Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 4

Cornel Angelescu, ultimul trubadur al Bucovinei

Cornel Angelescu

*

Autor și al unei capodopere muzicale, „Doina”, pe versuri de Ana Blandiana („S-aude, s-aude, s-aude, din adânc, din vecii, din mereu / Murmurul, sângele, glasul poporului meu”), cantautorul Cornel Angelescu, un trubadur boem, asociat, de regulă, cu muzica folk, înseamnă, totuși, mult mai mult prin expresia largă și deplină a cântecelor sale, care mi-au tot amintit, de-an lungul anilor, când de dangătele clopotelor voievodale, când de vibrația inefabilă a cosmicității.

*

Pentru cântec și numai pentru cântec, el, Cornel Angelescu, s-a tot irosit pe sine, trăind rar și superficial dincolo de hotarele adânci ale muzicii. Este un supraviețuitor, care nu și-a abandonat risipirea pentru crezul său. În 7 iulie 2017, la ora 21, va cânta, împreună cu Mihaela Popescu, pe scena „Bucovina Acoustic Park” din Parcul Cazinoului din Vatra Dornei. Va cânta, adică ne va onora cu dumnezeirea sufletului său de flacără și de mistuire.

*

La mulți ani, Cornel Angelescu, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Maria Sofia – „Fântâna Înţelepciunii”

Mihnea si Maria Sofia*

Maria Sofia împlineşte, astăzi, 26 iunie 2017, 3 anişori. Urmează să o întâlnesc, peste zece zile, la Vatra Dornei şi să o felicit tranşant pentru ursirea de „Fântână a Înţelepciunii” în viaţa prietenilor noştri Mihnea şi Nora. Pentru că aşa se traduce numele ei: Fântâna (Maria) Înţelepciunii (Sofia).

*

 Dar Maria Sofia Blidariu este mai mult şi decât atât, este totul, este calea de lumină şi de tămăduire, pe care păşeşte, de trei ani, încoace, acest anarhist incorigibil şi, prin muzică rock şi versuri rock, aprig sfărâmător de lanţuri şi alungător de bezne, numit Mihnea Blidariu de la Luna Amară.

*

Pentru că, de regulă, bărbaţii, şi nu femeile, sunt artiştii, cioplitorii în culoare, în piatră, în cuvinte sau în armonii, încă nu s-a aflat cine să-şi asume o statuie a Paternităţii. Doar aparatele de fotografiat, veşnic grăbite şi nestatornice, mai întrevăd şi schiţează contururile Paternităţii. Duioase, profunde şi biruitoare de vremelnicii.

*

Maria Sofia Blidariu împlineşte, astăzi, 26 iunie 2017, 3 anişori. Nimic nu-i poate face mai fericiţi pe mereu repetabilii părinţi ai lumii acesteia decât miracolul înmuguririi sângelui şi a cărnii lor în sfântul arbore al vieţii.

*

Maria Sofia

*

La mulţi ani, Maria Sofia, şi Dumnezeu să vă ţie numai întru bucurie!


Bianca Băiţan, de la Bucovina Rock Castle

Bianca Baitan facebook

*

Ca orice sucevean care vrea să-şi dureze un viitor sigur, Bianca Băiţan s-a stabilit la Cluj-Napoca, noua capitală a Moldovei dintre Carpaţi şi Nistru. De acolo, din inima Transilvaniei, a izbutit să ocupe un loc vacantat de voluntar al Festivalului „Bucovina Rock Castle”, pentru că festivalul din august reprezintă, din punct de vedere cultural, un dar al sucevenilor izgoniţi din Suceava platitudinii fudule şi a prostiei instituţionalizate.

Bianca Baitan*

Dintre cele trei Bianca Bucovina Rock Castle, care, în vara trecută, au asigurat securitatea spectacolului „Dark Funeral”, când jandarmii şi poliţiştii o tuliseră din loc, de spaima satanei… de sub sutane, Bianca Băiţan este „Bianca cea Blondă” – din pricina leneviei minţii mele, care a memorat, de-a lungul deceniilor, mult prea multe nume.

*

Deşi locuieşte, împreună cu sora ei, la Cluj-Napoca – şi mulţi voluntari s-au stabilit definitiv în municipiul viu de sud Feleac -, Bianca Băiţan nu ar renunţa la statutul ei nobiliar de… Bianca Bucovina Rock Castle pentru nimic în lume, mai ales că zvâcnetul de viitorime din august îi oferă prilejul minunat de a-şi retrăi şi părinţii.

*

 Ştiu sigur că Bianca Băiţan o să-şi afle împlinirile visate, pentru că păşeşte pe calea năzuinţelor ei cu perseverenţă şi cu înţelepciune, dar, deocamdată, ţin să o salut părinteşte şi, odată cu ea, pe toţi voluntarii, din partea uriaşei familii Bucovina Rock Castle.

*

La mulţi ani, Bianca Băiţan, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


Ionică Băiţan, un suflet pe la răscruce

Baitan Ion

*

În vara anului 202, când lansam, la Zahareşti, opera recuperată a Eroului Bucovinei, Ion Grămadă, „Cartea sângelui”, un localnic, Ioinică Băiţan, şi Neculai Roşca, de la „Obiectiv de Suceava”, depuneau, în aceeaşi răscruce a vremii, o monografie a satului, o lucrare corectă, echilibrată, fără omisiuni şi fără exaltări, care mi-a atras atenţia. De atunci s-a legat între noi o prietenie, soldată cu amplasarea bustului Eroului Bucovinei la Stroieşti şi nu „undeva, în Bucovina”, cum sugerase Dimitrie Marmeliuc, de loc din Litenii megieşi şi care cunoştea mai bine decât oricare altcineva firea delăsătoare a localnicilor.

*

În 2007, când căutam un amplasament pentru opera sculptorului Cezar Popescu, dedicată memoriei scriitorului erou Ion Grămadă şi când, datorită refuzului stroieştenilor şi zahareştenilor de a contribui cu măcar un leu, intenţionam să ţin cont de sfatul lui Marmeliuc (în fond, bustul se realizase cu generozitatea de artist a lui Cezar Popescu, cu banii de pe „Mărturisitorii. O istorie a scrisului bucovinean” şi cu un sprijin decent din partea unor prieteni: Gavril Mîrza, Gheorghe David, Petrică Ştirbu, Daniel Tănase, Constantin Gătej, Orest Onofrei şi Gabriel Şerban), Ionică Băiţan, după ce eşuase în a mă convinge să pun bustul la Stroieşti, a scos o sumă de bani, nu mai ştiu câţi, rugându-mă să primesc şi de la el un mic obol pentru cauza sufletelor amândurora. Am rămas surprins şi, în baza acelei contribuţii, am decis, pe loc, să pun bustul Eroului Bucovinei undeva, la Stroieşti. Pentru că exista, totuşi, un suflet pe la răscruce, care să-şi asume o fărâmă de responsabilitate.

*

Monografia Zahareştilor şi cinstirea Eroului Bucovinei, Ion Grămadă, care a căzut, la Cireşoaia, în 27 august 1917 (de asta se va încheia Festivalul Bucovina Rock Castle, ediţia din acest an, în 27 august 2017!), au însemnat, mereu, reperele care mi l-au apropiat de suflet pe Ionică Băiţan, actualul director al Şcolii de Arte „Ion Irimescu” din Suceava.

*

La mulţi ani, Ionică Băiţan, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


O achiziţie pentru Zicălaşi: Mihai Hrincescu

Fonotecari 1

*

Are câteva trofee ale unor mari festivaluri naţionale câştigate. Se acompaniază cu cobza, iar repertoriul lui se bazează pe înregistrări vechi, făcute de bunicul lui, prin zona Rădăuţilor. Se numeşte Mihai Hrincescu şi are rădăcini în Arbore. Petrică Oloieru, care îi urmăreşte parcursul de ceva vreme, mi-a vorbit primul despre Mihăiţă Hrincescu, pe care l-am cunoscut la Solca, de ziua lui de naştere, pe când fonotecam „Chindiile”, deci cântecele ritualice de nuntă. Am stat alături, atunci, schimbând rar câte o vorbă, pentru că amândoi căzuserăm captivi cântecului vechi românesc. Nu moldovenesc, nu bucovinean, ci românesc, adică nealterat, graţie necunoaşterii, de parvenitismul elitiştilor „ştiinţei” etno-folclorice.

*

Nici astăzi, când Petrică Oloieru şi Răzvan Mitoceanu au scos de sub colbul unui veac şi mai bine cântecele bucovinene – de data asta sunt bucovinene, pentru că au fost născocite de lăutarii bucovineni Niculai Picu, Grigori Vindereu, Ion Batalan, Traian Bidirel, Iancu Paranici etc., dar şi pentru că au structuri specifice: fiecare horă e o „boierească”, inclusiv prin dedicări, iar fiecare cântec începe doinit, pentru a exploda, aproape fără excepţie, într-o dinamică şi neaşteptată veselă ritmicitate -, nici astăzi, deci, nu am prea avut când sporovăi cu Mihăiţă Hrincescu, din aceleaşi pricini de captivitate în alt veac, undeva, între anii 1860-1880.

*

Dumnezeieşte sună dansul popular „Ciocârlia”, cel care, după geniala prelucrare săvârşită de Grigoraş Dinicu, a devenit o capodoperă muzicală, adoptată de-a lungul, de-a latul şi în înaltul Balcanilor. Nu ştiu câţi au auzit vreodată sau dacă au auzit varianta veche, pe care o cânta şi taraful lui Ionică Batalan din Călugăriţa (Horodnicu de Jos). Un cântec vechi românesc, „Sub o culme de cetate”, pe care îl ştiţi drept „Cântecul lui Iancu”, interpretat de Veta Biriş, are, în Bucovina vremii, un parcurs glorios şi sub titlul „Două fete spală lână”, diferind şi de vechea melodie, şi de varianta paşoptistă (Iraclie Porumbescu a scris „Cântecul lui Iancu”, pe melodia „Sub o culme de cetate”), printr-o vioiciune surprinzătoare şi de o limpezime dusă până foarte aproape de puritate. „Hora Lenuţa” a lui Vindereu se reia, cu diferenţe novative de refren, drept „Hora Stăncuţa” sau „Hora lui Trifan”. Iar hora învăţată de „micuţul Ciprian Porumbescu” de la lăutarul Traian Bidirel din Stupca şi preluată, de la Ciprian, de Ion Batalan (pe când Batalan încă mai cânta cu Vindereu, iar Ciprian lua lecţii de vioară, ca gimnazist sucevean, de la legendarul lăutar al Bucovinei), înseamnă, dincolo de frumuseţe, cu adevărat un „Ciprian Porumbescu necunoscut”. Şi mai avem surprize: „Pasăre verde în cioc” devine, în contextul pururi petrecăreţ bucovinean, „Am un leu şi vreu să-l beu”, în vreme ce „Rabdă inimă şi taci” avea să se constituie, ulterior, în filonul melodic pentru cunoscutul „Mugur, mugurel”. Şi aşa mai departe, cale de 30 de cântece uitate (operator: Lucian Căluşeriu), inclusiv o horă cu text post-paşoptist, intitulată „Hora Daciei” – frumoasă melodie, şubred text.

*

Dimineaţă, când am scris că urmează o zi dumnezeiască, am avut o premoniţie corectă. Încă-mi sună în auz, pe lângă „Ciocârlia”, minunatele „boiereşti” ale lui Grigori Vindereu: „Cozăceasca”, „Arcanul” (mai frumos şi decât varianta lui Picu, notată de Mikuli), „Rusasca” şi, desigur, amuzantele lui satire la adresa domnilor îmbrăcaţi „nemţeşte”, precum „Hai, raci cu nădragi!” sau „Pâc! Pâc! Pâc”. Şi ne-au mai rămas doar vreo 30 de cântece vechi ale „Muzei Române”, din 120, de desluşit şi de ridicat în lumina zilei aidoma unor coroane voievodale.

*

Fonotecari 2

Fonotecari 3

Fonotecari 4

Fonotecari 5

Fonotecari 6

Fonotecari 7

Fonotecari 8

Fonotecari 9

Fonotecari 10

Fonotecari 11

Fonotecari 12

Fonotecari 13

*


Pagina 4 din 56« Prima...23456...102030...Ultima »