Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 46

Dorneanul Ilie Boncheș. Primar al orașului

*

Cu mult înainte de a-l cunoaște pe actualul primar al orașului Vatra Dornei, i-am știut antecesorii, care au răzbit spre demnități impresionante în imperiul habsburgic, în ciuda concurenței neloiale a elitelor bucovinene, sprijinite și de căpitănie, și de veșnic partinica lume ecleziastică bucovineană. Numele se pronunța Boancheș, uneori se și scria așa în presa veche, dar în actele oficiale se grafia, conform ortografiei etimologiste a vremii, Bóncheș, apoi, cum gestionarii de acte nu știau că „ó” se citește „oa”, s-a pierdut accentul de la „ó” și, respectiv, pronunția corectă, neamul străvechi al dornenilor Boancheș transformându-se în neamul Boncheș.

*

Pe Iliuță Boncheș, om „de-un leat” cu mine, l-am cunoscut cu ocazia unui concert al „Zicălașilor”, la Vatra Dornei, prilejuit de lansarea celui mai recent album de artă al pictorului humorean Radu Bercea. Într-o vreme când „oficialii” se cam țin departe de făptuirile culturale, prezența primarului de Vatra Dornei la o astfel de restituire de memorie m-a surprins în mod plăcut, iar discuțiile „printre uși” (avea o zi extrem de aglomerată) au pus temeliile Festivalului „Bucovina Acoustic Park”, într-un mod neobișnuit, dar de maximă eficiență: printr-o strângere de mână. Și cum am eu o slăbiciune aparte pentru oamenii „pe cuvântul cărora se pot dura biserici”, cum obișnuia să spună Eroul Bucovinei, Ion Grămadă, aproape subconștient am deslușit în Iliuță Boncheș un prieten vechi, pe care mă pot baza, chiar dacă l-am întâlnit târziu. Dar nu prea târziu.

*

Ne sunăm rar, ne vedem și mai rar, dar ce convenim devine faptă. Într-una din serile trecute, m-a sunat ca să îmi dea vești: în sfârșit, va putea reconstrui Cazinoul din Vatra Dornei, lucrările urmând să înceapă imediat după ridicarea zăpezii spre ceruri. Ceea ce înseamnă că va trebui să aflăm altă locație pentru „Bucovina Acoustic Park”, așa că e musai să ne vedem în ianuarie, la Dorna. Despre ziua de naștere a domniei sale, 15 decembrie, nu a  suflat o vorbă, dar nu-i bai:

*

La mulți ani, Iliuță Boncheș,

și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Un suflet pentru cultură: Ramona Medeleanu

Colega noastră Ramona Medeleanu şi superba ei prinţesă

*

Centrul Cultural “Bucovina” ar trebui să fie, astăzi, în sărbătoare, dar colega noastră Ramona Medeleanu, pururi discretă şi retrasă, s-a sustras, cu delicateţe, chiar şi vigilenţei Facebook. Numai că nouă, slujitorilor culturii, nu ne scapă niciodată nimic, deci nu puteam rata nici solidarizarea entuziastă cu Ramona, care este, fără strop de exagerare, un suflet şi, mai ales, o minte pentru cultură. Pentru Ramona Medeleanu, creierul economic şi financiar al Centrului Cultural “Bucovina”, primează, întotdeauna, făptuirea culturală, deci dimensiunea prin care un popor se defineşte în istorie, iar felul acesta de a gândi şi de a privi lucrurile ne tămăduieşte şi pe noi, cei care slujim cultura într-un mod mai direct şi mai vizibil, dar poate că nu la fel de implicaţi în povestea prozaică, de zi cu zi, a spiritualităţii româneşti în Bucovina.

*

Respectată şi preţuită nu doar de noi, slujbaşii culturii, ci şi de personalităţile creatoare din ţară şi din lume care conturează prezentul sucevean, Ramona Medeleanu are eroismul uman al omului de după cortină, dar fără de care spectacolul nu s-ar mai ţine vreodată.

*

De multă vreme am vrut să subliniez, în mod public, meritele Ramonei Medeleanu în spiritualitatea bucovineană, dar iată că abia astăzi, când privilegiul de a-i sărbători naşterea îl are numai superba ei prinţesă, pot să o fac.

*

La mulţi ani, Ramona Medeleanu,

şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


“Ar fi de neiertat să îl uităm în cuvinte”

*

Nu l-am văzut. Nu am vrut să îl ştiu altfel şi, în plus, avem de lucrat împreună şi “Decalogul”, cartea lui definitivă de poezie, pe care o vom lansa în 7 septembrie 2018, atunci când Roman Istrati va împlini 63 de ani. Şi va trebui să sfătuim, între timp, să ne punem de acord şi să râdem, din toată inima, de proşti. Inclusiv de noi înşine, atunci când ni se mai întâmplă să ne molipsim de atât de contagioasa prostie omenească.

*

Am stat deoparte, fumând cu nesaţ (“Lasă-le, mă, că numai rău fac!”, mă îndeamnă Romică; “Tu vorbeşti?”, ripostez eu, apoi continuu: “În realitate, nici un om nu se lasă de nimic, dar nimicurile încep să îl lase, unul câte unul, atunci când le vine lor cheful. Eu, şi după ce o să mor, o să mai trag trei fumuri, şi-abia după aceea o să pornesc pe Cale!”) şi privind noianul de prieteni ai poetului Roman Istrati, care veniseră să-şi ia adio de la el. Chiar şi Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, care participase, fără să ia cuvântul, şi la lansările cărţilor lui Roman Istrati, era acolo. N-au lipsit ziariştii, o parte dintre scriitori şi dintre pictori. Şi dintre foştii noştri colegi de liceu.

*

Apoi, când unul dintre ei, Azat Mandalian, a condus convoiul, pe sub prapurii împărăteşti, spre o rană proaspătă a pământului, i-am spus lui Romi că îi aştept manuscrisele cu poeme, ca să mă apuc de lucru, şi am plecat. De data asta, fără să ne strângem mâna, ceea ce nu-i bine. Dar o să-mi iau revanşa în 7 septembrie 2018…

*

*


Poetul Roman Istrati, în liceu

 

Despre poetul Roman Istrati nu voi vorbi niciodată la trecut.

 

Despre întâmplări din viaţa noastră, da, dar despre el, niciodată. Şi asta pentru că Roman Istrati e mai viu decât toţi viii, iar undeva, pe masa lui de lucru, aşteaptă poemele “Decalogului”, scrise în ultimele luni, carte de poezie care se va lansa în 7 septembrie 2018, în ziua naşterii poetului. Vor cânta Mihaela Popescu şi Cornel Angelescu.

 

Şi ne vom bucura, iar Roman Istrati va fi, iarăşi, viu, mult mai viu decât oricare dintre noi, şi la sărbătoarea aceea. Cartea este prinsă în programul Centrului Cultural “Bucovina” pe 2018 (admirabil s-a comportat instituţia pe care o slujesc faţă de acest poet înnăscut!) şi va primi, în curând, şi aprobarea Consiliului Judeţean Suceava.

*

Dar, până atunci, ce-ar fi dacă v-aţi împrospăta sufletele cu poemele lui Roman Istrati din vremea liceului? Poeme pline de sevă, poeme viguroase ca fructele ce dau în pârg, cu binecuvântarea Sfântului Soare. Poeme pe care Roman Istati nu le va repudia niciodată, pentru că sunt dimensiuni ale existenţei sale de dincolo de vârste şi de omeneşti aleanuri.

*

Poeme de Roman Istrati. Adică un ceva mai presus de noi, adică o stare de rugăciune la care pleacă auzul şi stelele, dar şi bunul Dumnezeu.

*

*


a plecat Roman Istrati!

*

rupt din lanţurile vremii,

Roman, Vodă prin ce-a scris,

a plecat să-adune ramuri

din promisul paradis

să-ncunune fruntea lumii

din înaltul univers

cu poemul cel din urmă

rătăcit, cândva, din mers

*

peste filele nescrise

din adânc şi din departe,

numai sufletu-i rămâne

să respire într-o carte

şi apoi că cate-n alta

dintre cele ce le-a scris

ca să-l regăsim aievea

şi să îl trăim drept vis,

*

însă astăzi totul doare,

totul este nedreptate:

ca-ntr-o punere pe cruce

a plecat Roman Istrati!


Pagina 46 din 110« Prima...102030...4445464748...607080...Ultima »