Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 2

Un mare tânăr chitarist: Andras Adam

Retras, de curând, din muzică, doar ca să facă faţă celor două slujbe, prin care se dedică în totalitate propriei lui familii, tânărul chitarist clujean Andras Adam, provenit din metal, a însemnat pentru mine o tulburătoare revelaţie, în scurta perioadă petrecută la „Toy Machines”. Băiatul acesta, născut pentru muzică, nu doar că stăpâneşte la perfecţie chitara, dar are şi o forţă imaginativă impresionantă, care a marcat benefic şi creaţia, şi stilul interpretativ al trupei „Toy Machines”, asigurându-i practic o prezenţă permanentă şi în viitorul ei artistic. Nu ştiu câtă vreme va izbuti să stea departe de muzică Andras Adam, dar am certitudinea că, mai devreme sau mai târziu, nu va mai rezista asalturilor lăuntrice ale dezlănţuirii de armonii şi se va întoarce. În muzică, nu neapărat la „Toy Machines”, trupă în care şi-a dobândit deja statutul de „senator pe viaţă”.


Veronica Iliuţ-Căluşeriu

Tânăra noastră colegă Veronica Iliuţ, soţia operatorului Lucian Căluşeriu, cel care a realizat, într-un timp record, filmul concertului „Colinde populare”, interpretat de „Zicălaşii”, înseamnă o personalitate prin ea însăşi, pe care am cunoscut-o mai bine, vara trecută, la Vatra Dornei (unde îşi are o parte din rădăcini, cealaltă parte ţinând de Vicovu de Sus), cu prilejul Festivalului „Bucovina Acoustic Park”, şi m-am bucurat să văd implicare afectivă în insolitul eveniment cultural. Abia căsătoriţi, Veronica şi Lucian Căluşeriu încă nu au copii, dar trudesc serios, în scurtele perioade dintre evenimentele culturale, băieţelul din poză fiind, probabil, cel al naşilor de cununie.

*

Veronica Iliuţ-Căluşeriu înseamnă pentru Centrul Cultural „Bucovina” o normalitate a trăirii făptuirii culturale, cu consecinţa că ne-a apropiat-o de suflet tuturor.


Mi-au venit colindători!

*

Aseară, am avut parte de primul set de colinde. Mi-au venit nepoţii, Carina Ioana şi Darius Andrei, şi m-au colindat de mi-au mers fulgii (cei din aripile de înger, cu care se nasc poeţii). Mâine, la Muzeul Bucovinei, începând cu ora 16,00, mă vor şi vă vor colinda „Zicălaşii” – cu intrare liberă, deci poate beneficia oricine de colindele lor, care, fără nici un dubiu, vin din „muzica stelelor”, despre existenţa căreia ne atenţiona, cândva, Pytagoras, cel care l-a avut ca discipol şi pe Zalmoxe al nostru. Dacă ar fi să aleg între toate, aleg colindele viitorimii, cu care mă tot asaltează nepoţeii mei.


Marcel Horodincă, idolul femeilor!

*

Posesor al unei splendide voci de bariton, care l-a impus cu un rol de personaj care nu părăsea niciodată scena în opereta „Crai nou”, actor înnăscut, cu performanţe pe scena deja legendarului Teatru „Matei Millo” din Suceava şi, nu în ultimul rând, tenace slujitor al culturii, colegul nostru Marcel Horodincă s-a pensionat, în urmă cu vreo doi-trei ani. Dar sufletul şi mintea (se numără printre cei puţini, care le au neştirbite pe amândouă) i-au rămas la Centrul Cultural „Bucovina”, aşa că ne mai vizitează, măcar o dată pe lună şi maximum o dată pe săptămână. Iar sosirea lui se transformă, de fiecare dată, într-o zgomotoasă bucurie colectivă, întreruptă sacadat doar de pupăturile colegelor, pupături care se revarsă asupra bietului Marcel ca o ploaie de vară. Iar el, adoptând mimica unui copil nevinovat şi neajutorat, se apără în glumă, deşi se vede de la o poştă că-i merge la suflet expansivul tratament feminin. Astăzi, însă, o straşnică pecete a buzelor Gabrielei Teişanu avea să-l bage în bucluc pe savurosul nostru coleg Marcel Horodincă, pentru că, neştiind nimic despre amprenta de pe obraz, tocmai se pregătea să plece, inclusiv pe la câteva biserici, în corurile cărora cântă, pentru că peste tot este nevoie de un „ghiers” precum al lui. Am rezolvat eu problema, pozându-l şi, când a văzut pozna Gabrielei, s-a făcut de un roşu uniform, din cap, până în picioare. Că doar nu avea să se lepede de de dulceaţa vizuală a sărutului, la o vârstă în care somnul e scurt, iar nopţile, mult prea lungi. Mai ales el, Marcel Horodincă, este, dintotdeauna şi pentru totdeauna, idolul femeilor!


Nicu Nuţu sau har din har se face raiul

Fiu de muzician din garda veche a Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava, Nicu Nuţu, pescar pasionat – de unde şi porecla pe care i-a dat-o compozitorul Emil Havriliuc, „Cărăşel”, a fost ursit pentru muzică, parcursul lui iniţiatic având ca repere Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava şi Academia de Arte „George Enescu” din Iaşi, unde, alături de Răzvan Mitoceanu, l-a avut, printre dascălii de elită, şi pe udeşteanul Viorel Muntean, muzician total al spaţiului românesc. De ani buni, însă, muzicianul Nicu Nuţu este profesor de instrumente cu clape al Şcolii de Arte „Ion Irimescu”, din cadrul Centrului Cultural „Bucovina” din Suceava, postură din care particularizează un vechi proverb românesc, în sensul că nu prin dar din dar, ci prin har din har se face raiul. Raiul, adică vibraţia luminoasă care ne înviorează sufletele, mai ales prin preajma cântecului.

*

Om de o rară sensibilitate, Nicu Nuţu înseamnă o risipire de generozitate, pecetluită de seninătatea zâmbetului, de care nu se desparte vreodată, dovadă că harul din har refuză prozaismele cenuşii ale încolonărilor prin cenuşiul zilelor. Suntem prieteni şi mă mândresc sincer cu prietenia lui – dar cu cine nu este prieten Nicu Nuţu, dacă omul întâlnit în cale are măcar un dram de puritate şi de prospeţime?

*

La mulţi ani, Nicu Nuţu,

şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


Pagina 2 din 6712345...102030...Ultima »