Cronici sentimentale | Dragusanul.ro

László Gergely Pál, mărturisitor al Bucovinei

Pasionat de istoria obștească a strămoșilor săi bucovineni și, drept consecință, și de istoria reală a Bucovinei istorice, László Gergely Pál a răscolit arhivele bisericești ale comunităților maghiare din Bucovina și a citit, cu mare atenție, și documente istorice, și manuscrise și cărți ale unor cărturari maghiari de prestigiu, care s-au născut sau se trag din familii care au viețuit, au năzuit și s-au împlinit pe aceste locuri. Și astfel, urmându-și îndemnul sufletului, László Gergely Pál a devenit, fără umbră de îndoială, un istoric obiectiv nu doar al comunităților maghiare, ci și al realităților bucovinene din anii 1774-1945. Un istoric înnăscut, bine individualizat între mult prea numeroșii politicieni-istorici maghiari și români, aprigi fluturători de lozinci, pe seama trecerii oamenilor pe sub vremuri.

*

Câteva dintre studiile-mărturie, traduse în românește de autor, au fost găzduite de acest site, fiind excelent receptate de pricepătorii întru ale istoriei reale și nu doar de ei, pentru că László Gergely Pál umple un gol de mărturii și de cunoaștere, deslușind enigmele din adâncul stereotipiilor care definesc, mai curând lozincard, decât realist, enigmatica multiculturalitate bucovineană. Iar interesul comun pentru povestea oamenilor de fiecare zi, pentru „istoria măruntă, care împlinește istoria mare” – după cum zicea Iorga, ne-a apropiat. În fond, amândoi suntem croiți dintr-o stofă anume și pe care o conștientizăm ca atare.

*

László Gergely Pál este, prin trăiri și cunoaștere, unul dintre marii bucovineni ai contemporaneității noastre, un om pe care Constantin Loghin l-ar fi definit drept „vrednic de Bucovina”.

*

La mulți ani, László Gergely Pál,

și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie! 


Lui Gheorghe David, Bucovina Rock Castle

Suceveanului Gheorghe David şi, implicit, partenerului său de afaceri, Daniel Tănase, ar trebui să le dedic, în acest an (păcat că nu am făcut-o şi până acum), Bucovina Rock Castle, ei fiind singurii oameni de afaceri şi, aş zice, politicieni, dar, din fericire, nici unul dintre ei nu o să decadă până la statutul de politicieni, care au contribuit decisiv la plata cheltuielilor de transport (şi de credibilitate) ale trupelor mari europene, care vor bucura, în vară, mii şi mii de oameni de vârste diferite, dar cu sufletele la fel de tinere. Şi tot ar însemna prea puţin, pentru că eu datorez prieteniei cu care mă onorează, deja de decenii, Gheorghe David şi Daniel Tănase toate izbutirile mele, poem cu poem, carte cu carte, festival cu festival şi, mai presus de toate, libertatea de a fi şi de a mă exprima aşa cum sunt.

*

Ştiu că Gheorghe David nu obişnuieşte să se lase sărbătorit, evitând întotdeauna, cu discreţia înţelepciunii, poziţia nerâvnită de personaj central, dar nu pot să-mi încep dimineaţa cu altceva, decât cu un gând şi cu un freamăt al sufletului, pe care să le slobod peste adierea primăverii, nu înspre ei, ci înspre mulţimea de prieteni pe care Gheorghe David şi Daniel Tănase îi au peste tot în lume, datorită felului de a fi şi de a exista, a fi şi a exista fiind două complementarităţi ale parcursului celor care chiar merită să se fi născut.

*

Fără îndoială, astăzi este ziua patronimică a lui Gheorghe David şi a sutelor de mii de Gheorghe, George, Geta, Gheorghiţa, cărora desigur că le port un gând bun, dar simt nevoia să desfac urarea cu care trăiesc sărbătoarea fiecărui om de pe acest pământ, de care am ştiinţă, şi cu o adresabilitate către Daniel Tănase. Şi asta pentru că Gheorghe David şi Daniel Tănase nu-mi sunt doar prieteni, ci îngerii păzitori, pe care mi i-a trimis bunul Dumnezeu, ca să-mi ocrotească trecerea vremelnică prin lumea asta pururi necuprinsă şi vrăjmaşă.

La mulţi ani, Gheorghe David,

La mulţi ani, Daniel Tănase,

şi Dumnezeu să vă ţie numai întru bucurie!


Radu Iaţcu: şarmant, spiritual, artist

Nu cred că a mai existat, printre personajele omenirii, unul care să-i semene artistului ipoteştean Radu Iaţcu, boem pe care viaţa îl răsfaţă, pentru că şi el o tratează cu aceeaşi măsură. Afirmat ca grafician satiric, apoi ca pictor şi, mai nou, ca arhitect francez, Radu Iaţcu, precum se zicea şi despre Vasile Alecsandri, s-a născut în România, dar s-a format francez. Vine des în ţară, când nu te aştepţi, ca să-şi descarce sufletul de taine şi de împliniri. Povesteşte amuzat şi amuzant, te domină prin şarm şi inteligenţă, dar şi prin rasa de artist înnăscut şi nu făcut.

*

Radu Iaţcu s-a născut libertate şi nici nu poate trăi altceva. De asta a ales şi l-a ales arta, ca tridimensionalitate a spiritului, ca să-şi exprime spaţialităţile cărora le-a fost ursit. Acolo, în dezlănţuit şi în lumină, Radu Iaţcu clocoteşte intens, fără să-i pese de urmele abandonate pe ierburile din toate cele patru zări ale lumii.

*

La mulţi ani, Radu Iaţcu,

şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


Mircea Dăneasa, omul care a devenit operă

Cărţi întregi s-ar putea scrie despre sculptorul care, în 17 decembrie 1989, încerca să organizeze, împreună cu actorul Dan Victor, ieşirea sucevenilor în stradă, din solidaritate cu timişorenii, şi care, după 22 decembrie 1989, când Suceava a fost preluată de comunişti şi de informatorii securităţii, a fost „concediat de la Revoluţie”, odată cu Ioan Manole, Ghorghe Ştirbu şi cu cu alţi câţiva, toţi oameni-strigăt şi pumn încleştat. Dar sculptorul Mircea Dăneasa, care nu e născut pentru politică, ci pentru idei, nici nu a luat în seamă obrăznicia veşnicilor parveniţi, pentru că el avea altceva de trăit şi, tocmai de aceea, s-a dedicat artei sale cu pasiune, îngăduindu-şi rare clipe de odihnă doar atunci când are cu cine frământa idei, în discuţii pline de patos, adânc răscolitoare de suflet şi purificatoare de spirit.

*

Spună unii cât îi duce mintea, dar peste platitudinea lor s-a înălţat operă Mircea Dăneasa şi drept operă va dănui şi în viitorimea viitorului, care nici ea nu mai este ce-a fost – vorba dramaturgului Teodor Mazilu, la un păhăruţ de vodcă din cele tinereţi.

*

La mulţi ani, Mircea Dăneasa,

şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


Lucian Harşovschi, ucenicind pentru viitor

Lucian Harşovschi, viceprimar al Sucevei, este un om tânăr, care şi-a început înţelept cariera politică, prin iniţieri în administraţie, săvârşite după moda austriacă de odinioară, când nu aveai voie să candidezi, fără să te fi pregătit şi calificat, mai întâi, pentru domeniul în care visai să te realizezi. Iar Lucian Harşovschi, care, în al doilea mandat de viceprimar, acceptă şi îşi asumă atribuţiuni din ce în ce mai grele şi mai dificile, practic îşi şlefuieşte şi defineşte potenţialul, nu neapărat pentru o carieră viitoare, ci poate că mai curând pentru sine, pentru a se simţi bine între semeni, fiindu-le de folos. Dar, oricum ar fi, tinereţea trăită cu folos îi va fi întotdeauna de ajutor.

*

La mulţi ani, Lucian Harşovschi,

şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


Pagina 1 din 7112345...102030...Ultima »