Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 30

La Solca, pe frunza veşniciei

Solca

*

Dacă tot am invocat, dimineaţă, într-o despovărare de cântec, frunza veşniciei, din care sufletul meu s-a desprins, am şi plecat, în cursul zilei, împreună cu colegul de birou, Tiberiu Cosovan, în căutarea ei. Deşi, în poem, o aflasem.

*

Şi am început călătoria de la Solca, baştina celebrului lăutar de pe la 1800 Chiciu, care a zămislit, pe strunele viorii lui, în afara horelor, aduse înspre dincoace de anul 1900, de feciorul său, Gheorghe Chiciu, pe care Răzvan Mitoceanu ţine morţiş să-l întâlnească, şi o horă care îi poartă numele, „Hora Chiciu”, cu care vom şi începe concertul de la Solca, din 5 octombrie, pe care îl vom filma, ca să-l încredinţăm viitorimii. Prezentul e ocupat cu alegerile, aşa că nu mai contează pe frunza veşniciei. Şi mai voiam noi să căutăm urmele sacre şi ale altor apostoli solcani ai cântecului veşnic viu şi dintotdeauna dumnezeiesc, precum Bujdei Ion Ienciu, partenerul de cântec al lui Chiciu cel bătrân şi al lui Gheorghe Chiciu, fraţii Niculai şi Anghel Ienciu, Iroftei Bilan, fraţii Nicolae şi Ioan Burdă, Paraschiva Ciobotar, Veronica Manea sau Gherasim Pribagă, din care se trage neamul Pribeagu, din Poieni, din Iacobeşti şi din Părhăuţi, dar urmele lor neprihănite s-au pierdut pe frunza veşniciei şi nu le-am mai găsit. Nici un lăutar sau rapsod vestit de odinioară nu a mai rămas în memoria orăşelului Solca, nici un urmaş şi nici un mormânt, aşa că e de datoria noastră, a Zicălaşilor, să-i readucem pe pământul pe care l-au înnobilat cândva cu cântecul. Avem 47 de cântece vechi ale Solcăi, plus „Hora Chiciu” şi vrem să reamintim lumii că, în ciuda aparenţei, cântecul e mai durabil şi decât piatra, pe frunza veşniciei.

*

 Ţelul nostru, al Zicălaşilor, este să dăm buruienile laoparte, ca să lăstărească viguroase adevăratele cântece ale Neamului românesc din Bucovina. Iar oficierea aceasta nu se poate face decât pe pământ, pentru că pe pământ e sacralitatea ritualică a cântecului poporan, numit aşa, prin vremea celor doi Chiciu din Solca, cu trimitere directă la adresabilitate. Cântecul nu a fost niciodată creat de „popor”, poporul fiind doar beneficiarul, care, prin instinctual răsfăţ estetic, determina durabilitatea cântecului, creat, întotdeauna, de cei hăruiţi, de lăutarii de pe cuprinsul acestei ţări, în bună parte ţigani, adică oameni născuţi cu muzica în sânge. Poporul nu a creat şi nu creează. Poporul doar consumă, inclusiv pe creatori. Dacă se poate, pe pleaşcă, că doar „plăteşte impozite”. Iar creatorii, şi impozite, şi vamă. Sacră.

*

 La Solca, există doi oameni, tânărul primar Cornel Tehaniuc şi viceprimarul Valeruţ Tăranu-Hofnăr, care, din drag de drag, ca şi noi, ne-au fost şi ne vor fi mereu alături. În fond, şi noi, şi domniile lor, slujim acelaşi ideal: memoria spirituală a neamului nostru. Şi ne-a fost uşor să caut şi să aflu pământul bun pentru resădirea cântecului solcan, undeva, lângă sufletele celor doi prieteni ai noştri. Aşa fac întotdeauna: întâi caut pământul bun şi-abia după aceea îmi duc prietenii acolo, ca să le arăt şi lor frunza veşniciei.

*

Cornel Tehaniuc, Tiberiu Cosovan şi Valeruţ Ţăranu-Hofnăr

Cornel Tehaniuc, Tiberiu Cosovan şi Valeruţ Ţăranu-Hofnăr

Solca Cornel Tehaniuc

Solca Coso si Taranu Hofnar

Solca Biserica 2

Pământul bun pentru răsădirea cântecului

Pământul bun pentru răsădirea cântecului

Solca Parcul Central fântâna 2

Solca Parcul Central locatie 1

Solca Parcul Central locatie 2

Solca Parcul Central locatie 3

Solca Parcul Central locatie 4

Solca Parcul Central locatie 5

Solca Parcul Central locatie 6

Solca Biserica 1

 


un nou imn electoral românesc: GREAŢA

un nou imn electoral

*

O melodie a unei trupe ruseşti, „Leningrad” – dacă nu mă înşeală memoria, l-a provocat pe militantul Mihnea Blidariu, unul dintre soliştii trupei „Luna Amară”, la o filipică rimată şi ritmată, „greaţa” (faceţi click pe fotografie şi ascultaţi-l!), un cântec încleştat ca un pumn, dar care ar fi necesar să reverbereze în minţile şi în sufletele tuturor celor care merg sau nu la vot şi în iarna care urmează.

*

Ultima dată, „greaţa” a răsunat în Parcul Central din Suceava, în 16 august 2016 – dacă am fi ştiut de protestele popilor, bigoţilor şi buzincuriştilor, de a doua zi şi din zilele care au urmat şi urmează încă, prin care se interzicea accesul „Reginei rockului suedez” în Festivalul Bucovina Rock Castle 2016, probabil că alta ar fi fost improvizaţia lui Mihnea, în dialogul lui cu Andi, din timpul interpretării piesei.

*

Mie mi-a plăcut atât de mult cântecul acesta, încât, ca să-l pot asculta, pe parcursul fiecărei zile, de atâtea ori, de câte va fi nevoie ca să mă încarc cu energie, îl voi posta, îndată, şi în capătul coloanei din dreapta paginii, ca să-l pot accesa direct şi cât mai rapid.


Bătălie pentru o zi: Doru Olaș și Victor Ponta!

Doru Olaș și Victor Ponta

*

Doru Olaș, reputat arhitect, caricaturist și pictor sucevean, un veritabil Don Quijote al spiritului nonconformist, s-a născut cu niscaiva decenii, dar în aceeași zi, cu Victor Ponta, politician, fost premier și, într-un alt fel, și el un veritabil Don Quijote al dâmbovițismului românesc. Nu știam că Doru Olaș, deși ne leagă multe întâmplări, se numără printre prietenii mei de facebook, pentru că, în vreme ce el crede năbădăios că ar crede, eu cred doar în libertatea omului de a trăi și simți, conform înhăruirii dumnezeiești. Nu știam nici că Victor Ponta, important personaj al contemporaneității noastre, se numără și el printre prietenii mei de facebook. În fond, nici nu-i rău să mai poți evada de sub intransigența personalităților în libertinajul personajelor, care, indiscutabil, au mai mult farmec decât personalităţile.

*

Tot astăzi, dintre prietenii mei de facebook, Serioja Efrimov, Nicoleta Stanciu, Adriana Roman şi Radu Boanca împlinesc, şi ei, frumoase vârste, deci visează proaspăt şi îşi fac socoteli, îndreptăţindu-se la speranţă. Ca şi Doru Olaş, ca şi Victor Ponta. Nu caricaturistul, nu politicianul, ci doar Doru Olaş şi doar Victor Ponta. Tocmai de aceea, le-am urat tuturor, adică lui Serioja Efrimov, Nicoletei Stanciu, Adrianei Roman, lui Radu Boanca, lui Victor Ponta şi lui Doru Olaş, folosind o formulă veche de cancelarie turcească, adusă la noi de Vlad Ţepeş, ca Dumnezeu să îi ţie pe toţi numai întru bucurie.


Un sucevean care există: Gabriel Cărăbuș

Lili Craciun Gabriel Carabus

*

O noblețe a sufletului și a spiritului inconfundabile îl individualizează pe domnul Doctor în Istorie Gheorghe-Gabriel CĂRĂBUȘ în peisagistica vieții culturale sucevene, omul care, astăzi, trece peste o barieră a vieții, cu sufletul și cu mintea mai proaspete, mai luminoase și mai fremătătoare decât oricând. Gabi Cărăbuș a trăit și trăiește splendida Bibliotecă a Bucovinei „I. G. Sbiera” din Suceava, fiecare carte din acest patrimoniu sacru, dar și fiecare carte care își începe destinul lumesc printr-o lansare în acest spațiu identitar, inclusiv cele pe care el le cugetă și le scrie, devenind o fărâmă din identitatea lui de intelectual înnăscut și, tocmai de aceea, de o vibrantă deschidere spre lumea în care i-a fost ursit să trăiască și să se împlinească.

*

Domnul Doctor în Istorie Gheorghe-Gabriel CĂRĂBUȘ, identitate nobilă și generoasă a Sucevei vremii noastre, biruie timpul, aidoma fiecărui cu adevărat îndreptățit la Fericire. Fericire, Gabi, pentru că o meriți și prin ursire, și prin felul tău de a fi!


15 septembrie, ziua îngerului meu ocrotitor

*David Gheorghe

Soarta mea norocoasă a făcut ca, în urmă cu peste două decenii, să-mi scoată în cale bunul Dumnezeu nu doar un prieten, ci şi un înger ocrotitor. Un om care îmi dă siguranţă, pentru că ştiu, simt cu fiecare zvâcnet al sângelui, că niciodată nu m-ar abandona. Se numeşte Gheorghe David, este inginer fizician şi, datorită cunoştinţelor temeinice dobândite în facultate, un reputat om de afaceri, împreună cu Daniel Tănase – celălalt înger ocrotitor al soartei mele pământeşti.

*

Modest până peste poate şi cu un bun simţ înnăscut, Gheorghe David îmi tot reproşează exagerări, atunci când mă deschei la suflet şi-i spun cât de mult înseamnă el pentru existenţa mea. Fără el şi fără Daniel Tănase, drept aură, aş fi vulnerabil uneori şi nu mi-aş mai asuma crezurile cu atâta îndărătnicie. Fără ei, în preajma şi în sufletul meu, m-ar zdrobi pietrele şi m-ar răni ierburile, iar frunzele toamnei mi-ar strivi lumina ca nişte lespezi de plumb.

*

De regulă, nu prea observ trecerea zilelor, ba mi s-a întâmplat să-mi aduc aminte că am trecut într-un alt an, la vreo două săptămâni după ziua mea de naştere. Nici Gheorghe David nu ţine la astfel de convenţii egolatre – pentru cei mai mulţi dintre noi, dar, deşi ştiu lucrul ăsta, mă grăbesc să-i urez Fericire. Pentru că, nu doar din punctul meu de vedere, o merită pe deplin.

 


Pagina 30 din 62« Prima...1020...2829303132...405060...Ultima »