Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 10

Ascultând „Rapsodia” lui Ciprian Porumbescu

*

Nu ştiu dacă există sau nu români care să fi putut asculta, vreodată, „Rapsodia Română” a lui Ciprian Porumbescu. Oricum, eu am auzit-o astăzi, după orele de repetiţii ale orchestrei Ansamblului „Ciprian Porumbescu”. Mai întâi, pe bucăţi, cu viori şi ţambal, apoi şi cu braci şi contrabas, iar în cele din urmă, de la capăt, la capăt, într-o execuţie care m-a dat gata. Iar mâine va fi şi mai bine, urmând să se repete şi alte piese. La cât a compus Ciprian Porumbescu, cred că vom avea de lucru pentru încă două dintre zilele lui de naştere – doar atât mai am şi eu până la pensionare. Oricum, ne străduim să dăm curs ultimelor lui cuvinte, şoptite în 25 mai / 6 iunie 1883: „Nu lăsaţi muzica mea să moară!”.

*

„Rapsodia Română”, concepută într-o manieră preclasică, aproape romanescă, precum cântecul acela din 1476, pe care l-a adus la Suceava Maria de Mangop şi pe care l-au cântat „Zicălaşii” în Cetatea Sucevei, în urmă cu vreo doi ani, este de o frumuseţe tulburătoare prin nobleţea demnităţii cu care creatorul îşi apără vremelnicia. Exploatează, într-un stil interpretativ vioristic propriu lui Ciprian Porumbescu, stil pe care Narcis Rotaru şi Adrian Pulpă sunt pe cale să-l înţeleagă pe deplin (pe ei, pe viorişti, cade greul spectacolului), mai ales că Răzvan Mitoceanu le-a arătat, la un moment dat, pe vioară, cum se obţin anumite efecte armonice, regăsibile şi în „Balada”. Muncă multă din drag de drag, iar impresia mea că pe o rază de lumină poposise şi Ciprian Porumbescu lângă „Zicălaşi” s-ar putea să ascundă o realitate. De care ne vom convinge sau nu, sâmbătă, 14 octombrie, în ziua naşterii personajului pururi emblematic al Bucovinei.

*

*


Mihai Hrincescu, la zicale și cobză

*

Singurul cântăreț tânăr de melos autentic românesc, Mihai Hrincescu, din Arbore, este un căutător de texte și melodii adevărate, pe care le descoperă ba prin Biblioteca și Fonoteca Academiei Române, ba prin satele Bucovinei, pe care le cunoaște din bătrân în bătrân, din zicală în zicală. Înzestrat cu o voce unică, o voce care respiră cântecele, parcă fără nici un efort, și acompaniidu-se cu cobza, care a devenit o componentă a staturii sale artistice, Mihai Hrincescu ridică sălile în picioare, pe unde cântă, și dobândește, rapid și sigur, un viitor care-i fusese sortit, dar de care se și învrednicește. Este un muzician înnăscut, iar „Zicălașii” l-au adoptat cu entuziasm, pentru că arta interpretativă a lui Mihai Hrincescu ține de rădăcinile spiritualității neamului, și ele puse bine de ursitoare în sufletul generos și în mintea pururi iscoditoare a tânărului de pe vatra legendarului Portar al Sucevei Luca Arbure.

*

La mulți ani, Mihăiță Hrincescu,

și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Alexandru, basistul de la TEIU… MACHINES

*

Este unul dintre cei mai buni basiști din țară și, prin urmare, cântă și rock, și jazz, deși identitatea afectivă a lui Alexandru „Teiu” Teișanu este și va rămâne pururi cea de co-fondator și de basist al trupei suceveano-clujene TOY MACHINES. Băiat cu școală și cu un talent actoricesc remarcabil, muzician înnăscut și predestinat să trăiască, în primul rând, muzica, Alexandru „Teiu” Teișanu este un scapăr de lumină în cenușiul zilelor contemporaneității noastre, un trăitor de vise care izbutește, de cele mai multe ori, să și le transforme în realitate.

*

La mulți ani, Teiu, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Sorin Filip, interpret de folclor

*

Cu bunul simț înnăscut care îl caracterizează, Sorin Filip, managerul Centrului Cultural „Bucovina” și, din punctul meu de vedere, cel mai bun diriguitor pe care l-a avut instituția vreodată, s-a sfiit să îmi ceară acceptul prieteniei pe net, deși, în viața de fiecare zi, suntem prieteni prieteni. Drept consecință, am aflat târziu că ieri a fost ziua lui de naștere și mă văd obligat să-i salut ivirea sub Soare cu întârziere.

*

Sorin Filip este, în melosul tradițional românesc, un interpret de folclor îndrăgit, cu calități vocale incontestabile și cu un repertoriu bine ales și ingenios revărsat, dinspre prezent, înspre rădăcinile ancestrale, în ciuda faptului că folosește adeseori cadențe naționale moderne și, desigur, modernizate. În fond, fiecare epocă are propria ei respirație. Este, ca om și ca artist, un sincer admirator al valorilor, deci are caracteristica fundamentală a unui bun promotor al culturii.

*

La mulți ani, Sorin Filip, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Octav Casian, un Samson al rockului basarabean

*

Când vine vorba de muzică, Basarabia poate da lecţii tuturor celorlalte ţinuturi româneşti, iar asta nu de azi, de ieri; când vine vorba de rock, iarăşi, la fel. Doar când e vorba de metal lucrurile se mai complică, pentru că Basarabia are doar în Octav Casian un adevărat simbol al întregului metal românesc, feciorul acesta voinic şi puternic măcar cât un munte şi care seamănă leit cu biblicul Samson, când îşi risipeşte pletele şi cântecele prin spaţiul inefabil al scenelor, fiind o forţă a cântecului dezlănţuit. Păcat doar că încă nu a izbutit să închege trupe statornice, dar mi se spune că noile lui trupe, două la număr, ar fi pe măsura lui Octav Casian. Păi, dacă e pe de-aşa, de ce nu ne-am revedea la Bucovina Rock Castle? Deocamdată, pentru că ziua de astăzi poartă şi pecetea naşterii muzicianului Octav Casian,

*

La mulţi ani, prietene, şi Dumnezeu să te ţie numai întru bucurie!


Pagina 10 din 67« Prima...89101112...203040...Ultima »