Cronici sentimentale | Dragusanul.ro

Doru Olaș, între arhitectură și caricatură

*

Doru Ghiocel Olaș este un capriciu al spiritului, în care coexistă poznaș și sacra verticalitate arhitecturală, și nostalgia șăgalnică a satirei desenate. Altminteri, Doru Olaș este un visător, care iubește cu patimă și muntele, de la care îi vin verticalitățile, dar și muzica, inclusiv rock-ul acustic (în iulie, l-am întâlnit, spre plăcuta mea surprindere, chiar și la „Bucovina Acoustic Park” din Vatra Dornei).

*

Descendent al unor polonezi stabiliți la Breaza, toți meșteșugari pricepuți, Doru Ghiocel Olaș a fost ursit spațialității, tocmai pentru nedogmatismul imaginației sale, pe care el, cel mai adesea, o ignoră conștient, în tentative de cumințire a sufletului. Dar e curat și proaspăt în suflet până la naivitate și sfințenie, aidoma zâmbetului care îi tot luminează trecerea prin viață.

*

La mulți ani, Doru Olaș, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Vasile Ursache, ultimul boem al Bucovinei

*

Om de o inteligență rară, intelectual în adevăratul sens al cuvântului și un poet înnăscut, Vasile Ursache, pururi cu zâmbetul înfășurându-i sufletul cu seninătate, încă există în universul boem al trăitorului de idei, care simte mereu și mereu nevoia unor evadări din megieșia cuvintelor, iar tentativele acestea, care țin, în fond, de firea omului, îl recomandă și îl caracterizează drept boem. Dar luminozitatea dezarmantă a lui Vasile Ursache disimulează o tristețe bine ascunsă, de parcă poetul cu metafore pururi cântătoare ar dori să împrăștie negurile de deasupra celorlalți, asumându-și-le tainic, atunci când nu mai are cine să o facă.

*

Ca istoric, Vasile Ursache știe aproape totul, până foarte aproape de conștiința zădărniciei; ca poet înnăscut, el îndură tirania cântecului, slobozindu-l spre tăcerile astrale doar atunci când nu-l mai poate îndura. În restul timpului, se caută și se străduiește să se priceapă. Cel mai adesea, izbutește.

*

La mulți ani, Vasile Ursache, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Gabriel Cărăbuș, de veghe în împărăția cărților

*

Doctor în istorie și om cu adevărat școlit, inclusiv, datorită unei burse, în Elveția, Gabriel Cărăbuș, directorul Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” din Suceava, exisă între două repere fundamentale: familia și împărăția cărților. Și nu știu care dintre cele două ipostaze, de familist sau de manager cultural, îmi este mai pe plac, deși conștientizez că amândouă definesc individualitatea luminoasă a tânărului meu prieten, Gabi Cărăbuș.

*

Ca om de cultură, cu autoritate recunoscută, doctorul în istorie Gabriel Cărăbuș a izbutit performanțe greu de imaginat, Biblioteca Bucovinei intrând într-un benefic circuit de valori universale, în care specificitatea românească a Bucovinei prinde un contur strălucitor, demn de toată admirația, de consistența afectivă care ține de trăire cu mintea și cu inima. S-a născut astăzi, în urmă cu ceva vreme, așa că profit de ocazie, pentru a-i ura, din tot sufletul:

*

La mulți ani, Gabi Cărăbuș, iar Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Gheorghe David, o minte creativă

*

Titlul acestei cronici sentimentale l-am luat din deviza firmei ASSIST, creaţia celor doi oameni de excepţie, ambii ingineri fizicieni, care mă onorează cu prietenia lor benefică şi statornică: Gheorghe DAVID şi Daniel TĂNASE. Mâine, 15 septembrie, este, însă, doar ziua lui Gheorghe DAVID, pe care l-am şi desenat, cândva, cu destulă îndemânare (oricum, seamănă destul de bine!), transformându-mi semnătura într-o liră cu corzi din sârmă ghimpată (în fond, mulţi o văd aşa).

*

Niciodată nu o să aflu cuvinte, prin care să mărturisesc tot ceea ce simt eu pentru omul acesta, pe care, la ceasuri de închinare, îl asemui unui înger păzitor. Nu doar al meu, ci şi al Festivalului „Bucovina Rock Castle„, dar nici despre implicarea lui Gheorghe DAVID în susţinerea acestui festival nu am voie să vorbesc, din pricina bunului simţ uşor exagerat, pe care l-a deprins, în preajma Dealului Grâielor din Bogdăneşti, încă din cei mai fragezi ani ai copilărie. Oricum, fără Gheorghe DAVID şi fără Daniel TĂNASE, nu aţi fi putut asculta, la Suceava, în acest an şi poate că niciodată (în fond, eu am îmbătrânit şi nu prea îmi mai rămâne timp să vă slujesc şi cu fapta, şi cu sufletul, şi cu mintea), nici trupa lui ULI JON ROTH, nici pe austriecii de la RUSSKAJA.

*

La mulţi ani, Gheorghe David,

şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


Colegul meu, operatorul Lucian Călușeriu

Colegul meu Lucian Căluşeriu, filmând spectacolul lansării de carte

*

Lucian Călușeriu este un artist, care cochetează, în secret, și cu literatura, dar trudește, zi de zi, la imaginea altora. Iubește ceea ce face, adică viețuirea într-un spațiu cultural când superb, când caraghios, cum este cel bucovinean. Filmează și realizează filme cu lansări de cărți, cu festivaluri de toate genurile, începând cu cele literare și terminând cu cele muzicale. Se implică, se dedică, pentru că felul lui de a fi l-a impus drept prieten al unei pleiade de artiști din toată țara. La prima vedere, pare ușor ciudat, pentru că are personalitate și încă un gen de personalitate de neconfundat.

*

Lucian Călușeriu este un om tânăr, plin de aspirații și cu suflet de artist înnăscut. De asta îl și prețuiesc, fără de ascunzișuri și cu toată inima.

*

La mulți ani, Lucian Călușeriu, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Pagina 1 din 5612345...102030...Ultima »