Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 20

Acolo unde există har, există şi memorie

Coperta Mihai Cotos

*

Fără a avea un precedent în publicistica naţională, cartea „Alexandru Bidirel, ultimul mare lăutar de la Stupca”, scrisă de tânărul violonist şi profesor al Şcolii de Arte „Ion Irimescu” din Suceava, Mihai Cotos, vesteşte o personalitate inconfundabilă a culturii bucovinene, iniţiată în profunzimile culturii naţionale prin ucenicia în grupul folcloric „Balada Bucovinei” şi desăvârşită prin studiile universitare, săvârşite la Chişinău, în cadrul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Facultatea Artă Instrumentală, Compoziţie şi Muzicologie, Catedra de muzică populară, unde şi-a susţinut lucrarea de licenţă sub coordonarea ştiinţifică a redutabilului dr. lector univ. Nicolae Slabari.

*

Pusă, inspirat, sub aura lui George Enescu şi a îndemnului său de a le rămâne pururi recunoscători celor care „ne-au păstrat muzica, această comoară ce abia acum o preţuim”, pentru că păstrătorii de melos românesc, lăutarii veacurilor anterioare, „ne-au dezgropat-o, au trecut-o şi au dat-o în păstrare din tată în fiu, cu acea grijă sfântă ce o au pentru ce le e mai scump pe lume: cântecul”, cartea profesorului Mihai Cotos înseamnă o făptuire superbă a îndemnului enescian, o recuperare interesantă şi de legendă lăutărească, şi de melos tradiţional, dar şi de tehnici interpretative lăutăreşti, descifrate trudnic, după transformarea melodiilor în partituri şi descoperirea, cu vioara şi arcuşul, a tehnicilor moştenite din tată în fiu de o faimoasă familie de lăutari bucovineni din Stupca, familia Bidirel. Iar decriptarea tehnicilor străvechi de interpretare, aduse la o perfecţiune de referinţă sub arcuşul lui Alexandru Bidirel, poate fi de folos generaţiilor viitoare de violonişti, în păstrarea unui autentic bucovinean inconfundabil şi prin utilizarea unor virtuozităţi moderne, de care s-a folosit ultimul Bidirel din necesitatea de a valorifica la maximum şi calităţile instrumentului, din ce în ce mai performant şi mai inepuizabil în posibilităţi.

*

În planul legendei lăutăreşti, povestea începe în copilăria lui Ciprian Porumbescu, geniul de la Stupca fiind fascinat de lăutăria inconfundabilă a Bidireilor şi descoperindu-le arta odată cu băiatul de lăutar, de aceeaşi vârstă cu el, Ion Bidirel, căruia avea să i se spună, când va deveni celebru, „Nagâţ”, violonist înzestrat şi născocitor de cântece şi de hore minunate, care încă mai supravieţuiesc în folclorul bucovinean. Alexandru Bidirel, fiul violonistului şi trompetistului Vasile Bidirel, a deprins tainele viorii de la unchiul său, Ion, care l-a şi crescut, după ce tatăl său s-a stins pe neaşteptate.

*

În tainiţele oricărui cântec zac amărăciuni şi dureri mocnite, pe care lăutarul le zăvora, de-a lungul veacurilor, sub zâmbetul împietrit de nevoia de a-i bucura pe alţii. Lăutarul se rostea cu sufletul, şiroindu-l printre degetele îndemânatece, cu care împărţea fărâme de nectar îngerilor. Simţi organic amestecul dumnezeiesc de suferinţă şi de bucurie, definitoriu pentru arta muzicală naţională a românilor, lecturând cartea tânărului profesor Mihai Cotos. Carte care freamătă, care caută şi află, care îndreptăţeşte şi obligă. Carte pecete şi carte arcuş de vioară.

*

Structurată pe trei capitole exhaustive, „Personalitatea Alexandru Bidirel, în contextul evoluţiei muzicii tradiţionale româneşti din secolul XX”, „Repertoriul lăutarului Alexandru Bidirel: istoriografie, unele particularităţi ritmice, melodice şi arhitectonice” şi „Unele particularităţi stilistice în repertoriul folcloric al lăutarului violonist Alexandru Bidirel”, încadrate de o „Introducere” şi o „Încheiere”, cartea lui Mihai Cotos analizează opera ultimului mare lăutar de la Stupca, Alexandru Bidirel, încadrând piesele ritualice şi ne-ritualice ale materialului audio „A virtuoso of the violin Alexandru Bidirel: TRÉSORS  FOLKLORIQUES ROUMAINS”, editat de Casa de discuri „Electrecord”, în 1974, în „melodii din clasa „Hora mare”, „Hora-bătuta”, „Bătuta-Brâu”, „Sârba”, „Geampara” şi Melodii de tipul doinei şi al derivatelor acestora: de origine instrumentală; de origine vocală”, iar această grupare pe teme nu doar de tehnici instrumentale, ci şi pe teme care ţin şi de istoria şi filosofia culturii, îi permit tânărului autor să descifreze, să-şi însuşească, să explice şi să-i iniţieze şi pe alţii în tehnicile interpretative ale ultimului mare lăutar violonist din Bucovina.

*

La doar 24 de ani, violonistul şi profesorul de vioară Mihai Cotos îşi conturează îndreptăţirea la o strălucită carieră prin asumarea unor legendari antecesori şi prin preluarea şi încredinţarea tehnicilor lăutăreşti străvechi. Iar viaţa m-a învăţat că doar acolo unde există har, există şi memorie (I. D.).


Doina Catargiu, în ziua Prințesei Florilor

8 doina catargiu

*

Urmând exemplul Crăiesei Zăpezii și a Înfloririlor, Alba Lună, pictorul Doina Vianora Catargiu, invocă neîntrerupt, de o viață cu adevărat trăită, miracolul fabulos al naturii prin cromatica vibrantă a peisajelor și prin transparența dumnezeiască a florilor înspre lumină. Acuarelist fără egal, Doina Catargiu armonizând, în aceleași tușe, meșteșug academic și viziune impresionistă, recreează lumea drept o biruință a frumuseții asupra timpului, iar frăgezimea delicată a fiecărei lucrări conturează o veșnică tinerețe și pentru opere, și pentru artistă.

*

Consacrată, prin împliniri creatoare, Prințesă a Florilor, Doina Vianora Catargiu stăpânește secretele imortalizării viului viu, fiecare lucrare înnobilată de penelul ei purtând pecetea unui „status nascendi”, deci al dezvelirii din mugur și din fascinanta misterioasă veșnicie.

*

La mulți ani, Doina, Prințesă a Florilor și a Străvezimilor Bucovinei, iar Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Viorica Moruz, o pecete a luminii

Viorica MORUZ

*

De câte ori o reîntâlnesc pe treptele Centrului Cultural „Bucovina”, eu văd în pictorul Viorica Moruz o pecete pe lumina zilei, pururi însoțită de aura lui Tiberiu Moruz, pictorul sucevean care, alături de Ion Carp Fluerici, mi-a fascinat tinerețea.

*

Astăzi, în ziua nașterii ei, nu am întâlnit-o, dar mi-au trecut prin fața ochilor splendidele expoziții ale ucenicilor Vioricăi Moruz, apoi „personalele” ei, toate vegheate, și dintr-o ramă albă, dar și din nemărginire, de miraculosul Tiberiu Moruz.

*

Artist plastic întrupat pentru a desluși libertatea creației prin viziuni personalizate, Viorica Moruz ne-a încredințat și ne încredințează o frescă a timpului nostru, în suprapunere transparentă cu neîngrădirea, dimpotrivă, cu slobozirea spiritului discipolilor ei, din plastica viitorimii artelor plastice sucevene.

*

La mulți ani, Viorica Moruz, și, în primul rând, Fericire, pentru că le cuprinde și este condiționată de toate celelalte!


„înger cu aripi de gheață”

Inger cu aripi de gheata

*

Dragă Ion,

*

sper că, la tine, totul e bine, că iarna nu este prea grea și că îți vezi des nepoții. Aici, la Ierusalim, și eu lucrez mult, la diferite lucrări literare. De curând, s-a publicat un interviu cu mine, în revista „Contrapunct”. Îți trimit revista și coperta antologiei celor 40 poeți români, în ebraică, „înger cu aripi de gheață”, o antologie a poeziei române, Ediția „Eked”, Tel Aviv, 2017, traduceri făcute de Menachem M. Falek. Poeziile tale sunt între paginile 53-56. Îmbrățișări calde tuturor, în ciuda faptului că, aici, la Ierusalim, ne-au promis puțină zăpadă, pentru  la noapte, dar nu o să prindă.

Mena

*

Contrapunct


Dimitrie Savu, Senior al Artelor

Dimitrie Savu inmanarea diplomei 1

*

La Rădăuţi, oficiile de sol al preşedintelui Gheorghe Flutur le face Tiberiu Cosovan. Artistul, pictorul Dimitrie Savu, este încă om tânăr, de doar 86 de ani, fiind născut, la Frătăuţii Noi, în 16 iunie 1931. E un om ca pâinea caldă, drag mie de multă vreme, şi un penel inconfundabil în Artele Plastice Bucovinene.

*

Dimitrie Savu lucrari 2

Dimitrie Savu lucrari 3

Dimitrie Savu lucrari 4

Dimitrie Savu lucrari 5

Dimitrie Savu lucrari 6

Dimitrie Savu lucrari 7

Dimitrie Savu lucrari 8

Dimitrie Savu lucrari 9

Dimitrie Savu lucrari 10

*

Tiberiu Cosovan şi Ovidiu BOA intră pentru prima dată în casa lui Dimitrie Savu şi rămân impresionaţi de „expoziţia” de pe casa scării, apoi de tablourile din casă, ultimul, care ocupă locul central în sufragerie, „Balerina”, lucrat în urmă cu vreo patru decenii, îşi păstrează locul în toate expunerile anuale, cu care îşi împrospătează ochiul şi amitirile pictorul Dimitrie Savu. BOA, care îl cunoaşte abia acum, rămâne fascinat de omul acesta delicat ca o adiere şi sesizează umbra de tristeţe care-i macină sufletul, în faţa indiferenţei societăţii faţă de fenomenul plastic din zilele noastre. Tocmai de asta, expoziţia pregătită pentru toamna trecută a amânat-o pentru primăvara care vine. „Mă doare sufletul când văd, la vernisaj, sute de oameni, care se bucură pentru mine, dar fără să arunce ochii măcar spre un singur tablou şi fără să scrie un rând în caietul de impresii. Pentru cine să expun? Pentru ca să văd eu cum arată lucrările mele expuse?”.

*

Dimitrie Savu poza buletin

Dimitrie Savu inmanarea diplomei 2

Dimitrie Savu cu diploma

Dimitrie Savu Tiberiu Cosovan

Dimitrie Savu Ovidiu BOA

*

Stăm vreun ceas la Dimitrie Savu şi-i admirăm, cu entuziasm nereţinut, lucrările, iar pictorul se bucură, încredinţându-ne că, din banii de premiu, îşi va cumpăra materiale şi că va mai lucra încă o expoziţie, deşi în atelierul de la mansardă zac, elegant stivuite, sute şi sute de lucrări. S-a dus vremea când veneau turişti europeni şi, poposind în Rădăuţi, intrau şi în Galeria de Artă şi cumpărau, fiecare, câte măcar două-trei lucrări de Dimitrie Savu, uneori ajungându-se chiar la încăierări între ei pentru câte un tablou. Şi sunt atât de minunate armoniile cromatice ale lui Dimitrie Savu, inclusiv cele de pe casa scărilor, pe care le savurăm şi la plecare, înainte de a păşi printr-un oraş Rădăuţi sobru şi rece, dar frumos ca o pictură de Dimitrie Savu.

*

Dimitrie Savu casa scarilor

Dimitrie Savu casa scarilor 2

Radauti 1

Radauti 2

Radauti 3

Radauti 4

Radauti 5

Radauti 6

Radauti 7

Radauti 8 cu Coso


Pagina 20 din 62« Prima...10...1819202122...304050...Ultima »