Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 4

a plecat Roman Istrati!

*

rupt din lanţurile vremii,

Roman, Vodă prin ce-a scris,

a plecat să-adune ramuri

din promisul paradis

să-ncunune fruntea lumii

din înaltul univers

cu poemul cel din urmă

rătăcit, cândva, din mers

*

peste filele nescrise

din adânc şi din departe,

numai sufletu-i rămâne

să respire într-o carte

şi apoi că cate-n alta

dintre cele ce le-a scris

ca să-l regăsim aievea

şi să îl trăim drept vis,

*

însă astăzi totul doare,

totul este nedreptate:

ca-ntr-o punere pe cruce

a plecat Roman Istrati!


IPR, BLAZZAJ, cântecul și „Ghetoul de Aur”

*

Ceea ce prețuiesc la omul sărbătorit astăzi, în afară de muzică, de verticalitate și de umanism, este poezia, poezia încleștată pumn sub aura armonioasă a fiecărui cântec. Poezia de dincoace de „ghetoul de aur” al non-existențelor parvenitismului contemporan, poezia Implant Pentru Refuz și poezia Blazzaj, poezia care țâșnește din sufletul lui Octavian Nicolae Horvath pentru a tămădui de prostie și de resemnare identitățile genetice fără de leac ale meleagurilor mioritice.

*

Tavi sau Viță (nicidecum „Vita”, cum se auto-diminutivează) Horvath este un strigăt disperat în lumea care se risipește, pururi inconșientă de ursirea pe care și-o asumă.

*

*

La mulți ani, Octavian Nicolae Horvath,

și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


DOMINO: expuşii şi… expoziţia

*

Aşa cum şi intuisem, datorăm pictorului Iosif Csukat expunerea la reverul Sucevei a medaliilor de aur pe care le are, dar ea, Suceava, tot mai zăbăucă şi mai cheflie, a cam uitat cu totul de ele, gâjâind, cu vinul fiert, într-o apucătoare, şi cu micul crocant, în cealaltă, „Haida-dâra-dâr-dâr-da!”, cât îi ziua de lungă. Şi cu prim de dihor, desigur. Pentru că asta a fost senzaţia mea, atunci când artiştii plastici din iniţiativa DOMINO s-au înşiruit în faţa celorlalţi artişti plastici, scriitori şi muzicieni, pentru a-şi prezenta expoziţia: că am în faţa ochilor medaliile de aur ale eroismului cultural care încă mai supravieţuieşte în Suceava.

*

S-a vorbit puţin. Domnul profesor Ioan Mareş, din partea Muzeului Bucovinei, a salutat evenimentul, Tiberiu Cosovan a împărţit câte o diplomă şi nu mai ştiu ce prietenilor săi de penel, iar Constantin Ungureanu-BOX, îmboldit de poetul secret din străfundurile identităţii sale, a făcut o prezentare exhaustivă (folosesc termenul pentru a intra în consonanţă cu BOX) a fiecărui artist în parte, încheiată, cu trimitere la sine, cu un inspirat şi adevărat poem. Viaţă, sens, frumuseţe, tămăduire. Prieteni.

*

*


DOMINO: expoziţia şi… expuşii

 

 

*

Astăzi, Suceava a trăit un mare eveniment uman şi, pe cale de consecinţă, cultural: opere de artă şi creatori s-au adunat, în incinta Muzeului Bucovinei, pentru a-şi exprima solidaritatea cu Tiberiu Cosovan, care înfruntă cu bărbăţie, şi prin artă, şi prin dragoste, o nedreaptă şi necuvenită convalescenţă. Şi poate că şi din solidaritate cu poetul şi publicistul Roman Istrati, însingurat de acelaşi nedrept destin pe un pat de spital, în Suceava.

*

Expoziţia e superbă. Bine definită drept ciudată agora a unor exprimări plastice distincte. Dar e greu să poţi respira o lucrare sau alta, oricât de frumoasă ar fi, când sufletul fiecăruia dintre noi, cei care am ales să fim acolo şi nu altunde, vibra copleşit de eroismul lui Tibi Cosovan şi de cel jertfelnic al Doamnei lui, Rodica. Minunaţi sunt aceşti doi oameni, Rodica şi Tiberiu Cosovan, care, înfruntând ceea ce este obligatoriu de înfruntat, seamănă cu doi miri, care tocmai descoperă dimensiunea cosmicităţii.

*

În circumstanţe obişnuite, ar fi fost nevoie să scriu mult despre opera fiecăruia dintre cei şapte artişti plastici, care au expus şi s-au expus împreună cu Tiberiu Cosovan, tot aşa cum ar fi fost nevoie să menţionez personalităţile creatoare reale ale timpului nostru, care şi-au asumat nu statutul discret de consumatori de artă, ci nobila vocaţie de prieteni, de locuitori ai unei lumi paralele, suprapusă peste cea de fiecare zi. Dar, astăzi, nu o pot face, pentru că mă tot sufocă finalul unui poem de Radu Gyr: „Pentru toate rănile mele nedrepte, / Eu, Doamne, te iert!”

*

*


Nicolae Gabriel Sandu și poezia imaginii

*

Informatician la Centrul Cultural „Bucovina”, Nicolae Gabriel Sandu nu are obligația de a filma sau de a face poze, dar e nelipsit de la evenimentele culturale care chiar înseamnă ceva, din dorința, mărturisită sfielnic, de a ajuta după puterile lui. Iar ca operator și ca fotografi, Gabi Sandu este un poet al imaginii, care știe desluși unghiurile din care realitatea își pune în evidență aura. Altminteri, Nicolae Gabriel Sandu este un balsam pentru suflete, născându-se în stirpea nobilă și generoasă, întrupată în Bucovina și de Radu Bercea, și de Tiberiu Cosovan, și de Adrian Bocancea, și de Constantin Horbovanu, și de alte seninătăți existențiale, dar care nu-mi vin acum în minte.

*

La mulți ani, Nicolae Gabriel Sandu, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Pagina 4 din 67« Prima...23456...102030...Ultima »