Caricatura Romana Veche | Dragusanul.ro

Caricatura Română Veche: MOFTUL ROMÂN

1893 Moftul Roman Frontispiciu

*

Unui poet pletos

 *

Dumneata socoţi, băiete,

Ca mai mulţi din tineret,

Că lui Eminescu-n plete

Îi sta darul de poet.

*

Nu, nu-i oala – bat-o vina,

Vinul e toată pricina!

 *

El, şi capul să-şi fi ras,

Tot poet ar fi rămas;

Lasă-şi păr până-n călcâie

Alţii… vacs au să rămâie!

*

(Moftul Român, Anul I, 1893, nr. 13, p. 5)

*

1893 Moftul Roman 13 martie 1

*

CAZARMA ROMÂNĂ

*

Contrabanda

*

Moş Teacă merge să inspecteze pichetele de pe linia frontierei.

Înarmat până-n dinţi, cu sabia la cingătoare şi-n fiecare buzunar cu câte un revolver, se urcă într-o căruţă, având drept vizitiu un harabagiu turc şi, alături de harabagiu, doi soldaţi cu puştile-ncărcate.

Soseşte la pichetul No. 18, între Kadichioi şi Crasnova.

*

Santinela-l vede, strigă garda, care ia la umăr, pe când şeful de post, căprarul Albu, îşi face raportul.

– Unde sunt turcii?, întreabă Moş Teacă.

– Care turci, trăiţi don căpitan?

– Care turci, care turci! Contrabandiştii, rătane! Nu face pă prostul, că la mine nu merge! Eu sunt cătană bătrână!…

*

– Trăiţi, don căpitan, n-am prins nici un contrabandist…

– Pentru ce nu i-aţi prins? Ce faceţi aici? Păziţi porcii? Numai pă mine mă vedeţi când vin?

– Pentru că nu trec contrabandişti…

– Pentru ce nu trec? Dacă nu trec pe-aici, atunci, va să zică, trec prin altă parte! Va să zică nu sunteţi în stare nici de-atâta lucru!…

*

– Trăiţi, don căpitan!…

– Nu vorbi! Am să te dau în judecată pentru părăsirea postului în faţa inamicului!… Târguşoru te mănâncă, de-acuma!

– Trăiţi, don căpitan, n-am părăsit postu…

– Dacă nu l-ai părăsit, unde sunt contrabandiştii? Pe mine nu mă poţi prosti cu una, cu două! Ori ai părăsit postu’, ori nu l-ai părăit!… Dacă nu l-ai părăsit, unde sunt contrabandiştii?…

*

– Trăiţi, don căpitan, n-a trecut nici unul…

– Să taci! Pogribania mănăstirii din cer! Te mănânc fript, rătane! Spune drept: ori i-ai prins şi ţi-au dat parale… A-ha… Văz că taci… Te-am prins…

– Trăiţi, don…

– Nu vorbi în faţa supiriorului!… Car’ s’ zică, ai împărţit cu ei!… Las’ că te învăţ eu! Am să fac raport de dare în judecată! Dacă, până în 24 de ore, nu-mi aduci contrabandişti, să ştii că eşti casat şi suspendat… Te învăţ eu!…

*

A doua zi, se citea în Kadichioi următorul ordin de zi, semnat de Moş Teacă:

*

„Oricine îşi va permite a face contrabandă, fără să fi avizat pe comandantul punctului, va fi împuşcat şi apoi dat în judecată, conform regulamentului pentru paza frontierelor.

Este interzis oricui să aducă tutun de contrabandă prin alte puncte decât cele păzite de armata română. Pichetele care vor observa că contrabandiştii trec prin puncte, pe unde nu pot fi văzuţi, au dreptul să-i împuşte pe loc şi să dreseze proces-verbal” (Moftul Român, Anul I, 1893, nr. 13, pp. 3, 4).

*

1893 Moftul Roman 19 februarie 1

*

Din carnetul doctorului

*

Nevasta e ca apa; de vrei să fie bună, trebuie s-o baţi.

*

Dărnicia e sigur o calitate: bine e să dai, să dai mereu, să dai tot, să nu dai, însă, ortul popii (Moftul Român, Anul I, 1893, nr. 10, p. 2).

*

1893 Moftul Roman 28 februarie 1


Caricatura Română Veche: CIULINUL

1883 Ciulinul Frontispiciu

*

Regimul actual

*

Merg de minune trebile în ţară,

Merg de minune, să ne veselim:

Jafuri înăuntru, înjosiri afară

E tot ce consumă vitregul regim.

*

Propagă omorul, crima-ncurajează,

Deprinderi viclene, ce des întâlnim;

Prin aste tertipuri, acum guvernează

Regimul de gaşcă, vitregul regim.

 *

Pe cruci, pe panglice, dorinţe meschine

Îşi schimbă credinţa la orice străin,

Îi dă tot ce cere şi ţara, în fine,

Regimul de gaşcă, vitregul regim.

 *

Nemţii ne insultă cu o cutezanţă

Ce din indignare aci n-o descrim,

Cu ei târâtorii cad în alianţă

Să ne dovedească vitregul regim.

*

Morala-i distrusă de la temelie,

Imoralitatea merge ibrişim;

Să cântăm cu toţii imn de bucurie,

Să ştim că domneşte un vitreg regim…

 *

Mergi, dar, înainte pe această cale

Şi succes în toate să ai îţi dorim;

Nu uita poporul, drepturile sale,

Că-ţi găseşti Bacăul, vitrege regim!

*

(Ciulinul, Anul I, 1883, nr. 19, p. 2)

*

1883 Ciulinul 4 decembrie 1

*

Spini

*

La un birt:

– Domnule, dă-mi un ardei!

– Poftim, dar e cam iute…

– Lasă, nu face nimic… Eu îl mănânc încet.

*

O cucoană se tocmea cu un arhitect:

– Aşa, domnule, dar pe lângă toate câte mi le-ai arătat în plan, îţi cer să-mi faci şi curte.

– Curte ţi-aş face, doamnă, cu plăcere, numai de-aş fi sigur că-o să aibă efect…

*

Un înţelept a zis: Femeia căsătorită pentru a doua oară este ca falitul într-o nouă prăvălie.

*

(Ciulinul, Anul I, 1883, nr. 19, p. 3)

*

1883 Ciulinul 4 decembrie 2

*

1.000.000 lui Brăteanu

*

Azi, în ţară,

S-a dat sfoară

Că alt milion

O să-ajungă

Să se strângă

Pentru kir Ion.

*

Ţara toată,

Ca răsplată,

Dă acest cadou,

Căci isteţul

Mări preţul

La mezatul nou.

 *

Birul creşte,

Se sporeşte

Şi, pe lângă el,

Se impune

Să se-adune

Tichii pentru chel.

 *

Daţi cu gura,

Strigaţi „Ura,

Trăiască Ion!”;

Că ne scapă

De-astă apă,

Să-i dăm un plocon

*

Pentru-o cruce

El ar duce

Şi ţara-n Berlin;

Şi m-aş prinde

Că ne-ar vinde

Cu cuget senin.

*

(Ciulinul, Anul I, 1883, nr. 19, p. 2)

*

1883 Ciulinul 9 octombrie 1

1883 Ciulinul 9 octombrie 2

*

Ciulini

*

Se anunţă împăcarea văduvei excelenţei sale, ex-ministrul Stănescu, cu văduva Bancă Naţională. Urăm tinerelor văduve zile senine!

*

Una din secţiunile poliţieneşti, mărginaşe cu Mitropolia, găsi un asin de pripas, acum, câteva zile.

Faptul prezintă în sine importanţă: cum, şi pe timpul închiderii Parlamentului, se mai găsesc asini de pripas pe dealul Mitropoliei!?

*

(Ciulinul, Anul I, 1883, nr. 20, p. 2)

*

1883 Ciulinul 16 octombrie

*

O cugetare a unui matematician asupra femeii: Femeia este o fracţiune zecimală, a cărei valoare se stabileşte prin punerea… virgulei.

*

(Ciulinul, Anul I, 1883, nr. 21, p. 2)


1866: GHIMPELE

1866 Ggimpele sigla

*

Un ambiţios, care, în viaţă, nu a fost nici principe, nici graf, nici baron, nici chiar ban mare sau pităruş, propuse ca toţi românii, ca locuitori ai Principatelor, să aibă drept de a se intitula principi. Camera, însă, condusă de bunul său simţ, respinse propunerea şi scăpă titlurile beizadelelor şi al bătrânului Nichipercea.

*

1866 Ghimpele 4 iulie 1

*

Un june deputat din Iaşi, care, după semnul bărbătesc (mustaţa), pare nevârstnic, iar după favoriţi, destul de copt, a cerut strămutarea Curţii de Casaţie la Iaşi, nu doar din punct de vedere al interesului său personal, ca avocat, ci dintr-un punct de vedere de principiu. Un alt deputat, însă, muntean, cerea din contra: că nu numai să nu se mute la Iaşi, dar nici în vreun alt local, din cel în care se află, şi unde se plăteşte o chirie foarte moderată. Tot chestiune de principiu (Ghimpele, Anul VII, 1866, nr. 52, p. 326).

*

1866 Ghimpele 4 iulie 2

*

La o masă politică, unde spuma, şpriţul şi elocinţa curg în câteva cupe, un deputat întreabă pe colegul său de ce tot cere cuvântul, când ştie bine că nu are cuvânt.

– Sunt în dreptul meu!, răspunse neobositul orator. Ţara nu m-a trimis aici ca să tac; trebuie, în numele colegiului meu, să cer ceea ce nu am nici eu, nici cei care m-au ales.

*

1866 Ghimpele 4 iulie 3

*

Un străin, cutezător ca toţi străinii, în Ţară, ne critica într-un chip nesuferit, spunându-mi, între altele că „noi, românii, vorbim mai mult, decât facem; că lucrăm lucrurile pe dos; că procedăm, totdeauna, de la coadă şi niciodată de la cap”, şi alte asemenea absurdităţi.

Când i-am spus, însă, că, în ţara noastră, medicii sunt miniştri, spiţerii – consilieri generali, poeţii – prefecţi, artiştii – amploaiaţi, avocaţii – politicieni, profesorii – neguţători, croitorii – oratori, gogoşarii – jurnalişti, iar precupeţii – directori de teatre.

În sfârşit, când i-am spus că noi suntem voinici la toate, că ştim toate pe de rost, atunci a înţeles şi el că o nouă Americă trăieşte pe bulevardul Dunării… Ferictă Ţară! (Ghimpele, Anul VII, 1866, nr. 50, p. 321).

*

1866 Ghimpele 4 iulie 5

1866 Ghimpele 4 iulie 6

 


1878: BOBÂRNACUL

1879 Bobarnacul frontispiciu

*

Din vremea veche:

Un oarecine, întâlnindu-se cu proprietarul unei gazete, îl întreabă în ce colegiu votează.

– În al patrulea, i se răspunse.

– Dar bine, zise întrebătorul, eu ştiu că proprietarii, al căror venit trece de 300 de galbeni pe an, votează în colegiul întâi, iar dumneata ai acest venit numai din subvenţie, başca… abonaţii împuşcaţi! (Bobârnacul, Anul I, 1878, Nr. 1, p. 4).

*

1878 Bobarnacul 4 mai

*

Avocatul, măritându-şi fata după un alt avocat, îi dete drept zestre un proces de-al său, pe care îl luase de un an şi nu-l terminase încă. Ginerele, fiind mai conştiincios, se puse luntre şi punte şi termină procesul.

– Păcat, răspunse socrul. Dacă păstram acel proces pentru mine, mai ţineam, zece ani, cheltuiala casei!

*

1878 Bobarnacul 23 aprilie 1

 1878 23 aprilie 2

*

Un ginere, de câte ori se întâlnea cu socrul său, îşi critica nevasta. Într-o zi, socrul, disperat, zise:

– Dacă este atât de rea, să ştii că am s-o dezmoştenesc!

Din ziua aceea, sărmanul ginere, de câte ori îl întâlneşte pe socru, îi spune că nu s-a mai văzut pe lume femeie mai bună şi mai lucrătoare ca nevastă-sa (Bobârnacul, Anul II, 1879, nr. 1,pp. 2-4).

*

1879 Bobarnacul 4 februarie

*

Anotimpurile unui curtezan bătrân

 *

Iarna-i părul meu albit,

Toamna-i acest vin vestit,

Primăvara-i buza ta,

Vara e inima mea.

*

(Bobârnacul, Anul 1, 1878, nr. 20, p. 2)

*

1879 Bobarnacul 7 ianuarie

Diplomaţii: La mulţi ani, Satire, astăzi, la Iordan,

Venim la bacşişuri, dă-ne câte-un ban!

*

Bobârnacul: De bacşiş e lesne, eu vă fac pe plac,

Vă dau fiecărui câte-un… Bobârnac!

*

(Bobârnacul, Anul 1I, 1879, nr. 2, p. 2)

*

1879 Bobarnacul 14 ianuarie 1

*

Între doi deputaţi:

– Domnule, pe cât ştiu, dumneata nu ţi-ai deschis nici gura, cât a ţinut sesiunea camerei!

– Te înşeli, răspunse celălalt; de câte ori n-am căscat, când vorbeai dumneata!

*

Soţia unui bancher, la un bal de etichetă, se decoltase peste măsură.

– Domnule, zise un june bărbatului ei, dumneata, ca bancher, trebuia să-i fi spus nevestei dumitale cum trebuie închise… tezaurele!…

*

(Bobârnacul, Anul 1, 1878, nr. 20, p. 6)


1893: Adevărul

1893 Adevarul 3 mai

*

Moş Teacă, la atac

La urma urmei, oricât de dureros ar fi pentru un brav militar să facă băi la un loc cu ţivilii, Moş Teacă n-a avut încotro şi a trebuit să se supună, mai ales că în localitate nu există comenduirea pieţii.

Într-o dimineaţă, deci, s-a dus, cu Madam Teacă, să ia o baie.

*

Cum a ajuns la lac, a început să inspecteze pe înotători şi, cu toată bunăvoinţa pe care o avea, a trebuit să se declare nemulţumit.

– Are ei noroc că n-am fost eu în flotilă, că le arătam eu cum să înoată! Ţivil şi să înoate, dracul a mai văzut?

*

Apoi, disperat de neregularitatea mişcărilor, începu să comande:

– Un, doi! Scurt mişcarea, leat! Trage scurt cu mâna, că nu-i apa lui tat-tu, e a Statului!

*

Madam Teacă, a cărei poftă de-a intra în gârlă nu se mai potolea, îşi scoase hainele şi se aruncă în apă.

– Să înoţi frumos, deşcă!, îi ordonă căpitanul, că doar eşti consoartă de supirior!

*

Însă Madam Teacă habar n-avea de înotat. Cum sări în lac, începu să înghită la apă.

– Ne bea apă, deşcă! Nu bea apă! Consoarta supiriorului n-are voie să bea, nici să mănânce, nici să fumeze, în egzirsisul funcţiunii!

*

Dar Madam Teacă începu să înoate pe spate, fără voie. Câţiva civili, care se scăldau mai departe, o văzură că se îneacă şi deteră fuga s-o scape.

– Nu pune mâna, leat, pe soţia melitarului, că te devastez! N-ai învăţat tiuria? Punerea mâinii pă superior sau pă consoarta lui, atât în timp dă pace, cât şi în timp dă război, să pedepseşte cu moartea dă la doi, pân’ la trei ani!

*

Însă civilii n-ascultau. Ei puseră mâna pe Madam Teacă şi o scoaseră la mal.

Moş Teacă era furios. El se repezi la civili, să le ceară socoteală.

*

– Pent’ ce-ai pus mâna, răcane? Ce eşti tu? Cumpanie dă incendiu? Pontonier, d-ăia dă scoate pă oameni cu cangia?

– Dar n-aţi văzut că se-neca?

– Nu vorbi? Melitaru’ nu să-neacă! Cum era să să-nece? Asta ar fi însemnat dezertare, fără învoirrea supiriorului! Şi-a cerut voie, pă calea erarhică, să să-nece? Nu! Apâi, dacă nu, pent-ce v-aţi amestecat?

*

În cele din urmă, civilii plecară disperaţi. Moş Teacă îşi luă semi-camarada şi porni la hotel.

Lasă, zicea el, altădată, când oi mai veni la băi, am să intru în arma flotilii. Le arăt eu, atunci, la ţivili! Să poftească să se puie cu mine la întrecere de înotat! (Anton BACALBAŞA, Adevărul, Anul VI, 1893, nr. 1636, p. 2).

*

1893 Adevarul 13 septembrie

*

Statuii lui Eliade

*

– De ce, bătrâne, de-atâta vreme,

Cu mâna-ntinsă tu stai şi-acum?

Cerşesc la lume un dram de minte

Pentru-nţelepţii de peste drum!

 *

Unui fost ministru

*

Că-ai fost un soare, cât timp ai stat

Ministru-aşa puternic

O cred şi eu, căci prea lăsaşi

În urmă întuneric!

*

Poetului-căpitan C. S.

*

Când cu pana stai în mână,

De nimic tu nu ţii cont,

Căci vin rimele-n plutoane

Şi pui muzele la front.

*

Toma FLORESCU

(Adevărul, Anul VI, 1893, Nr. 1512, p. 3)


Pagina 1 din 212