Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 20

Mircea Sfichi, un crai nou de curte veche

*

Ca să consimţim, cândva, prietenia care ne leagă, Mircea Sfichi s-a hotărât să-mi încreştineze un copil. S-a întâmplat să fie Andi, poate şi ca efect al simpatiei vii pe care Mircea i-o purta Cozminei. Aşa se face faptul că, dintotdeauna, noi suntem mai mult decât prieteni. Chiar dacă ne vedem rar.

*

Mircea Sfichi, ziarist cu o puzderie de decenii la activ, dar şi publicist remarcabil, de vreo douăzeci de ani, de când a prins să împărtăşească şi altora impresiile lui de călătorii, înseamnă, alături de regretatul Victor Micu, un nume de referinţă al presei sucevene. Se specializase pe foileton şi fapt divers, dar izbutea, adesea, şi tablete literare demne de interes şi care, tocmai de aceea, împreună cu… şahul, a deschis calea dialogului între noi. Iar de la dialog, la prietenie, nu-i decât un pas.

*

Peste Mircea Sfichi anii nu trec, ci i se aşează, supuşi sau măcar sfielnici, la picioare, copleşiţi de firea lui însorită şi plină de generozitate, care îi întregeşte opera publicistică într-un mod minunat.

*

La mulţi ani, Mircea Sfichi, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


Doru Olaș, între arhitectură și caricatură

*

Doru Ghiocel Olaș este un capriciu al spiritului, în care coexistă poznaș și sacra verticalitate arhitecturală, și nostalgia șăgalnică a satirei desenate. Altminteri, Doru Olaș este un visător, care iubește cu patimă și muntele, de la care îi vin verticalitățile, dar și muzica, inclusiv rock-ul acustic (în iulie, l-am întâlnit, spre plăcuta mea surprindere, chiar și la „Bucovina Acoustic Park” din Vatra Dornei).

*

Descendent al unor polonezi stabiliți la Breaza, toți meșteșugari pricepuți, Doru Ghiocel Olaș a fost ursit spațialității, tocmai pentru nedogmatismul imaginației sale, pe care el, cel mai adesea, o ignoră conștient, în tentative de cumințire a sufletului. Dar e curat și proaspăt în suflet până la naivitate și sfințenie, aidoma zâmbetului care îi tot luminează trecerea prin viață.

*

La mulți ani, Doru Olaș, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Vasile Ursache, ultimul boem al Bucovinei

*

Om de o inteligență rară, intelectual în adevăratul sens al cuvântului și un poet înnăscut, Vasile Ursache, pururi cu zâmbetul înfășurându-i sufletul cu seninătate, încă există în universul boem al trăitorului de idei, care simte mereu și mereu nevoia unor evadări din megieșia cuvintelor, iar tentativele acestea, care țin, în fond, de firea omului, îl recomandă și îl caracterizează drept boem. Dar luminozitatea dezarmantă a lui Vasile Ursache disimulează o tristețe bine ascunsă, de parcă poetul cu metafore pururi cântătoare ar dori să împrăștie negurile de deasupra celorlalți, asumându-și-le tainic, atunci când nu mai are cine să o facă.

*

Ca istoric, Vasile Ursache știe aproape totul, până foarte aproape de conștiința zădărniciei; ca poet înnăscut, el îndură tirania cântecului, slobozindu-l spre tăcerile astrale doar atunci când nu-l mai poate îndura. În restul timpului, se caută și se străduiește să se priceapă. Cel mai adesea, izbutește.

*

La mulți ani, Vasile Ursache, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Gabriel Cărăbuș, de veghe în împărăția cărților

*

Doctor în istorie și om cu adevărat școlit, inclusiv, datorită unei burse, în Elveția, Gabriel Cărăbuș, directorul Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” din Suceava, exisă între două repere fundamentale: familia și împărăția cărților. Și nu știu care dintre cele două ipostaze, de familist sau de manager cultural, îmi este mai pe plac, deși conștientizez că amândouă definesc individualitatea luminoasă a tânărului meu prieten, Gabi Cărăbuș.

*

Ca om de cultură, cu autoritate recunoscută, doctorul în istorie Gabriel Cărăbuș a izbutit performanțe greu de imaginat, Biblioteca Bucovinei intrând într-un benefic circuit de valori universale, în care specificitatea românească a Bucovinei prinde un contur strălucitor, demn de toată admirația, de consistența afectivă care ține de trăire cu mintea și cu inima. S-a născut astăzi, în urmă cu ceva vreme, așa că profit de ocazie, pentru a-i ura, din tot sufletul:

*

La mulți ani, Gabi Cărăbuș, iar Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Gheorghe David, o minte creativă

*

Titlul acestei cronici sentimentale l-am luat din deviza firmei ASSIST, creaţia celor doi oameni de excepţie, ambii ingineri fizicieni, care mă onorează cu prietenia lor benefică şi statornică: Gheorghe DAVID şi Daniel TĂNASE. Mâine, 15 septembrie, este, însă, doar ziua lui Gheorghe DAVID, pe care l-am şi desenat, cândva, cu destulă îndemânare (oricum, seamănă destul de bine!), transformându-mi semnătura într-o liră cu corzi din sârmă ghimpată (în fond, mulţi o văd aşa).

*

Niciodată nu o să aflu cuvinte, prin care să mărturisesc tot ceea ce simt eu pentru omul acesta, pe care, la ceasuri de închinare, îl asemui unui înger păzitor. Nu doar al meu, ci şi al Festivalului „Bucovina Rock Castle„, dar nici despre implicarea lui Gheorghe DAVID în susţinerea acestui festival nu am voie să vorbesc, din pricina bunului simţ uşor exagerat, pe care l-a deprins, în preajma Dealului Grâielor din Bogdăneşti, încă din cei mai fragezi ani ai copilărie. Oricum, fără Gheorghe DAVID şi fără Daniel TĂNASE, nu aţi fi putut asculta, la Suceava, în acest an şi poate că niciodată (în fond, eu am îmbătrânit şi nu prea îmi mai rămâne timp să vă slujesc şi cu fapta, şi cu sufletul, şi cu mintea), nici trupa lui ULI JON ROTH, nici pe austriecii de la RUSSKAJA.

*

La mulţi ani, Gheorghe David,

şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


Pagina 20 din 75« Prima...10...1819202122...304050...Ultima »