Petrecerea de nuntă a Teişanilor

Nu puteam lipsi tocmai eu de la sărbătoarea Bucovina Rock Castle numită petrecerea de nuntă a proaspetei familii Alexandru şi Andreea „Teiu” Teişanu, mai ales că socrii mari şi socrii mici sunt sunt admirabili, locaţia a fost excelentă, bucătarii pricepuţi, muzica bună, iar nuntaşii – să-ţi tămăduieşti sufletul cu ei, nu alta. Cât despre miri, nici nu mai vorbesc, pentru că amândoi sunt şi copiii mei, mamă tuturor băieţilor de la „Toy Machines” fiindu-le soacra mare, Gabriela Teişanu, care a trăit minunata bucurie de a cânta la nunta fecioraşului ei. Şi a cântat de a golit toate scaunele de la mese. Am stat 7 ore în capăt la petrecerea de nuntă a Teişanilor, plecând acasă abia la 00,00 noaptea trecute fix, pentru că astăzi, după nuntă, avem şi noi, clanul Drăguşanul, o sărbătoare a noastră: ziua de naştere a soţiei mele, Viorica. Din sărbătoare în sărbătoare trecând, parcă şi viaţa, şi cerul se luminează, dar eu nu pot pune geană pe geană până nu vă înfăţişez o cronică foto şi a petrecerii de nuntă a proaspeţilor însurăţei Alexandru şi Andreea Teişanu:

*

Nunta lui Alexandru „Teiu” şi a Andreei Teişanu

Am motivele mele să înjghebez o cronică foto a cununiei religioase (mâine, şi a nunţii), care i-a unit, în faţa comunităţii (reprezentată de viceprimarul Lucian Harşovschi) şi a lui Dumnezeu (reprezentat, de milenii, doar de Iisus Hristos), pe Alexandru şi Andreea „Teiu” Teişanu, cel mai important fiind, desigur, faptul că „Teiu” se numără printre cei patru fondatori ai trupei „Toy Machines” şi, deci, indirect, dar decisiv, ai Festivalului „Bucovina Rock Castle”. Chiar dacă mai cântă şi prin alte trupe, „Teiu” e al nostru, e sărbătoarea şi evenimentul nostru, cu toate bucuriile lui. Iar aceste bucurii vrea să le scoată bietul meu aparat foto în cele ce urmează:

*

Bianca Băițan, de la Bucovina Rock Castle

Mihnea Blidariu, Bianca Bodnar și Bianca Băiţan

Voluntarii Festivalului „Bucovina Rock Castle” fac parte din familia mea, așa cum și eu aparțin și familiilor lor. De fapt, în întregul lui, Festivalul „Bucovina Rock Castle” înseamnă o familie uriașă, cu mii și mii de oameni croiți din aceeași stofă. Printre voluntari, avem trei Bianca – cea brunetă, cea șatenă și cea blondă – din care două născute în august, dar ziua de astăzi aparține Biancăi Băițan (cea blondă), care, ca și alți voluntari, vine, de la Cluj-Napoca (oraș în care mii de tineri suceveni au găsit șanse la demnitate și la viitor), la Suceava doar pentru a sluji Festivalul „Bucovina Rock Castle”. În fond, festivalul este fărâma de suflet pe fiecare dintre ei o dăruiește vitregei baștine sucevene, și pentru asta le sunt profund recunoscător. Prin voluntari îmi iau puterea de viață și de luptă și de la muzicieni, și de la publicul fără de egal al festivalului.

*

Ca și ceilalți voluntari, și Bianca Bodnar are împliniri intelectuale, profesionale și familiale, dar „Bucovina Rock Castle” înseamnă, și pentru ea, un mod neprihănit de a vă șopti, cât se poate de firesc: Oameni, vă iubesc!

*

La mulți ani, Bianca Băițan,

și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!

Ionică Băițan, un prieten întru Ion Grămadă

Ionică Băiţan

Prietenii nu ni-i alegem, ci se aleg singuri. Prietenii sunt o complementaritate, o părticică din aura existenței noastre, pe care noi am ignorat-o, din diverse motive, și pe care ei o completează și o pun în lumină. Realizez chestia asta abia astăzi, când nu facebook-ul, ci un prieten îmi spusese primul că astăzi este ziua de naștere a directorului Școlii de Arte „Ion Irimescu” din Suceava, Ion Băițan.

*

Pe Ionică Băițan l-am cunoscut și ne-am împrietenit întru Ion Grămadă. Dacă nu ar fi fost și obolul lui drept singură implicare stroieșteană, nu amplasam niciodată bustul Eroului Bucovinei în Stroiești, ci „undeva pe pământul Bucovinei”, după cum îndemnau Dimitrie Marmeliuc și Ion Arieșescu, camarazii lui de jertfă în tranșeele României Mari. Dar legătura de atunci s-ar fi spulberat, probabil, dacă nu ar fi fost evoluția, în primul rând umană, a lui Ionică Băițan din anii de când ocupă un important scaun decizional în cultura bucovineană.

*

Prietenii mei sunt, dintotdeauna, oameni care se învrednicesc de acest statut, eu fiind doar un fir de nisip, care se revoltă împotriva umbrelor și absoarbe cu nesaț lumina.

*

Iar Ionică Bățian nu mi-a umbrit sufletul vreodată, ci mi l-a încălzit, mereu și mereu, cu o înțeleaptă cumsecădenie, care mă obligă la respect. Iar de la respect până la prietenie nu a mai fost decât un scapăr.

*

La mulți ani, Ionică Băițan,

și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!

Un Crai veșnic Nou al culturii: Emil Havriliuc

Emil Havriliuc, în coperta uneia dintre cărţile sale

Remarcabil compozitor de romanțe și un muzician complex, care a lăsat amprente durabile pe arta suceveană a spectacolului, Emil Havriliuc a încântat, de curând, Suceava prin minunata reluare a operetei „Crai nou”, pe care o presoară, din când în când, pe cerul senin al memoriei românești. În urmă cu vreo câțiva anișori, de Paște, Emil Havriliuc făcuse și incredibilul concert cu instrumente tradiționale din lemn, sub impresia poemului „Se naște Dumnezeu”, de Vasile Gherasim, concert care pornea de la sunetul din ce în ce mai aglomerat al toacei, urca, prin doina lui Silvestru Lungoci, spre esența expresivității sublime a spiritului românesc, „Balada” lui Ciprian Porumbescu, apoi, iarăși, prin doina lui Lungoci și prin ritmicități de toacă, deschidea calea spre consacrarea în veșnicie a destinului neamului nostru.

Autor de creații muzicale, de creații scenice și de cărți, om de o noblețe inconfundabilă, Emil Havriliuc înseamnă o personalitate unică a Bucovinei, care face parte din însăși ființa noastră spirituală.

*

La mulți ani, Maestre Emil Havriliuc,

și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!