Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 25

„Ar fi de neiertat să îl uităm în cuvinte”

*

Nu l-am văzut. Nu am vrut să îl ştiu altfel şi, în plus, avem de lucrat împreună şi „Decalogul”, cartea lui definitivă de poezie, pe care o vom lansa în 7 septembrie 2018, atunci când Roman Istrati va împlini 63 de ani. Şi va trebui să sfătuim, între timp, să ne punem de acord şi să râdem, din toată inima, de proşti. Inclusiv de noi înşine, atunci când ni se mai întâmplă să ne molipsim de atât de contagioasa prostie omenească.

*

Am stat deoparte, fumând cu nesaţ („Lasă-le, mă, că numai rău fac!”, mă îndeamnă Romică; „Tu vorbeşti?”, ripostez eu, apoi continuu: „În realitate, nici un om nu se lasă de nimic, dar nimicurile încep să îl lase, unul câte unul, atunci când le vine lor cheful. Eu, şi după ce o să mor, o să mai trag trei fumuri, şi-abia după aceea o să pornesc pe Cale!”) şi privind noianul de prieteni ai poetului Roman Istrati, care veniseră să-şi ia adio de la el. Chiar şi Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, care participase, fără să ia cuvântul, şi la lansările cărţilor lui Roman Istrati, era acolo. N-au lipsit ziariştii, o parte dintre scriitori şi dintre pictori. Şi dintre foştii noştri colegi de liceu.

*

Apoi, când unul dintre ei, Azat Mandalian, a condus convoiul, pe sub prapurii împărăteşti, spre o rană proaspătă a pământului, i-am spus lui Romi că îi aştept manuscrisele cu poeme, ca să mă apuc de lucru, şi am plecat. De data asta, fără să ne strângem mâna, ceea ce nu-i bine. Dar o să-mi iau revanşa în 7 septembrie 2018…

*

*


Poetul Roman Istrati, în liceu

Despre poetul Roman Istrati nu voi vorbi niciodată la trecut. Despre întâmplări din viaţa noastră, da, dar despre el, niciodată. Şi asta pentru că Roman Istrati e mai viu decât toţi viii, iar undeva, pe masa lui de lucru, aşteaptă poemele „Decalogului”, scrise în ultimele luni, carte de poezie care se va lansa în 7 septembrie 2018, în ziua naşterii poetului. Vor cânta Mihaela Popescu şi Cornel Angelescu. Şi ne vom bucura, iar Roman Istrati va fi, iarăşi, viu, mult mai viu decât oricare dintre noi, şi la sărbătoarea aceea. Cartea este prinsă în programul Centrului Cultural „Bucovina” pe 2018 (admirabil s-a comportat instituţia pe care o slujesc faţă de acest poet înnăscut!) şi va primi, în curând, şi aprobarea Consiliului Judeţean Suceava.

*

Dar, până atunci, ce-ar fi dacă v-aţi împrospăta sufletele cu poemele lui Roman Istrati din vremea liceului? Poeme pline de sevă, poeme viguroase ca fructele ce dau în pârg, cu binecuvântarea Sfântului Soare. Poeme pe care Roman Istati nu le va repudia niciodată, pentru că sunt dimensiuni ale existenţei sale de dincolo de vârste şi de omeneşti aleanuri.

*

Poeme de Roman Istrati. Adică un ceva mai presus de noi, adică o stare de rugăciune la care pleacă auzul şi stelele, dar şi bunul Dumnezeu.

*

*


a plecat Roman Istrati!

*

rupt din lanţurile vremii,

Roman, Vodă prin ce-a scris,

a plecat să-adune ramuri

din promisul paradis

să-ncunune fruntea lumii

din înaltul univers

cu poemul cel din urmă

rătăcit, cândva, din mers

*

peste filele nescrise

din adânc şi din departe,

numai sufletu-i rămâne

să respire într-o carte

şi apoi că cate-n alta

dintre cele ce le-a scris

ca să-l regăsim aievea

şi să îl trăim drept vis,

*

însă astăzi totul doare,

totul este nedreptate:

ca-ntr-o punere pe cruce

a plecat Roman Istrati!


IPR, BLAZZAJ, cântecul și „Ghetoul de Aur”

*

Ceea ce prețuiesc la omul sărbătorit astăzi, în afară de muzică, de verticalitate și de umanism, este poezia, poezia încleștată pumn sub aura armonioasă a fiecărui cântec. Poezia de dincoace de „ghetoul de aur” al non-existențelor parvenitismului contemporan, poezia Implant Pentru Refuz și poezia Blazzaj, poezia care țâșnește din sufletul lui Octavian Nicolae Horvath pentru a tămădui de prostie și de resemnare identitățile genetice fără de leac ale meleagurilor mioritice.

*

Tavi sau Viță (nicidecum „Vita”, cum se auto-diminutivează) Horvath este un strigăt disperat în lumea care se risipește, pururi inconșientă de ursirea pe care și-o asumă.

*

*

La mulți ani, Octavian Nicolae Horvath,

și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


DOMINO: expuşii şi… expoziţia

*

Aşa cum şi intuisem, datorăm pictorului Iosif Csukat expunerea la reverul Sucevei a medaliilor de aur pe care le are, dar ea, Suceava, tot mai zăbăucă şi mai cheflie, a cam uitat cu totul de ele, gâjâind, cu vinul fiert, într-o apucătoare, şi cu micul crocant, în cealaltă, „Haida-dâra-dâr-dâr-da!”, cât îi ziua de lungă. Şi cu prim de dihor, desigur. Pentru că asta a fost senzaţia mea, atunci când artiştii plastici din iniţiativa DOMINO s-au înşiruit în faţa celorlalţi artişti plastici, scriitori şi muzicieni, pentru a-şi prezenta expoziţia: că am în faţa ochilor medaliile de aur ale eroismului cultural care încă mai supravieţuieşte în Suceava.

*

S-a vorbit puţin. Domnul profesor Ioan Mareş, din partea Muzeului Bucovinei, a salutat evenimentul, Tiberiu Cosovan a împărţit câte o diplomă şi nu mai ştiu ce prietenilor săi de penel, iar Constantin Ungureanu-BOX, îmboldit de poetul secret din străfundurile identităţii sale, a făcut o prezentare exhaustivă (folosesc termenul pentru a intra în consonanţă cu BOX) a fiecărui artist în parte, încheiată, cu trimitere la sine, cu un inspirat şi adevărat poem. Viaţă, sens, frumuseţe, tămăduire. Prieteni.

*

*


Pagina 25 din 88« Prima...1020...2324252627...304050...Ultima »