Cronici sentimentale | Dragusanul.ro

În casa mea, cu Menachem Falek şi poeţii Ierusalimului

Menahem Falek, citind la Vatra Dornei

 

Fratele meu din Naţiunea Poeţilor, Menachem Falek, lucrează o antologie a poeziei evreieşti de astăzi în limba română, iar eu, cum e firesc, îl ajut la corectura finală. Doar atât, fără merite de traducător, deşi Mena, cu generozitatea lui debordantă, mi le tot atribuie, ori de câte ori lucrăm câte ceva împreună. Am simţul limbii şi al poeziei şi mă descurc bine cu astfel de corecturi finale, atât de bine încât Menachem Falek nici nu gândeşte la un alt parteneriat pentru spaţiul spiritual din care şi el provine, născându-se în Bistriţa, încredinţată ulterior Cleopatrei Lorinţiu, care i-a închinat şi o cronică literară a uneia dintre cărţile lui, o cronică pe care mă grăbesc să v-o înfăţişez. Astăzi, când mi-a trimis poemele altui poet evreu, Mena glumea: „văd că, în ultima vreme, m-am cam mutat la tine, acasă, încălcând grav legile izolării la domiciliu”. Dar legea pe care o încălcăm noi, cei doi fraţi din cadrul frăţiei Naţiunii Poeţilor, ţine de „izolări” cumplite, petrecute mai adineauri (cei care îşi închipuie că izolările acelea s-au petrecut cândva, deja se expun riscului unei pandemii de neiertat!), şi nu de lumea largă, care ţi se aşează pe pervazul ferestrei, când ţi-i lumea mai dragă, doar ca să-ţi dea bineţe şi să te invite la călătorii minunate în lungul şi în largul Universului. Cronica poetesei Cleopatra Lorinţiu:

 

 

 


Looch Lars

 

O stare de spirit, cum rar mi-a mai fost dat să întâlnesc, s-a incifrat într-o dublă deghizare, şi de nume, şi de prezenţă scenică, în cadrul minunatelor concerte ale Trupei RELATIVE. Dar dincolo de măşti se află un tânăr inimos şi generos, de a cărui prietenie mă bucur, pe nume Lucian Francisc Csibi, un chitarist solo de excepţie şi un pictor surprinzător – şi eu care îl credeam doar omul de concepţie a materialelor Bucovina Rock Castle şi Bucovina Acoustic Park!

 

 

În mod cu totul şi cu totul întâmplător, astăzi Lucy împlineşte o oarece vârstă, aşa că o să-i urez ceea ce le cuprinde şi este condiţionată de toate: Fericire!


Începe anul şi în clanul Drăguşanul: Andi

 

În clipa în care s-a născut, Andi mi-a schimbat destinul. De atunci şi pentru totdeauna am trăit din şi numai pentru scris. De atunci şi pentru totdeauna, am fost răsfăţat de soartă, dar fără să uit niciodată încredinţarea că fiecare copil se iveşte pe lume cu norocul lui, pe care îl revarsă asupra celor care i-au dat viaţă.

 

 

Păşim alături umăr lângă umăr

căci este o fântână la răscruce

spre care numai stele fără număr

zidesc icoana căii ce ne duce

şi-n jurul nostru caii în galop

sfărâmă vremea-n leneşe secunde

ca-n setea noastră să visăm un strop

dintr-o fântână ce-nfăşoară-n unde

 

acelaşi cântec sacru şi deplin

pe care noi să-l împărţim în două

ca să îl bem din cupele cu vin

la mesele ospeţelor cu rouă

la care cântăreţii se adună

atât de rar pentr-a trăi sublim

sperând că vom ajunge împreună

ca împreună să-nvăţăm să fim!

 


Începe anul și în clanul Drăgușanul: Carina-Ioana

 

Astăzi, dincolo de munți, pe tărâmul visurilor Cluj-Napoca, începe anul nou și pentru clanul Drăgușanul, prin Carina-Ioana, care tocmai împlinește 6 anișori. Mâine va fi ziua lui Andi, așa că sufletul meu, începând de astăzi, are de ce petrece. Și va ști cum să o și facă:

 

 

Să te-nfășori în viață și-n lumină

și din lumină să-ți durezi un pat

ca să auzi cum stele ți se-nchină

când ți-i ursit să fii cu-adevărat

și să îți fie calea curcubeu

căci ești penelul care îl întrupă

și-atunci de ziua ta și Dumnezeu

din zâmbet va sorbi ca dintr-o cupă,

 

să crești din iarba cântului de leac

și să atingi cu fruntea universul

doar aruncând poverile din veac

ce uneori îți mai încurcă mersul

și să-ți zidești în pânze lumea ta

căreia să-i dai suflet și vigoare –

auzi, cobzaru-ncepe a cânta

căci ești lumina lui biruitoare!

 


Ziua cu doi oameni dragi: Lili Crăciun şi Neculai Roşca

Deşi, datorită vârstei, nu-mi prea permit răgazuri, pentru că nu aş vrea să-mi rămână prea multe cărţi nescrise (ghinionul meu: sunt locuit de cărţi!), astăzi trăiesc o dublă bucurie, aflând că ziua aparţine unor oameni dragi, ambii publicişti şi prozatori, Lili Crăciun şi Neculai Roşca.

 

Lili Crăciun, care-şi fascinează zilnic cititorii cu tablete literare ireproşabile, în care îşi exprimă atitudinile de cărturar rasat la adresa bicisniciei societăţi în care trăim, aparţine câtorva romane scrise şi publicate şi altora care, deocamdată, doar îi înmuguresc în suflet, risipind lumină tăcută chiar şi asupra cărţii de pe masa de lucru, este un personaj de o splendidă unicitate în peisagistica reală a lumii contemporane. Zugrăveşte lumea din preajmă cu o dezinvoltură pe care doar gândul care simte şi inima care gândeşte o pot garanta, iar tentativele ei spre poezie, deşi desluşesc un poet la fel de profund ca şi romancierul, sunt mai curând închinări ale sufletului către suflet, care, conturându-se păsări, îşi iau zborul şi plutesc peste lume doar pentru a o înţelege şi, după aceea, pentru a o trăi cu maximă intensitate.

 

Neculai Roşca, gazetar tenace şi, aproape fără voie, publicist şi, în mare parte, prozator, deşi nu s-a visat niciodată autor de cărţi, a început să fie, pentru că ele, cărţile, îi inundă şi îi strâng sufletul, obligându-l să le scoată la lumină şi să le elibereze în lină plutire sub cerul memoriei şi al nostalgiilor fără de prihană. Fără voia noastră, trăim cam aceleaşi trăiri, ne răsfăţăm cu bucurii asemănătoare şi, tocmai de aceea constatăm amândoi că suntem prieteni.

 

Neculai Roşca este şi un personaj irepetabil, iar un personaj nu poate fi cu adevărat, fără despovărare în file de cărţi şi de trăiri ale altora, deci păşeşte calm, dar sigur şi pe poteca vegheată de cuvintele care i se desprind din aură aidoma polenului, conturându-se şi drept altcineva decât gazetarul faimos pe care îl ştim şi putând fi zărit, ba chiar văzut de-a binelea, şi ca autor de cărţi.

 

Lili Crăciun şi Neculai Roşca s-au născut odată cu mărţişorul, cu acest aparent fragil, dar pur eşantion al biruinţei luminii asupra întunericului şi, pentru că mărţişorul li-i ursire, le doresc amândurora FERICIRE. Doar fericire, pentru că ea le cuprinde şi este condiţionată de toate celelalte.


Pagina 1 din 9212345...102030...Ultima »