Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 26

DOMINO: expoziţia şi… expuşii

 

 

*

Astăzi, Suceava a trăit un mare eveniment uman şi, pe cale de consecinţă, cultural: opere de artă şi creatori s-au adunat, în incinta Muzeului Bucovinei, pentru a-şi exprima solidaritatea cu Tiberiu Cosovan, care înfruntă cu bărbăţie, şi prin artă, şi prin dragoste, o nedreaptă şi necuvenită convalescenţă. Şi poate că şi din solidaritate cu poetul şi publicistul Roman Istrati, însingurat de acelaşi nedrept destin pe un pat de spital, în Suceava.

*

Expoziţia e superbă. Bine definită drept ciudată agora a unor exprimări plastice distincte. Dar e greu să poţi respira o lucrare sau alta, oricât de frumoasă ar fi, când sufletul fiecăruia dintre noi, cei care am ales să fim acolo şi nu altunde, vibra copleşit de eroismul lui Tibi Cosovan şi de cel jertfelnic al Doamnei lui, Rodica. Minunaţi sunt aceşti doi oameni, Rodica şi Tiberiu Cosovan, care, înfruntând ceea ce este obligatoriu de înfruntat, seamănă cu doi miri, care tocmai descoperă dimensiunea cosmicităţii.

*

În circumstanţe obişnuite, ar fi fost nevoie să scriu mult despre opera fiecăruia dintre cei şapte artişti plastici, care au expus şi s-au expus împreună cu Tiberiu Cosovan, tot aşa cum ar fi fost nevoie să menţionez personalităţile creatoare reale ale timpului nostru, care şi-au asumat nu statutul discret de consumatori de artă, ci nobila vocaţie de prieteni, de locuitori ai unei lumi paralele, suprapusă peste cea de fiecare zi. Dar, astăzi, nu o pot face, pentru că mă tot sufocă finalul unui poem de Radu Gyr: „Pentru toate rănile mele nedrepte, / Eu, Doamne, te iert!”

*

*


Nicolae Gabriel Sandu și poezia imaginii

*

Informatician la Centrul Cultural „Bucovina”, Nicolae Gabriel Sandu nu are obligația de a filma sau de a face poze, dar e nelipsit de la evenimentele culturale care chiar înseamnă ceva, din dorința, mărturisită sfielnic, de a ajuta după puterile lui. Iar ca operator și ca fotografi, Gabi Sandu este un poet al imaginii, care știe desluși unghiurile din care realitatea își pune în evidență aura. Altminteri, Nicolae Gabriel Sandu este un balsam pentru suflete, născându-se în stirpea nobilă și generoasă, întrupată în Bucovina și de Radu Bercea, și de Tiberiu Cosovan, și de Adrian Bocancea, și de Constantin Horbovanu, și de alte seninătăți existențiale, dar care nu-mi vin acum în minte.

*

La mulți ani, Nicolae Gabriel Sandu, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Sorin Ursan DELACLIT, un artist total

*

Îl cunoscusem drept caricaturist, pictor și portretist de mare forță. Se numea Sorin Ursan și preciza, ca semnătură, că vine în artă… de la Clit, sătucul acela pitoresc, înființat de coloniștii germani, pe drumul dintre Solca și Rădăuți. Dar, deși hăruit pentru artele plastice și, desigur, umoristice, Sorin Ursan Delaclit avea și pasiunea muzicii de operă, așa că, deși jurist cu palmares, a dat examen și a studiat la Conservatorul din Iași, devenind, cu multă trudă o voce reală a României în muzica minunată, pe care o numim clasică.

*

Sorin Ursan Delaclit, artist total, aflat în neostenită căutare de sine, deja trăiește cele două înfățișări ale dumnezeirii: muzica și arta plastică. I-a mai rămas de trăit și poezia, pentru a desluși, în totalitate, chipul lui Dumnezeu – după cum formula Mircea Streinul.

*

La mulți ani, Sorin Ursan Delaclit, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Tiberiu Lotrean, vocalistul de la RELATIVE

*

Tiberiu Lotrean s-a născut şi locuieşte, Relative, în patria Rock. E un freamăt adânc al tăcerii lăuntrice, în viaţa de fiecare zi, dar care se transformă într-o înşiruire de explozii, pe scenă, inclusiv pe scena Bucovina Rock Castle (îi puteţi asculta concertul din această vară în postarea de mai jos). Băiat revoltător de cuminte şi de aşezat, Tiberiu Lotrean îşi trăieşte identitatea astrală a cântecelor, cu neaşteptate, dar sigure dezlănţuiri.

La mulţi ani, Tiberiu Lotrean, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


Ziua unui pezevenchi: Nicu Amurăriţei

Ce poate spune sau ura un om cu toate doagele la cap jurnalistului Nicu Amurăriţei, un pezevenchi cu suflet proaspăt, inexorabil şi inoxidabil, mereu vesel şi zgomotos în cascade de hohote – să-i fi auzit râsul inconfundabil atunci când un partid politic umpluse stâlpii Sucevei cu un citat din… Nicu Amurăriţei, despre candidatul găştii respective!

*

Nicu Amurăriţei este unul dintre puţinii optimişti ai vieţii, şi filosofic vorbind, dintre câţi există pe pământ, sufletul lui căutând, clipă de clipă, doar lumina, aşa superficială şi cam frunză în cădere, cum pare şi ne apare, uneori, lumina. Din pricina asta, poate părea unora un superficial, pentru că şapte zăvoare trage Nicu Amurăriţei peste amărăciunile lui de fiecare zi şi doar licărul tristeţilor lăuntrice poate fi zărit, dacă-i vânezi lumina ochilor, dar şi licărul acela bine bandajat într-o aură de poezie trăită cu toate celulele corpului.

*

Eu ştiu şi, tocmai de aceea, nu o să mă las niciodată păcălit de zâmbetul larg, cu care Nicu Amurăriţei întâmpină zilele, că e multă frământare şi nelinişte dincolo de aparenta superficialitate a optimismului cu care Nicu salută viaţa, aşa cum ştiu că amândouă ipostazele, cea lăuntrică şi cea publică, îi vin bine. Pentru că îl definesc.

*

La mulţi ani, Nicu Amurăriţei, şi

Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


Pagina 26 din 88« Prima...1020...2425262728...405060...Ultima »