Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 40

Solii lui Gheorghe Flutur, la Porţile Artei

Adrian Bocancea diploma

*

Cerându-mi să dăm amploare sărbătorilor memoriei, preşedintele CJ Suceava, domnul Gheorghe Flutur, şi-a asumat ansamblul de manifestări de sub aura „Zilei Artelor Plastice Bucovinene”, o zi care va ţine… o lună şi jumătate, cuprinzând, pe lângă premierea Seniorilor Artelor Plastice Bucovinene, lansări de carte, concerte de muzică veche, expoziţii, etc. Fiind şeful executivului judeţean, domnul Gheorghe Flutur, în numele Consiliului Judeţean Suceava, s-a decis la o implicare directă, care-mi convine de minune, pentru că şi domnia sa are ritm şi, deci, nu o să-mi încetinească mişcarea.

*

Ziua Artelor Plastice Bucovinene este închinată înfiinţării, la Cernăuţi, duminică, 31 ianuarie 1932, a Societăţii Artiştilor şi Amicilor Artelor Plastice din Bucovina, deci a primei organizări profesionale a unor artişti români cu tradiţie şi cu şcolire academică pe la Viena.

*

Ana Candrea diploma

*

După Epaminonda Bucevschi, cel dintâi român bucovinean care a existat drept mucenic al frumosului, ar fi rămas, după cum susţine Corneliu Gheorghian, două ucenice, Camilla Neumann „şi o domnişoară Bodnărescu”, prima, fiica unui poet german, profesor, într-o vreme, pe la Rădăuţi, iar cealaltă, Mărioara, o viitoare profesoară rădăuţeancă, sora directorului Leonidas Bodnărescu, de la „Hurmuzachi”, amândouă anonimizate, ulterior, în tumultoasa viaţă bucovineană.

*

Pictura bucovineană renaşte, în epoca Bucovinei României Mari, prin doi feciori de boieri, Radu Giurgiuveanu şi Paul Verona, primul, descendent al neamului Giurgiuvenilor (Giurgiu deriva din Giulea şi însemna, în româna veche, Gheorghe), cu moşii în nordul Bucovinei, până în valea Ceremuşului, iar celălalt, Verona, cu moşii în ţinutul Herţei.

*

Prima expoziţie cernăuţeană este, totuşi, cea a Virginiei Tomescu-Sirocco, din 4 martie 1924, urmată de cea a lui Radu Giurgiuveanu, un pictor „romantic şi îngrijit”, cum avea să-l categorisească Eugen Pohonţu, care a expus în octombrie 1924; cea de a doua expoziţie a lui Radu Giurgiuveanu, deschisă în toamna anului 1927, după cea a lui Leon Hruşcă, din 8 august 1926, aducea, lângă tablourile lui, şi pe cele ale moşierului din Herţa, Paul Verona. În jurul celor doi pictori-boieri, care, prin poziţia lor socială, indirect şi prin erudiţie, conferă picturii bucovinene o aură de nobleţe, s-au adunat „puzderie” de pictori tineri, şi români, şi poloni, şi germani, şi evrei, şi ucraineni, şi ruşi, toţi grupaţi într-o naţiune nouă, naţiunea artiştilor.

*

„Puzderia”, cum o numea Pohonţu, nu prea contează pentru memorie, din moment ce, în toate domeniile artelor, dispun, stabilesc ierarhii şi drepturi la înveşnicire rataţii, indivizii fără har, dar care se erijează în atoateştiutori, în critici.

*

Primul critic al artei din Bucovina ar fi, în accepţiunea generală, Eugen Pohonţu (1897-1992), profesor la Liceul Militar din Cernăuţi, până în 1934, şi şef al „Străjii Ţării”, apoi profesor la Liceul Marelui Voievod Mihai din Bucureşti, unde s-a şi ocupat de educaţia celui care avea să ne fie şi rege. În Bucovina, Pohonţu s-a străduit să antreneze artiştii plastici în cristalizarea unei mişcări artistice, beneficiind de o anume autoritate, datorită priceperii, adeseori prea subiectivă şi ultimativă, în a recepta arta plastică. Cu meritele şi cu mărturiile lui, ne vom mai întâlni, aşa cum ne vom reîntâlni şi cu discordia provocată de Pohonţu, printr-un anume partizanat, care va provoca furia lui Mircea Streinul.

*

Din punctul meu de vedere, Traian Chelariu şi Mircea Streinul au fost, cu adevărat, primii cronicari de artă ai Bucovinei (mă păzesc să-i numesc pe ei, jertfelnicii întru durabil, critici), demersurile lor publicistice vizând încurajarea unei vieţi culturale bucovinene de amploare, în care şi numele sonore, dar şi cele modeste să poată convieţui şi sluji idealul conturării unei naţiuni. Iar dacă Streinul doar a făptuit în acest sens, Chelariu a avut şi o persuasivă luare de poziţie împotriva dihoniei şi fanfaronadei, care a trebui să dea de gândit şi contemporanilor noştri.

*

Dimitrie Savu diploma

*

Odată cu Radu Giurgiuveanu, Leon Hruşca şi Paul Verona, în Cernăuţi începe să se afirme o aristocraţie a frumosului, care capătă contur şi se afirmă, drept grupare artistică oarecum distinctă, începând din toamna anului 1931, când, datorită eforturilor profesorului-căpitan Eugen Pohonţu şi ale pictorilor Giurgiuveanu şi Verona, se organizează, după model nemţesc, un adevărat „Octombrie de Bucovina” românesc, respectiv Salonul de Toamnă, cu intenţia declarată de a se ajunge, în curând (dar mult mai durează „curând”-ul la români!), şi la un Salon de Iarnă, cele două manifestări de artă obligând, practic, oficialităţile (şi ce oficialităţi aveau Cernăuţii!), să caute soluţii pentru construirea unui spaţiu expoziţional adecvat şi, drept anexă, a câtorva ateliere, care să fie puse la dispoziţia artiştilor.

*

Expoziţiile, în Cernăuţi, se făceau, de prin 1906, în spaţii improprii, drept aglomerări de lucrări pe pereţi slab luminaţi, dar se pare că şi „tradiţia” aceasta avea un oarecare farmec, din moment ce Vladimir Nichitovici avea să o folosească şi în vremuri mai bune.

*

Odată cu salonul de toamnă din 1931, se afirmă, la Cernăuţi, o adevărată aristocraţie a frumosului, recunoscută ca atare şi în vremurile istorice ale Bucovinei, şi în vremurile de după aceea, în care, şi de o parte, şi de alta ale sârmei ghimpate, creaţia începe şi se sfârşeşte cu suficienţii impuşi de bolşevism şi care nu au memorie, nu au rădăcini, ci doar plutirea aceea stranie de balon colorat, regăsibilă mai ales în lumea poeticească, în trândăvia scremută a versificărilor albe.

*

Apariţia, prin afirmare, a unei noi generaţii de artişti plastici, şcoliţi şi răsşcoliţi, în tehnică şi în cultură artistică, prin diverse academii europene de arte frumoase, determină şi afirmarea unor trăitori ai frumosului, precum Eugen Pohonţu, Traian Chelariu sau Mircea Streinul, care, foarte curând, datorită subiectivităţii, vor duce şi la închegarea unei vieţi artistice unitare la Cernăuţi, dar şi la o dezbinare teribilă între artişti, „mărul discordiei” fiind George Lowendal, un adevărat Maiakovski al picturii, care, sub aparenţa de cuminţenie iconografică, produce o adevărată revoluţie în pictura bucovineană, una „în gura mare”, care îi transformă pe trăitorii de frumos, şi, în primul rând, pe Pohonţu, în critici. Dar nici măcar Mircea Streinul nu poate evita acest risc, el fiind partizanul unui Esenin al penelului, Vladimir Zagorodnicov, şi, datorită exagerărilor agresive, ba chiar insolente ale lui Pohonţu, un anti-Lowendal, deşi, în lăuntric, îl preţuia pe năvalnicul leningrădean.

*

Eugen Pohonţu însemna, prin profesie şi prin viaţa lui socială, lustrul clipei, personajul care îşi durează numele pe opera altora, în vreme ce Streinul, care era o vâlvătaie artistică, pe neaşteptate străfulgerată pe cerul Bucovinei, detesta ierarhizările până la a comite ierarhizări şi adora orice gest creator, prin care patrimoniul spiritualităţii bucovinene avea de câştigat. Tocmai de asta, Mircea Streinul, ca şi în cazul lui Teofil Lianu, ajunge să exagereze în privinţa valorii operei lui Vladimir Nichitovici, ba mai antrenează după sine şi o întreagă generaţie scriitoricească şi artistică întru omagierea lui Nichitovici. Gestul este superb, fără îndoială, şi nu cred că vreun alt pictor român în viaţă a avut, în vreun moment aniversar, elogii din partea tinerilor scriitori şi din partea marilor artişti ai vremii sale, aşa cum s-a întâmplat, după cum veţi vedea în paginile care urmează, cu Vladimir Nichitovici, admirabil profesor cernăuţean şi, mai târziu, din postura de primar al Iacobenilor, un om care avea să-şi vadă visul de a construi o casă de creaţie pentru artiştii plastici aproape împlinit, apoi spulberat de vâltoarea războiului. Dacă visul lui Nichitovici ar fi fost dus până la capăt, Iacobenii s-ar fi ales cu cel mai reprezentativ muzeu al artei plastice bucovinene. Dacă, măcar în anii aceştia sau în cei care vor urma, ar mai exista, în Bucovina, un Vladimir Nichitovici şi un Mircea Streinul, muzeul acela ar deveni realitate, iar artele plastice bucovinene ar reînvia cu vigoarea perioadei interbelice.

*

Despre aristocraţii frumosului (poetul E. Ar. Zaharia îi numise pe iconari „aristocraţii simţirii”, şi tocmai de asta sintagma derivată mi se pare suficient de sugestivă), despre aristocraţii frumosului s-au scris pagini memorabile, pe care le voi reproduce, cândva, acum fiind eu dator să vă spun câte ceva şi despre ziua de astăzi, 27 ianuarie 2017, care este şi ziua naşterii actorului descheiat la suflet, Florin Piersic.

*

Ne-am adunat, încă din zori, cei trei membri ai juriului, doi cu tradiţie în această sărbătoare, adică Tiberiu Cosovan şi Ovidiu Ambrozie Bortă-BOA, şi eu, care, de-a lungul anilor reluării tradiţiei cinstirii plasticii bucovinene, doar slujeam evenimentul, şi ne-am pregătit, surprinzător de emoţionaţi, pentru o călătorie, ca soli ai preşedintelui Gheorghe Flutur, pe la Porţile Artei.

*

Cosovan Tiberiu

BOA

*

Cinstit vorbind, ne era teamă să nu regăsim în pictorii admiraţi de-a lungul vieţii decât ruinele personalităţilor de odinioară, spulberate şi şubrezite în aproape câte un veac de existenţă pentru fiecare în parte. Din fericire, temerile ne-au fost neîntemeiate.


Vă mulțumesc, vă mulțumesc, vă mulțumesc!

Gluma domnului Dumitru OSTAFI

Gluma domnului Dumitru OSTAFI

*

Un călător italian, care vizitase Moldova, începând cu anul 1640, pe nume Marco Bandini, rămăsese surprins să constate că noi, moldovenii, eram, și atunci, total dezinteresați de memoria și de virtuțile străbunilor, dar, punând mare preț pe prezent, obișnuiam să ne sărbătorim zilele de naștere și pe cele onomastice cu ospețe impresionante, de parcă am fi niște zei. Din punctul ăsta de vedere, eu nu mă prea regăsesc în străbunii mei moldoveni, pentru că obișnuiesc să-mi ignor aparențele de sărbători personale, ba mă mai și izolez, cu astfel de prilejuri, și mă abandonez lucrului.

*

Astăzi, însă, costumele „Zicălașilor” și cărțile lui Radu Bercea și Mihai Cotos, toate aflate în lucru și în competiție cu trecerea vremii, m-au scos din casă și m-au purtat prin croitorie și prin tipografie, apoi și pe la Centrul Cultural „Bucovina”, unde colegii, știindu-mi obiceiul, au făcut ochii cât cepele, mai ales că nici telefonul nu-l închisesem, după nărav. Și am avut surpriza urărilor și din partea Doamnei Sofia Vicoveanca, sacerdot al spiritualității românești, dar și din partea președintelui Gheorghe Flutur, care, cu nostalgia prieteniei noastre din tinerețe, a avut nu doar vocea de atunci, ci și felicitări pentru activitatea „Zicălașilor”, pe care încă nu i-a văzut și ascultat decât prin intermediul fonotecărilor video, care l-au impresionat profund.

*

Pentru prima dată, voci din toate partidele politice s-au unit cu cele ale scriitorilor, muzicienilor, pictorilor, ziariștilor și ale celor care contează cel mai mult, ale oamenilor care-mi sunt mereu alături, în spațiul neliniștit al scrisului meu. Tocmai de asta, întors acasă, am cules numele celor care mi-au făcut urări, citind mesaj cu mesaj, din câte s-au putut deschide, pentru că aglomerarea de urări mi-a blocat cutia poștală virtuală (cei omiși rog să mă ierte, pentru că nu din voia mea i-am omis!). Tuturor și, în primul rând, celor care obișnuiesc să mă citească, vă mulțumesc, vă mulțumesc, vă mulțumesc pentru dragostea pe care v-o port. Da, am scris corect, pentru că eu vă sunt dator cu dragoste pentru acest adevărat catalog al sufletului meu:

*

A

Mircea AANEI, Dan ADOMNIȚEI, Constantin AGAFIȚEI, Adah AIMIRI, Cristian Caciur AIOANEI, Roxana ALBU, Constantin ALECSA, Diana Ionela ALEXA, Laura ALEXA, Dragoș ALEXANDRU, Robert ALEXANDRU, Nicu AMURĂRIȚEI, Marian ANDRONACHE, Dana Trandafira APĂTĂCHIOAE, Nastasha ASAFTEI, Iulian ASPIHYX, Elissa  ATOMEI, Georgeta AVĂDANEI

 

B

Ion BĂIȚAN, Narcisa BELECA, Radu BERCEA, Ștefan Alexandru BĂIȘANU, Mariana BILIC, Mihai BÎRSAN, Mihnea BLIDARIU, Bianca BODNAR, Doru BORES, Ioan BRĂESCU, Vlad BUCȘĂ,Andreea BUNESCU, Lucica BUNICA, Silvea BURLACU

 

C

Cornelia CABINIUC, Rodica CĂLIN, Laurențiu CALIU, Petrică CÂMPEAN, Gabriel CĂRĂBUȘ, Victor Andrei CARCALE, Cezar CĂTĂLIN, Doina Vianora CATARGIU, Marinela Crisina CIMPOEȘU, Ada CIOBANU, Irina CIOBOTARU, Edward CIORNEA, Gheorghe CÎRSTIAN, Viorica CIUBOTARU, Otilia CLIPA, Corina COCA, Ghiță COCA, Violeta CODOREAN, Alexandru Lucian COJOCARU, Mihaela COJOCARU, Virgil COSMA, Tiberiu COSOVAN, Mihaela COSTEA, Carmen COSTEA BOTAN, Mihai COTOS, Viorica COVA, George CRINTĂ, Mity CROITOR, Mariana CUCIUREANU, Gigi CUDLA, Ovidiu CUZA,

Lucian Francisc CSIBI

 

D

Mircea DĂNILĂ, Mery DASCĂLU, Rodica DASCĂLU, Elena DIANA, Neculai DINDRI, Ica DOAR, Luminița DOMINTE, Constantin DUMITRU, Dan DUMITRU, Lică DUMITRU, Cristian-Ionuț DUȚĂ, Iulian DZIUBINSKI

 

E

Keen EYE

 

F

Menachem M. FALEK, Viorica FĂRTĂIȘ, Sorin FILIP, Dana FLOREA, Ștefan FLOREA, Adrian FLORICEL, Gheorghe FLUTUR, Rodica FRANCIUC, Petrică FRUNZUC, Elisabeta FUSA

 

G

Mădălina GABOR, Marius GAFENCU, Jorj GAGIU, Sorin GĂLĂȚEANU, Ștefi M. GANEA, Brândușa-Maria GÎZĂ, Carmel GEORGESCU, Adriana GODROMAN, Mihai GRAMATICU, Alexandru GRIGORAȘ, Amedeo GRIGOREAN, Nicu GRIGOREAN, Petru GRIGORICIUC, Virgil GROSU, Florin Procopie GUȘUL

 

H

David HALLAS, Gabi HAVRILIUC, Amanda HNATIUK, Tania HOLBAN, Gabriel HOPULELE, Constantin HORBOVANU, Adriana HOSTIUC, Bogdan HRECINIC, Ramona HRECINIC, Boris HREHORIAC, Mihai HRINCESCU, Cătălin HUTU, Dragoș HUȚULEAC

 

I

Radu IAȚCO, Luminița IGNEA, Ion ION, Lucian IONIȚĂ, Virginel IORDACHE, Alina IOSIF, Dumitru ISAC, Cătălin ISTRATI

 

J

Doina JAUCA, Cristinel JURESCHI

 

K

Corina KLUS

 

L

Laura LARA, George LAZĂR, Dan LEFTER, Narcisa LICĂ, David LINCOLN, Lăcrămioara LOGHIN, Dana LOGIGAN, Cristina LORENA, Tamara LUPU

 

M

Emilia MACAROV, Maria Brigitta MACOVEI, Constantin MAIEREAN, Rodica MANCIU, Mihai MANOLACHE, Ioan MANOLE, Emilian MARCU, Mihai MARDARE, Magda G. MARMELIUC, Doina MAXEMIUC, Ramona MEDELEANU, Leonard Adrian MELISCH,  Zina MICKAEL, Ovidiu MILICI, Camelia MILITARU, Liviu MIHAILESCU, Răzvan MITOCEANU, Tudor MOGA, Dumitru MONACU, Mara MOROȘAN, Viorel MOTRESCU, Jeni MURARIU, Marinel MURARU, Florin MUCEA, Ana MUHA, Lăcrămioara MUNTEANU, Ovidiu MUNTEANU, Vasile MUNTEANU

 

N

Dorin NEAGU, Elena NEGRU, Ștefan Alexandru NEGRU, Liliana NESTOR, Cornelia NICHIFOR, Dan NICHIFOREL, Virginia-Gita NICHITA, Gheorghe NIȚĂ

 

O

Carmen OLARU, Petru OLOIERU, Orest ONOFREI, Traian Gabriel OJOG, Dumitru OSTAFI

 

P

Viorica PĂCURARI, Ileana PARANICI, Ion PARANICI, Andrei PARASCAN, Doru George PASCAL, Florin PASCAL, Tina Elena PASCARIU, Alexa PAȘCU, Giuliana PĂSTRĂV, Iulia PAȚIU ROGVAIV, Doru PETROAIE, Vali PINTILIE, Simona PINTILEASA, Corneliu PÎRÎU, Costi PLĂCINTĂ, Corneliu POIENARU, Bogdan Iulian POPOVICI, Bogth POPOVICI, Doru Octavian POPOVICI, Luminița POTÎRNICHE, Nicolai PREUTESI, Eugen PRODAN

 

R

Elena Claudia REUȚ, Adriana ROMAN, Cristina ROTARU, Claudia ROȘCA, Neculai ROȘCA, Dorin RUSU, Sergiu RUSU

 

S

Filip SACALIUC, George SAUCIUC, Jeni SAUCIUC, Sorin SEMENCIUC, Gheorghe SENCIUC, Constantin SEVERIN, Mircea SFICHI, Iustina SILEA, Mihaela SIMINICEANU,  Oana SÎRBU-BOTEZAT, Corina SCÎNTEI, Marian SCÎNTEI, Florin SÎRGHIE, Cristian SERE, Trandafir SMETANIUC, Doina SOARE, Natalia SOLCAN, Constantin ȘMILENSCHI, Ioan STAN, Mariana STANDOLARIU, Mihai ȘTEFAN, Rareș Ioan STOICA, Cezar STRATON, Oana ȘTEFAN, Mona SZEKELY

 

T

Adrian TABARCEA, Violeta ȚĂRAN, Alexandru TEIOȘANU, Gabriela TEIȘANU, Mugur TEIȘANU, Bilică TILICĂ, Adrian TITILIUC, Luminița TUCĂ, Sebastian TUCĂ

 

U

Gheorghe URECHE, Dorina UNGUREANU, Floarea UNGUREANU, Aurelia URSACIUC

 

V

Diana VĂCĂRIȚA, Viorel VARVAROI, Mihai VARZARI, Nicolae VERCIUC, Sofia VICOVEANCA, Anatol VIERE, Diana VIȘINOSCHI, Amedeia VIȚEGA, Alin VOICA, Alex VOLK

 

Z

Marian Alexandru ZAHARESCU, Angela ZAROJANU, Vasile ZETU

 

W

Liliana WIDOCKS

 


Violonistul Mihai Cotos, autor de carte!

Mihai Cotos şi Narcis Rotaru

*

Nici un profesionist al artelor nu există cu adevărat, dacă nu are cultul antecesorilor săi. Știu adevărul acesta de o viață și de aceea m-am bucurat teribil, atunci când managerul Centrului Cultural „Bucovina”, Sorin Filip, și directorul Școlii de Arte „Ion Irimescu”, Ion Băițan, m-au rugat să îngrijesc editorial lucrarea monografică „Alexandru Bidirel – ultimul mare lăutar al Bucovinei”, scrisă de tânărul violonist Mihai Cotos, în ultimii ani ai studiilor sale universitare de muzică de la Chișinău, o adevărată academiei a românilor de pretutindeni în tehnică instrumentală și nu numai. Știam despre preocupările lui Mihăiță Cotos, pentru că, pe lângă membrii familiei lui Alexandru Bidirel, se sfătuise și cu Maestrul George Sârbu, și cu Oana Sârbu-Botezat și, în cele din urmă, și cu mine asupra surselor care confirmă existența unei tradiții lăutărești de excepție în Bucovina, inclusiv în familia stupcanilor Bidirel, unchiul lui Alexandru, Ion Bidirel, prieten al lui Ciprian Porumbescu, fiind nu doar cel care și-a crescut nepotul dinspre frate, ci și maestrul care i-a împărtășit toate tainele lăutărești, inclusiv cele componistice.

*

Ciprian Porumbescu şi lăutarii stupcani - Amicul Poporului, nr. 12, 1889

Ciprian Porumbescu şi lăutarii stupcani – Amicul Poporului, nr. 12, 1889

*

Știu lucrarea monografică a lui Mihăiță Cotos încă din vremea elaborării, capitol cu capitol, iar închinarea întru memorie pe care tânărul și exploziv de talentatul violonist sucevean o săvârșește îmi întărește convingerea că doar acolo unde există, cu adevărat, har artistic există și memorie, drept etalon al acelei hăruiri. De ceva vreme, Mihăiță s-a alăturat „Zicălașilor”, făcând inegalabilă tripleta de primași Narcis Rotaru, Adrian Pulpă, Mihăiță Cotos, iar curânda apariție a cărții lui ne bucură dumnezeiește pe toți recuperatorii de cântece vechi din familia „Zicălașilor”.

*

Lucrarea monografică „Alexandru Bidirel – ultimul mare lăutar al Bucovinei”, de Mihai Cotos va avea o primă lansare, la Suceava, în 27 februarie 2017, cu ocazia manifestărilor organizate de Școala de Arte „Ion Irimescu” întru memoria patronului ei spiritual.


Lucrând albumul „Confesiuni cromatice”

Bercea encaustica 1

*

Omul şi artistul Radu Bercea înseamnă o sinonimie a neostenitelor evadări de sub teroarea realităţii prin operă, printr-o inconfundabilă respirare a luminii, într-o desfăşurare cromatică inedită a confesiunilor. De aici, de la nevoie desprinderii de şi din urgiile cotidianului, care se repetă şi apasă aidoma unei lespezi de plumb asupra întregii noastre istorii, se justifică şi se sublimează cealaltă realitate, personalizată şi subiectivă doar până la duioşie, realitatea spovedaniilor cromatice, care admit şi presupun o altă naştere, suprapusă peste cea întâmplată şi premeditată drept aflare de trup în nebuloasele misterioase ale cosmicităţii, pe care Radu Bercea, prin picturile lui mereu novatoare, în ciuda aparenţei de academism târziu, le înrădăcinează sub urmele şi umbrele trecerii pământeşti ale aflării de sine.

*

Bercea acuarela 2

*

Din perspectivele subiective, din care i-am tot privit abundenţa de lucrări şi de expoziţii din ultimele decenii – cele mai fecunde din întreaga lui viaţă, am sesizat două abordări distincte ale confesiunilor, cele narative, care ţin mai ales de peisaj, indiferent de tehnica plastica pe care a abordat-o, şi cele lirice, ba chiar cosmologice (mai rar cosmogonice, dar tot în conotaţie blagiană), cu teme abordate în encaustică şi în tehnica de el inventată, decoart. Mai există, desigur, şi rarele „naturi moarte”, mai ales flori, cu un figurativ tranşant şi doar în astfel de lucrări manifestat, cel al însingurării, al desprinderii abandonate de sub teroarea realităţii.

*

Bercea decoart 1

*

Lucrându-i un album anterior, „Bucovina mărturisită”, şi având toate împuternicirile decizionale din partea artistului, sub această covârşitoare impresie a refuzului brutalului real, am folosit drept culoare de contrast negrul, alegere inspirată pentru punerea în evidenţă a lucrărilor, dar nu şi pentru mesajul pe care am vrut să-l transmit, în calitate de fascinat de creaţia lui Radu Bercea, pentru că încă nu înţelesesem că nu negrul, deşi a încetăţenit un cuvânt în limbile slave („ciornîi”), este culoarea cerului îndepărtat, Cernunos, ci albastru-petrol, un albastru care doar sugerează întunecarea de dincolo de cerurile risipite în lumină. Acum, cu o altă volnicie, de a-i desluşi năvalnice „Confesiuni cromatice”, în ciuda faptului că noutatea o reprezintă uleiurile pe pânză, în care expresia academică pare să primeze, dar fără a abandona tuşele impresioniste remarcabil, constat că dualitatea confesivă, de care vorbeam mai sus, primează, cromaticul fiind reverberare, scăpărare, vibrare de armonii, adică un fel de contururi dinamice ale confesiunilor, ale ideilor, ale viziunilor astrale. Chiar şi cel mai „clasic” peisaj, ulei pe pânză sau acuarelă, înseamnă o discretă ademenire în simbolistica astrală, iar premeditarea aceasta artistică se desluşeşte fără echivoc mai ales în lucrările encaustica şi, ceva mai încifrat, dar fără exagerări, în decoart. Cerul şi verticalitatea desprinsă din odihna paradisiacă a trăirii Bucovinei alcătuiesc un ţel existenţial, o realitate dublă, dar sperată numai, imaginată, spuzită cu suflet şi cu inteligenţă. În opera lui Radu Bercea, pentru care lucrările în encaustică şi în decoart reprezintă cheile secrete, nu vom întâlni Bucovina păşită cu tălpile, ci Bucovina respirată şi înţeleasă ca armonioasă risipă de cosmicitate, de sacru nepersuasiv, ci natural, firesc. Întâlnim ceva ce nu obligă, ceva ce nu-ţi pretinde nimic, deşi ar putea fi ţel, năzuire şi împlinire. E caracteristic pentru toţi creatorii cu adevărat bucovineni, din toate timpurile, nu să ne înfăţişeze aşa cum suntem, ci aşa cum visează ei că ne vom împlini cândva, iar de sub penelul lui Radu Bercea acele schiţe de năzuire acaparează răsfăţul de tuşe sigure şi de o uimitoare transparenţă.

*

Bercea encaustica 2

*

Intenţionam, înainte de a coordona tehnoredactarea noului album de artă, „Confesiuni cromatice”, să grupez lucrările pe tehnici de lucru, dar curând am înţeles că, în cazul lui Radu Bercea, nu tehnicile contează (şi ce performanţe izbuteşte, de pildă, în encaustică, în care peisajul vibrează de cosmicitate; şi ce dinamică a simbolisticii primordiale româneşti întâlnim în figurativele decoart!), ci confesiunea, adică complementaritatea de narativ şi liric, cu evitarea conştientă a metaforei, în favoarea figurativului, un figurativ care adesea atinge metafizicul totemismului primordial. Chiar şi în uleiuri pe pânză, acolo unde tehnicile academismului, cu înrudiri recognoscibile cu opera primilor trei mari pictori ai Bucovinei, Epaminonda Bucevschi, Eugen Maximovici şi Archip Roşca, ies în evidenţă, Radu Bercea are acel plus figurativ, acea pecete a modernităţii, care ţine de misterul totemic al sugestiilor esenţializate, aşa că opera lui nu îngăduie, din punctul meu de vedere, delimitări şi inventarieri tehnice, fie şi din simplul motiv că ea înseamnă, în primul rând, o evadare de sub teroarea realităţii. O evadare a creatorului Radu Bercea, dar şi a noastră, a celor ce-i suntem îngemănaţi lăuntric. Şi ca suflet, şi ca dinamică a minţii.

*

Bercea acuarela 1 Kiev

Bercea decoart 2


Poetul Vasile Zetu, în aura acestei zile

Vasile Zetu

*

Poet înnăscut, desprins cu o ninsoare de ianuarie din palatul de cleștar, de deasupra norilor, al Crăiesei Zăpezii Eftepir, Vasile Zetu își trăiește cuvintele prin munții Dornei, în Crucea, risipind sufletul jertfelnic al vibrației verbelor întru devenirea generațiilor de care deja se reazemă viitorul.

*

Om delicat precum tăcerea pădurilor adânci, poetul de la Crucea își ascultă sângele, predestinat lirismul onest și proaspăt, care stă la temelia timpului astral al zămislirii și ivirii cărților. Cărți de poezie, pagini în curgere armonioasă precum undele Bistriței Aurii, pe care le aduce, în ceasul poeziei, și la Suceava, pentru a le dărui prietenilor.

*

Vasile Zetu, aidoma tuturor creatorilor cu har, nu va fi niciodată prizonier al timpului, dar ziua de astăzi, 17 ianuarie, poartă pecetea lui, alăturată peceții altui poet care îmi trăiește în suflet, luminosul martir Vasile Pînzariu, cu care Vasile Zetu împarte aura sincerității risipei de suflet. La mulți ani și Dumnezeu să te ție numai întru bucurie, prietene!


Pagina 40 din 81« Prima...102030...3839404142...506070...Ultima »