Cronici sentimentale | Dragusanul.ro

Vasile Zetu, „poetul cu aripi de sfinx”

Undeva, pe Bistriţa Aurie, „sub un maldăr de lună”, trăieşte poetul Vasile Zetu, „poet talentat, discret ca o amforă la care partea nevăzută, din interior, este cea mai tentantă: întunericul moşeşte stele, vin sau grâu” (Adrian Alui Gheorghe). Poet „caligrafiind şoapta” şi „omologând tăcerea” în „cazaniile nopţii”, mereu regăsindu-se „strivit sub un maldăr / de vise, retoric”, deşi el este, în primul rând, „un scoc pentru lacrima / scursă pe şoaptă” sau poate că doar o neaşteptată „icoană în rut / împroşcând cu lumină-n / biserici de lemn”. Căci, aşa cum scria deja citatul Adrian Alui Gheorghe, „Vasile Zetu se lasă vorbit de propria poezie, ronţăit de încheieturile versului, zimţii dintre cuvinte or să-i zdrobească într-o zi degetele care s-au încleştat pe marginile aerului, partea cea mai concretă a lumii în care vieţuim-supravieţuim”.

*

Vasile Zetu, „restructurând haosul / pe îndelete”, există, monumental ca însăşi lumina, sub cumpăna munţilor, acolo unde „construieşte destine” pentru idei trăite, „pe tastatura nopţii / accesând stelele”. Sau, cum zicea el, într-o vreme, „frânturi de poem / celebrează poetul / cu aripi de sfinx”. Ce-ar mai fi de spus?

*

La mulţi ani, domnule poet,

şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


Urmașul unui neam răzeșesc: Leonard Zamă

Abia astăzi am băgat de seamă că ieri, 16 ianuarie, a fost ziua de naștere a artistului poli-instrumentist Leonard Zamă, nepotul regretatului legendar pictor Ion Grigore și descendent al unui vechi neam răzeșesc din nordul Moldovei. Ca artist, cu o întreagă viață dedicată Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava, Leonard Zamă înseamnă un nume greu al vieții culturale bucovinene și care se bucură de o notorietate pe măsură. Ca om, Leo este de o discreţie şi de o modestie pe care doar la marile talente creatoare le-am mai întâlnit, aşa că, deşi cu întârziere de o zi, mă bucur să-i pot ura, din tot sufletul

*

La mulţi ani, Leonard Zamă,

şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


A plecat și Dumitru Covalciuc…

Gazetar și publicist, dar înainte de toate român și luptător pentru drepturile românilor din nordul Bucovinei, profesorul Dumitru Covalciuc a plecat odată cu întâile sărbători de iarnă de la cumpăna acestor ani. Eu, însă, abia astăzi am aflat că și Mitruț a devenit amintire. Mi-a fost tare drag omul acesta, pe care l-am întâlnit, pentru prima dată, la Cernăuți, în iunie 1993, și pentru ultima dată, la Suceava, în decembrie 2017, și cu care am colaborat, printre altele, la scrierea monografiei folclorice a Bucovinei, tipărită și în română, și în ucraineană, în cadrul unui proiect european.

*

Dumitru Covalciuc însemna trăire întru Bucovina, însemna spirit scăpărător din duhul dumnezeiesc al baștinii, însemna memoria fremătătoare, prin care ni se vestesc străbunii. Dar a plecat. Îl văd pășind prin țărâna proaspătă a lui Cătălin Șandru și a lui Roman Istrati pentru a-și afla odihna în țărână și neodihna iluminătoare în veșnicie.


Matei Vişniec, oriunde te-ai afla!

Nu ştiam că am, printre icoanele tinereţii mele, şi una a lui Matei Vişniec, om şi poet plin de sfinţenie, de discreţia măreţiei reale, înhăruită. Chiar dacă a devenit, la nivel planetar, un dramaturg inconfundabil, rădăuţeanul Matei Vişniec rămâne şi va fi întotdeauna, inclusiv prin respiraţie, un poet. Asta este ursita lui şi – de ce nu? – prizonieratul cosmic al lui Matei Vişniec: poezia. Şi nu ai să uiţi niciodată asta, Matei Vişniec, oriunde te-ai afla!

 


Gheorghe Finiş, la celălalt capăt al cântării

O fotografie, rătăcită printr-un notes din tinereţe şi desprinsă dintre file aidoma unei frunze, mi-l readuce în memorie pe Gheorghe Finiş, la celălalt capăt al cântării, când, într-un spectacol cu Nicolae Glib, din Basarabia – alt admirabil interpret, spectacol susţinut pe scena Casei de Cultură din Suceava, feciorul din Botoşana aducea pe scenă prospeţime şi un firesc al expresiei, al arhitecturii armonice – cum se zice printre savanţi, demn de toată admiraţia. De atunci şi până acum, multe, multe cântece au troienit şi peste Gheorghe Finiş, care nu mai este un flăcău dintr-un sat bucovinean, ci artist profesionist al Ansamblului „Ciprian Porumbescu” din Suceava.


Pagina 1 din 6712345...102030...Ultima »