţeii mei, Darius şi Carina. Sensibilul băieţel şi zgâtia neastămpărată, cu care mi-a înseninat bătrâneţile prinţesa mea, Cozmina. Îi aştept, vor sosi peste câteva zile. Am stat mult la ei, în ultima vreme, dar tot îi aştept cu nerăbdare. Şi vor veni, pentru că Moş Crăciun şi-a făcut sălaş în sufletul meu.

*

Carina


Un patrimoniu dumnezeiesc: opera lui Radu Bercea

Radu Bercea a

*

O împovărare care mă onorează este aceea de a tezauriza, printr-un album de artă, patrimoniul dumnezeiesc, pe care îl reprezintă opera pictorului Radu Bercea. Nu mă pricep la chestiunile care țin de albumele de artă, dar trăiesc, de lungi decenii, cu atâta vibrație opera ultimului martir al Bucovinei, încât, pentru că el mă vrea redactorul acestui album, va trebui să-mi fac ordine în suflet și să purced la drum. E drept, am mai lucrat, și tot pentru Radu Bercea, o carte asemănătoare, bine primită, și ca lucrare tipografică, de lumea noastră artistică, dar acum există un ceva în plus, există obligația de a-l zugrăvi pe Radu Bercea în complexitatea înfățișărilor sale în lumină, deci într-o diversitate stilistică, pe cât de complexă, pe atât de unitară. Deocamdată privesc, încerc să înțeleg și să-mi fac ordine în gânduri și în simțăminte. Cu fiecare tablou al lui Radu Bercea descopăr altceva, trăiesc altceva, am parte de o naștere nouă. Dovadă că mă aflu în fața unei opere vii, care-și merită înveșnicirea.

*

Radu Bercea b

Radu Bercea c

Radu Bercea d

Radu Bercea e

Radu Bercea f

Radu Bercea g

Radu Bercea h

Radu Bercea i

Radu Bercea j

Radu Bercea k

Radu Bercea l

Radu Bercea m

Radu Bercea n

Radu Bercea o

Radu Bercea p

Radu Bercea r

Radu Bercea s

Radu Bercea t

 


Pagina 48 din 87« Prima...102030...4647484950...607080...Ultima »