BUCOVINA UNIRII CU ŢARA | Dragusanul.ro - Part 4

Bucovineni dispăruţi pe fronturile Austriei (V)

Ősterreichische Nationalbibliothek Zerstörtes Bauernhaus Michalcze 22 nov 1915

 

Câte poveşti de dragoste nu s-au mai trăit până la capăt, cât alean prin brazdele străinătăţii, în care s-au contopit trupurile tinerilor bucovineni! Câtă suferinţă, căreia îi suntem datori cu un dram de pioşenie!

 

Ősterreichische Nationalbibliothek Zerstörtes Bauernhaus Michalcze 22 nov 1915

 

Jacob a lui Dimitrie Onufreiciuc, din Voloca, născut în 1885, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, făcând parte din Regimentul 22, se afla pe frontul rusesc. În toamna anului 1914, a fost prins şi internat, în vremea din urmă, în Skotowate, judeţul Bachmut. Acolo să fi murit în iunie 1917, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Veronicei a lui Jacob Onufreiciuc, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”.

 

Ion a lui Onufrei Morgoci, din Boian, a fost deportat de către ruşi, cu ocazia retragerii lor, la Rusia şi a ajuns internat la Smolinsc. Acolo să fi murit, în iunie 1918, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Paraschivei a lui Vasile Morgoci, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”.

 

Zaharia Thiele, născut în 1876, în Cernăuţi, a fost, cu ocazia mobilizării generale, înrolat la oaste şi, în martie 1915, a căzut cu garnizoana Pşemisl în prinsoare. El ajunse, cu mai mulţi cernăuţeni, în Taşchent, într-o tabără de prizonieri, unde s-a îmbolnăvit şi să fi murit la 17 sau 19 iunie 1915, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Evei Thiele, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”.

 

George Palahniuc a lui Ioan, născut în 1877, în Chiseleu, şi-a început, în anul 1914, serviciul militar la Regimentul 41 şi a plecat în câmp. În luna decembrie 1914, sta la Rarancea, de unde a venit şi ştirea cea din urmă. Acolo să fi murit la 19 ianuarie 1915, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se întrumează, la cererea Vasilenei Palahniuc, născută Andrieţ, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”.

 

Franţ Dutchevici, în vârstă de 24 ani, născut în Mielnica, a fost, cu ocazia mobilizării generale, în anul 1914, înrolat la oaste şi a plecat în câmp. În luna mai 1915, a primit soţia cea din urmă ştire de la bărbatul ei. După cum adeveresc martorii, conform ştirii din partea Crucii Roşii şi conform cuprinsului listelor celor căzuţi în război, susnumitul să fi căzut în luna mai 1915, în regiunea Melnica. Fiind de presupus probabilitatea legală a morţii, se îndrumează, la cererea Elenei Dutchievici, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”.

 

Hersch David, născut în 1869, în Sadagura, a plecat, în 15 februarie 1915, la Leov, spre a fi înrolat în Regimentul 22. După aceea, a călătorit la Brűnn, unde s-a îmbolnăvit şi a fost primit în spitalul de rezervă din Brűnn. Acolo să fi murit, la 3 mai 1917, după ştirile telegrafice ale spitalului acestuia şi după cum adeveresc martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Esterei David, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 47, Cernăuţi în 24 Iulie nou 1919, pp. 4 şi 5).

 

Jucica Nouă, în 1915

 

Ilie Harasim Lukianu, din Rarancea, născut în anul 1890, a mers, în anul 1915, cu Regimentul de Ţintaşi Nr. 22, compania 9, în foc contra Rusiei. După cum afirmă martorii, el să fi căzut, în 10 septembrie 1915, la Poczaje (Polonia Rusască). Fiind deci probabil că a murit, se îndrumează, la cererea soţiei, Sandală Harasym, născută Bileka, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 35, Cernăuţi în 3 Iunie nou 1919, p. 4).

 

Nicolai Waskiwczuk a lui Vasile, din Camena, născut în 1884, în august 1914 a fost înrolat, cu prilejul mobilizării generale, în Regimentul nr. 22 de Ţintaşi, compania 1, şi cu această trupă a participat la luptele contra Rusiei. După cum afirmă martorii, el să fi picat, în 21 octombrie 1914, la Stryj, în Galiţia. Fiind deci posibilitatea dată că numitul a murit, la propunerea Domnichei Waskiwczuk, născută Czerniawski, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”.

 

Amfilochie Bucătar, născut în 1880, servitor la Comitetul Ţării în Bucovina, a fost mobilizat, la 1 august 1914, ca miliţian la Regimentul 22 şi, în septembrie 1914, fu prins de ruşi şi internat în lagărul Zolotaja Orda, cercul Taşkend, în Turkestan. Acolo să fi murit, după cum atestă martorii, la începutul lui martie 1916. Presupunându-se deci că va fi aflat moartea, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Ana Bucătar, născută Balas, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”.

 

Adam Gerber, născut în anul 1875, în Cernăuţi, a fost mobilizat, în august 1914, ca caporal la Regimentul nr. 22 de Miliţieni şi a mers cu regimentul în câmp. În 23 august 1914, să fi picat, după cum afirmă martorii, în lupta de la Rarancea. Presupunându-se deci că va fi aflat moartea, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Josefina Gerber, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 36, Cernăuţi în 6 Iunie nou 1919, p. 7).

 

Istenia Insteniuk, născută Kaczurek, din Boian, a fost transportată, în anul 1915, de duşman la Rusia şi internată în Tarfor, guvernământul Astrahan, la un loc cu alţi boianeni. Ea să fi murit în acest loc, după cum afirmă mai mulţi martori, în 30 iulie 1918. Prezumându-se ca va fi aflat moartea, se îndrumează, la cererea fiicei ei, Alexandra lui Teodor Isteniuk, procedura pentru adeverirea morţii celei dispărute”.

 

Adolf Schreier, lăcătuş în Cernăuţi, născut în anul 1884, a fost mobilizat, în august 1914, şi a plecat cu Regimentul său de Miliţieni nr. 80, în anul 1915, la câmp. Numitul să fi picat, după cum afirmă martorii, în iulie 1915, în lupta de la Wielkolas, în apropiere de Brest-Litowsk. Presupunându-se că va fi aflat moartea, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Friderica Schreier, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”.

 

Ilie a lui Ioan Hnatiuc, născut în 1887, în Clocucica, a fost înrolat. Cu prilejul mobilizării generale, la Regimentul nr. 22 Ţintaşi şi a plecat cu el la câmp, şi să fi picat, după cum afirmă martorii, cam pe la 20 decembrie 1914, în apropierea Tarnovului. Presupunându-se că va fi aflat moartea, se îndrumează, la cererea soţiei lui, Paraschiva Hnatiuc, născută Şcurei, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”.

 

Ioan a lui Anton Zenka, din Cotul Ostriţei, a fost înrolat, cu prilejul mobilizării generale, şi a plecat, cu regimentul său, la câmp. În staţiunea Strilcze, după cum afirmă mai mulţi martori, să fi murit în 14 sau 15 septembrie 1914. Presupunându-se că va fi aflat moartea, se intrumentează, la cererea soţiei sale, Alexandra Zenka, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 20, Cernăuţi în 20 Mai nou 1919, p. 3).

 

Gallica, Le Miroir 25 aprilie 1915: Infirmierii austrieci părăsesc Przemysl

 

Ilie Serhej al lui Ioan, născut în 1877, gospodar în Bahna, districtul Vijniţei, a plecat, cu prilejul mobilizării generale, la Regimentul 36 de Miliţieni şi a participat la luptele din Polonia rusească. Aici să fi fost prins de ruşi, după cum afirmă martorii, să fi fost internat în Erhet, guverământul Perm, şi acolo să fi murit, în aprilie 1915. Presupunându-se că va fi aflat moartea, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Eufrosina Serhej, născută Kordiak, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”.

 

Apolonia Truszynski, gospodină din Boian, a fost, cu ceilalţi boianeni, transportată de ruşi la Rusia, în primăvara anului 1916, şi să fi murit, după cum atestă mai mulţi martori, în Basmacovca, gubernia Astrahan, în 3 octombrie 1916. Presupunându-se că va fi aflat moartea, se îndrumează, la cererea fiicei sale, Ludowika Skromeda, născută Truszynski, procedura pentru adeverirea morţii celei dispărute”.

 

Nicolai a lui Ilie Vaipan, gospodar din Boian, a fost transportat, în primăvara anului 1916, cu toată populaţia din Boian, de către ruşi în Rusia. Mai mulţi martori confirmă că el a murit în gubernia Saratow. Presupunându-se deci că va fi aflat moartea, se îndrumează, la cererea Domnichii a lui Ilie Vaipan, gospodină din Boian, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”.

 

Friedrich a lui Friedrich Rundzer din Roş, născut în anul 1882, a fost înrolat, cu prilejul mobilizării generale, în Regimentul nr. 22 de Ţintaşi şi a participat la luptele contra Rusiei. În septembrie 1915, a fost prins şi dus ca prizonier în Rusia şi, la urmă, internat în Orsety, guvernământul Czerniew. Aici, după cum afirmă martorii, să fi murit, în 11 ianuarie 1917. Presupunându-se deci că va fi aflat moartea, se îndrumează, la cererea soţiei Margareta Rundzer, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”.

 

„La propunerea doamnei Iona a lui Nichifor Ungur din Valea Putnei, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Nichifor a lui Gheorghe Ungur. Doamna Iona Ungur susţine că soţul ei, Nichifor Ungur, a murit în anul 1914”.

 

„La propunerea doamnei Maria Nicolaiescu din Costişa, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Iftemie a lui Ioan Nicolaescu. Doamna Maria Nicolaiescu susţine că soţul ei a murit în anul 1915”.

 

„La propunerea doamnei Caterina Iurescu din Frătăuţii Vechi, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Simion Iurescu. Doamna Caterina Iurescu susţine că soţul ei, Simion Iurescu, a murit, în toamna anului 1916, la Câmpulung”.

 

„La propunerea doamnei Panoria Pichon din Frumoasa se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Gheorghe a lui Costan Pichon. Doamna Panoria Pichon susţine că soţul ei, Gheorghe Pichon, a murit în anul 1917” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 30, Cernăuţi în 24 Mai nou 1919, pp. 4-6).


Bucovineni dispăruţi pe fronturile Austriei (IV)

 

Continuu publicarea listei eroilor ale căror nume nu pot fi regătite săpate în piatra monumentelor sau grafiate în paginile monografiilor locale, datorită faptului că au dispărut pe fronturile Austriei, iar moartea li s-a constat târziu, prin decizii ale instanţelor, la cererea moştenitorilor, care, fără declararea morţii lor, nu puteau intra în stăpânirea legală a proprietăţii. Este o ironie a istoriei să mori pentru ţărişoara ta, iar ea să te ignore, să nu-ţi recunoască niciodată sacrificiul şi să nu ţi-l onoreze, decât prin sintagma eroului necunoscut.

 

1917, decembrie 17: Kaiser Karl an der Ostfront. Foto: Heinrich Schuhmann

 

Ilie a lui George Struţ, născut în 1878, în Mihalcea, a intrat în anul 1914 în Regimentul 22 şi cu dânsul s-a dus la câmp. De atunci n-a sosit nici o ştire de la dânsul. În vinerea Patimilor 1915 să fi picat într-o luptă, la Lupinka, în Carpaţi, după cum confirmă camarazii lui. Deoarece e de presupus probabilitatea legală a morţii, se îndrumează, la cererea Domnicei a lui Ilie Struţ, procedura pentru declararea morţii”.

 

Ioan Rizun a lui Vasile, născut în 1884, în Zămoşti, a fost, în 1914, înrolat la oaste (Regimentul 22 Infanterie) şi a plecat îndată pe câmpul de luptă. Prin noiembrie 1914, se afla înaintea Ivangorodului, unde să fi murit în aceeaşi lună, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Elenei Rizun, născută Neissan, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”.

 

Dimitrie Hlibka, născut în anul 1887, în Mămăieştii Noi, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, a fost înrolat (Regimentul 41 de Infanterie) şi a luat parte la luptele în contra Rusiei. De la finea lui august 1914, nu e nici o ştire despre dânsul şi de atunci e dispărut. Deoarece e de presupus că e dată probabilitatea legală a morţii, la cererea Mariei lui Dimitrie Hlibka, se îndrumează procedura pentru declararea morţii”.

 

George Missikiewicz a lui Anton, născut în 1887, în Mega, în august 1914, cu ocazia mobilizării generale, a fost înrolat (Regimentul 22 de Infanterie) şi cu regimentul acesta a plecat în câmp. În februarie 1915, să fi fost nimerit, prin o puşcătură, mortal şi să fi murit. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Maria Missikiewicz, născută Tokar, procedura pentru adeverirea morţii”.

 

Ioan Klepacz a lui Vasile a lui Nicolai, născut în 1889, în Lujeni, a fost înrolat în 1915 la oaste (Regimentul 24 de Infanterie) şi a mers, în vara anului acestuia, la frontul italian; la 10 noiembrie 1915, s-a îmbolnăvit în tranşeu şi a fost dus în casa de marozi din Madrica. Aici să fi murit la 11 noiembrie 1915, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea lui Vasile Klepacz a lui Nicolai, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”.

 

George Ucraineţ a lui Ştefan, din Jucica Nouă, născut în anul 1879, a fost, în anul 1915, deopotrivă cu alţi locuitori din Jucica, deportat la Rusia şi internat la Charcov. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Alexandrei Ucraineţ a lui George, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 57, Cernăuţi în 20 August nou 1919, pp. 3, 4).

 

Lazar Klain a lui Ilie, născut în Mămăieştii Vechi, a fost înrolat, în anul 1914, în Regimentul de Infanterie nr. 41 şi a plecat îndată pe câmpul de luptă. La scoborârea din vagoane, în Zaleszczyki, a sărit el jos din vagon aşa de rău că şi-a atras o boşorogeală gravă. Chiar în aceeaşi lună, adică pe la mijlocul lui august 1914, să fi murit el, în urma acestei nenorociri şi, de atunci, lipseşte orice ştire despre dânsul. Fiind deci probabilă prezumţia legală a morţii, se îndrumează, la cererea Raiftei Klain, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

 

Josef Kullman a lui Josef, născut în anul 1890, în Cernăuţi, a fost înrolat, în august 1914, cu prilejul mobilizării generale, în Regimentul de Infanterie Teritorială nr. 36 şi a plecat, apoi, cu regimentul acesta pe câmpul de luptă. Soţia sa a primit ultima ştire de la dânsul cu data din 9 septembrie 1914. De atunci, încoace, lipseşte orice veste despre dânsul şi soţia sa a primit un răspuns, de la „Crucea Roşă”, că bărbatul ei e dispărut din septembrie 1914. Fiind deci probabilă prezumţia legală a morţii, se îndrumează, la cererea Gertrudei Kullman, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

 

Ştefan Spetko Ostafiu, născut în anul 1893, în Rostochi, a fost înrolat, în anul 1914, în Regimentul de Infanterie nr. 24 şi a plecat, apoi, cu regimentul acesta, pe câmpul de luptă. În prinsoarea ruşilor ajunse, în anul 1917, până la Kiew, unde a lucrat la o fabrică de fier. Acolo a avut un accident nenorocos, în luna lui octombrie 1917 şi să fi murit, în urma leziunilor îndurate, în aceeaşi lună, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Calinei Spetko Stefaniw, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 58, Cernăuţi în 23 August nou 1919, pp. 3, 4).

 

Alexandru a lui Alexandru Jutiş, născut la 1875, în Ostriţa, a fost înrolat, în 1914, la oaste (Regimentul 24) şi a plecat la război. În luna mai 1917, se afla pe frontul italian şi să fi picat la 20 mai 1917. De atunci nu s-a mai primit nici o ştire de la dânsul. Fiind deci cazul de prezumţie legală a morţii, se îndrumează, după cererea Veronicei Jutiş, născută Pridie, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

 

Mihail Tocar a lui Teodor, născut în Camena, la 1914, cu ocazia mobilizării generale, a fost înrolat (Regimentul 41) şi, la 23 august, în lupta de la Rarancea, fu grav rănit. La 24 august 1914, să fi murit într-un spital din Cernăuţi, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Catrinei Tocar, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”.

 

Vasile a lui George Ostaficiuc, din Volcineţ, la anul 1914, cu ocazia mobilizării generale, a fost înrolat şi a plecat la război. În timpul din urmă, în anul 1915, a servit el la col. T. S. I. V. grad. 6/II comp. 17. În octombrie 1915, să fi picat la trecerea unui râu. Fiind deci caz de prezumţie legală a morţii, se îndrumează, la cererea Mariei Ostaficiuc, procedura pentru declararea morţii celui dispărut” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 59, Cernăuţi în 27 August nou 1919, p. 7).

 

Ioan Cudzik a lui Vasile, născut la 1885, în Cernăuţi, în 1914 a fost înrolat la oaste (Regimentul 22) şi a plecat la război. De la începutul lui ianuarie 1918, n-a dat nici o ştire despre dânsul. Asupra unei întrebări la Comandamentul Regimentului, acesta a comunicat că numitul a picat, la 10 ianuarie 1918, pe frontul italian. Fiind deci caz de prezumţie legală a morţii, se îndrumează, la cererea Paraschiţei Cudzik, procedura pentru declararea morţii celui dispărut” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 60, Cernăuţi în 30 August nou 1919, pp. 5 şi 6).


Bucovineni dispăruţi pe fronturile Austriei (III)

Ősterreichische Nationalbibliothek: Schützenstand beim Honved Inf. Rgt. Nr. 30, in Rarancze 1916

 

Vasile Torac al lui Gavril, născut în anul 1888, în Torachi, a intrat în armată, cu prilejul mobilizării generale, şi a plecat, apoi, peste scurt timp, pe câmpul de luptă. Începând cu 9 Noiembrie 1914, data ultimei scrisori, lipseşte orice ştire despre dânsul… Se presupune că a murit şi se îndrumează, la cererea soţiei sale Iftimia Tocac a lui Vasile, procedura pentru declararea morţii soţului dispărut”.

 

Iosef Migdalewicz, născut în anul 1881, în Văşcăuţi, a fost înrolat, la 1 August 1914, în Regimentul 24 de Infanterie şi a plecat cu acesta la câmp. În luna Septembrie 1914, se afla pe front, lângă Halici, de unde au şi venit, la 18 Septembrie 1914, cele de pe urmă ştiri despre dânsul, iar camarazi de ai absentului au istorisit că s-a fost năruit un tranşeu peste el. Se presupune că a murit şi se îndrumează, la cererea Rosaliei Migdalewicz, procedura pentru declararea morţii soţului dispărut”.

 

Vasile Bidalach a lui Samuilă din Carapciu pe Ceremuş a fost înrolat, în anul 1914, cu prilejul mobilizării generale, şi a plecat imediat la câmp. De atunci lipseşte orice ştire despre dânsul. Se presupune că a murit şi se îndrumează, la cererea Paraschivei Bidalach a lui Vasile, procedura pentru declararea morţii soţului dispărut”.

 

Mihai Nicoric a lui Iuon, născut la Repujineţ, în anul 1883, a intrat, în anul 1914, în armată, la Regimentul 24 de Infanterie şi a plecat cu acest regiment în câmp. În luna Octombrie 1914, s-a luptat la Nadvorna cu Ruşii, în care luptă a căzut, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale Maria a lui Mihai Nicoric, procedura pentru adeverirea morţii”.

 

Pavel Alexeiew, născut în anul 1869, în Fântâna Albă, a intrat în armată, cu prilejul mobilizării generale, şi a plecat apoi în război. Pe la finea lui Octombrie 1918, se afla la Belz (Galiţia), unde s-a îmbolnăvit şi să fi murit, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea lui Petre Alexeiew, procedura pentru adeverirea morţii”.

 

Toader a lui Grigori Hamaliuc, născut în anul 1875, în Molodia, a fost înrolat, la 1 August 1914, în Regimentul 22 Ţintaşi (Schützen) şi a plecat în câmp. În anul 1915, a fost prins de Ruşi, lângă Rădăuţi, şi lipseşte, de atunci, orice ştire despre dânsul. Martori spun că s-a îmbolnăvit în Cestupoli, în guvernământul Kasan, şi că a fost dus la spital. Dată fiind presupunerea morţii celui absent, la cererea Mariei a lui Vasile Straticiuc şi a lui Nicolai a lui Grigori Hamaliuc, se îndrumează procedura pentru declararea morţii”.

 

Grigori a lui George Zahariuc, născut în anul 1872, în Mihuceni, a fost înrolat, la 1 August 1914, în Regimentul 22 de Ţintaşi (Schützen) şi a plecat cu acest regiment în câmp. La începutul anului 1915, dimpreună cu mai mulţi săteni din Mihuceni, s-a luptat lângă Camenca şi fu prins de Ruşi. De atunci, încoace, lipseşte orice ştire despre dânsul şi nici „Crucea Roşă” nu a putut da oareşicare răspuns pozitiv. Presupunându-se că a murit, se îndrumează, la cererea Ilenei a lui Grigori Zahariuc, procedura pentru declararea morţii”.

 

Stefan Serhij din Bahna, născut în anul 1887, a fost înrolat, în anul 1914, în Batalionul 30 de Vânători şi a plecat, cu acest batalion, în câmp. În luna Septembrie a aceluiaşi an, se afla el lângă Pşemisl, de unde a sosit ultima ştire. De atunci nu se mai ştie nemică de dânsul. Pe la începutul lui Octombrie 1914, să-l fi întâlnit consăteni din susnumitul batalion, care să fi luptat 13 zile fără întrerupere. Se presupune că a murit şi se îndrumează, la cererea Frozinei Serhij, procedura pentru declararea morţii” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 53, Cernăuţi în 9 August nou 1919, pp. 3-5).

 

Ioan Pagan a lui Miron, născut în anul 1877, în Volcineţ, s-a refugiat în incidentul invaziei ruseşti şi a ajuns în tabăra pentru refugiaţi din Ober-Hollabrun. Acolo să fi murit în luna lui Martie 1917, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Mariei Pagan a lui Ioan pentru adeverirea morţii celui dispărut”.

 

Iosif Rach a lui Wenzel, născut în anul 1899, în Cernăuţi, a fost dus de Ruşi, în Octombrie 1917, cu prilejul retragerii lor, dimpreună cu mai mulţi locuitori din Roşa, în Rusia. În localitatea Gogolina s-a îmbolnăvit şi să fi murit în Octombrie 1917, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea lui Wenzel Rach, procedura pentru adeverirea morţii”.

 

Petru Penteleiciuc a lui Ştefan, născut în anul 1888, în Revna, a fost înrolat, cu prilejul mobilizării generale, în Regimentul de Infanterie nr. 95 şi a plecat, apoi, cu acest regiment pe câmpul de luptă. La începutul anului 1915 se afla el în munţii Carpaţi, dimpreună cu mai mulţi locuitori din Revna. După Paştile ortodox românesc din anul 1915, să fi căzut acolo, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea lui Ştefan Penteleiciuc, procedura pentru adeverirea morţii”.

 

Ion Lazurca a lui Vasile, născut în anul 1868, în Camenca, a fost înrolat în armată, cu prilejul mobilizării generale, şi a plecat, cu o companie de lucrători, la România, unde s-a îmbolnăvit, în localitatea Gura Haitei, în luna Octombrie 1916. În localitatea aceasta să fi murit, în luna Octombrie 1916, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Domnichei  Zeleniwski a lui Dumitru, procedura pentru adeverirea morţii” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 54, Cernăuţi în 13 August nou 1919, pp. 4 şi 5).


Bucovineni dispăruți pe fronturile Austriei (II)

Pruthbrücke in Czernowitz, 1914

 

Alexandru a lui Alexandru Jutiş, născut, la 1875, în Ostriţa, a fost înrolat în 1914 la oaste (Regimentul 24) şi a plecat la război. În luna Mai 1917, se afla pe frontul italian şi să fi picat la 20 Mai 1917. De atunci nu s-a mai primit nici o ştire despre dânsul. Fiind deci cazul de prezumţie a morţii, se îndrumează, după cererea Veronicei Jutiş, născută Pridie, procedura pentru declararea morţii celui dispărut / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 24 Iunie 1919”[1].

 

Mihail Tocar a lui Teodor, născut în Camena, la 1914, cu ocazia mobilizării generale, a fost înrolat (Regimentul 41) şi, la 23 August, în lupta de la Rarancea, grav rănit. La 24 August 1914 să fi murit într-un spital ambulant din Cernăuţi, după cum confirmă martorii.  Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Catrinei Tocar, procedura pentru declararea morţii celui dispărut / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 16 Iunie 1919”.

 

Vasile a lui George Ostaficiuc, din Volcineţ, la anul 1914, cu ocazia mobilizării generale, a fost înrolat şi a plecat la război. În timpul din urmă, în anul 1915, el a servit la col. T. S. I. V. grad 6/II, compania 17. În Octombrie 1915, să fi picat la trecerea unui râu. Fiind deci caz de prezumţie legală a morţii, se îndrumează, la cererea Mariei Ostaficiuc, procedura pentru declararea morţii celui dispărut / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 10 Iunie 1919”.

 

Florea Kificzak a lui Alexandr, 37 ani, din Buda, a fost mobilizat în anul 1914 şi înrolat în Regimentul 22 de glotaşi (militari cu instrucţie sumară, de maximum o lună, folosiţi pentru săparea tranşeelor, cărăuşie etc. – n. n.). A plecat cu un pluton de pionieri la front, în Polonia rusească, şi a luptat între localităţile Nowy şi Stary Koczyn. Acolo ar fi fost lovit de un şrapnel şi să fi murit, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, la cererea soţiei sale Samfira Kificzak, născută Karp, din Buda, se îndrumează procedura pentru declararea morţii celui dispărut / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 9 Mai 1919”[2].

 

Ioan Cudzik a lui Vasile, născut la 1885 în Cernăuţi, în 1914 a fost înrolat la oaste (Regimentul 22) şi a plecat la război. De la începutul lui Ianuarie 1918, n-a dat nici o ştire despre dânsul / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 5 iunie 1919”.

 

Josek Kullmann a lui Josef, născut în anul 1890 în Cernăuţi, a fost înrolat, în August 1914, cu prilejul mobilizării generale, în Regimentul 36 de Infanterie Teritorială şi a plecat, apoi, cu regimentul acesta pe câmpul de luptă. Soţia sa a primit ultima ştire de la dânsul cu data de 9 Septembrie 1914. De atunci, încoace, lipseşte orice veste despre dânsul şi soţia sa a primit răspuns de la „Crucea Roşie” că bărbatul ei e dispărut din Septembrie 1914 / la cererea Gertrudei Kullmann / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 5 Iulie 1919”[3].

 

Ştefan Spetko Ostafiu, născut în anul 1893 în Rostochi, a fost înrolat, în anul 1914, în Regimentul 24 de Infanterie şi a plecat, apoi, cu regimentul acesta pe câmpul de luptă. În prinsoarea Ruşilor ajunse, în anul 1917, până la Kiew, unde a lucrat la o fabrică de fier. Acolo a avut un accident nenorocos, în luna lui Octombrie 1917, şi să fi murit, în urma leziunilor îndurate, în aceiaşi lună, după cum confirmă martorii / la cererea Calinei Spetko Stefaniw / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 16 Iunie 1919”.

 

Ilie a lui Gheorghe Struţ, născut în 1878 în Mihalcea, a intrat, în anul 1914, în Regimentul 22 şi cu dânsul s-a dus în câmp. De atunci n-a sosit nici o ştire de la dânsul. În Vinerea Patimilor 1915, să fi picat într-o luptă la Lupinka, în Carpaţi, după cum confirmă camarazii lui / la cererea Domnicei a lui Ilie Struţ / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 3 Iunie 1919”[4].

 

Ioan Rizun a lui Vasile, născut în 1884 în Zămoşti, a fost, în 1914, înrolat la oaste (Regimentul 22 Infanterie) şi a plecat îndată pe câmpul de luptă. Prin Noiembrie 1914, se afla înaintea Ivangorodului, unde să fi murit în aceiaşi lună, după cum confirmă martorii / la cererea Elenei Rizun, născută Neissan / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 24 Iunie 1919”,

 

Dimitrie Hlibka, născut în anul 1887 în Mămăieştii Noi, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, a fost înrolat (Regimentul 41 Infanterie) şi a luat parte la luptele în contra Rusiei. De la finea lui August 1914, nu e nici o ştire despre dânsul şi, de atunci, e dispărut / la cererea Mariei lui Dimitrie Hlibka / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 16 Iunie 1919”.

 

George Missikiewicz a lui Anton, născut în 1887 în Mega, în August 1914, cu ocazia mobilizării generale, a fost înrolat (Regimentul 22 Infanterie) şi cu regimentul acesta a plecat în câmp. În Februarie 1915, să fi fost nimerit, prin o puşcătură, mortal şi să fi murit / la cererea Mariei Missikiewicz, născută Tokar / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 3 Iulie 1919”.

 

Ioan Klepacz a lui Vasile a lui Nicolai, născut în 1889 în Lujeni, a fost înrolat, în 1915, la oaste (Regimentul 24 Infanterie) şi a şi a mers, în vara anului acestuia, la frontul italian; la 10 Noiembrie 1915, s-a îmbolnăvit în tranşeu şi a fost dus în casa de marozi din Madrica. Aici să fi murit, la 11 Noiembrie 1915, cupă cum confirmă martorii / la cererea lui Vasile Klepacz a lui Nicolai / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 3 Iulie 1919”.

 

George Ucraineţ a lui Ştefan, din Jucica Nouă, născut în anul 1879, a fost, în anul 1915, deopotrivă cu alţi locuitori din Jucica, deportat în Rusia şi a fost internat în Charcov / la cererea Alexandrei Ucraineţ a lui George / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 9 mai 1919”.

 

Bainski bei Czernowitz, 1914

 

[1] Monitorul Bucovinei, Fascicula 59, Cernăuţi, în 27 August nou 1919, pp. 6 şi 7

[2] Monitorul Bucovinei, Fascicula 60, Cernăuţi, în 30 August nou 1919, pp. 5 şi 6

[3] Monitorul Bucovinei, Fascicula 58, Cernăuţi, în 23 August nou 1919, pp. 3 şi 4

[4] Monitorul Bucovinei, Fascicula 57, Cernăuţi, în 20 August nou 1919, pp. 3 şi 4


Bucovineni dispăruți pe fronturile Austriei (I)

The Times history of the World War: Soarta a doi spioni

 

Nu avem de unde ști dacă bucovinenii, de toate etniile, dispăruți pe fronturile Austriei au trăit drama finală cu eroism sau cu lașitate, dar cum moartea lor a însemnat pecete pe „soarta țărișoarei noastre, Bucovina”, cred că fiecare în parte merită încredințat memoriei, cu statut de Erou, și nu doar de personaj al actelor juridice, prin care, începând din 1919, se justifica „Dispunerea procedurii pentru stabilirea morții” fiecăruia dintre ei, pentru a legitima moșteniri de proprietăți sau de drepturi. Pornind de la prezumția de eroism, care caracterizează sacrificiul suprem pentru provincia natală, am să copii, într-un fel de centralizator, toate aceste mărturii ale celei mai grele perioade din istoria Bucovinei, cea din anii 1914-1918.

 

Dimitrie Kudrek a lui Ion, născut în 1884, în Ispas, a fost înrolat în 1914, cu ocazia mobilizării generale la oaste, și a plecat în campanie. De atunci lipsește orice știre despre dânsul… Se îndrumează, la cererea soției sale, Vaselena Kudrek, procedura pentru stabilirea morții celui dispărut / Tribunalul Cernăuți, Secția VIII, în 27 Iunie 1919”[1].

 

Iacob Cwynarski, preot romano-catolic în Boian, a fost deportat, în 1916, de Ruși, în Rusia, și internat în Perm, ca mulți alți locuitori din Boian. Acolo ar fi murit la 7 Fevruarie 1917, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Dimitrie Lukawiecki, maestru poștal superior, procedura pentru stabilirea morții celui dispărut / Tribunalul Cernăuți, Secția VIII, în 24 Aprilie 1919”.

 

Ilie a lui Victor Szuhany, din Boian, a fost deportat, în 1916, de inamic în Rusia și internat, ca și mulți alți locuitori din Boian și Rudnic, în guvernamentul Ecaterinoslav. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soției sale Elena Szuhany (Șuhan – n. n.), procedura pentru stabilirea morții celui dispărut / Tribunalul Cernăuți, Secția VIII, în 26 Aprilie 1919”.

 

Onufrei Rusnak din Oșechlib, nscut în 1888, a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, la Regimentul 9 de Dragoni și a făcut, în regimentul acesta, campania. În toamna anului 1918 s-a îmbolnăvit de gripă şi a venit într-un spital de epidemie din Leov. Acolo ar fi murit la 17 Octombrie 1918, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soției sale Aliana Rusnak, procedura pentru stabilirea morții celui dispărut / Tribunalul Cernăuți, Secția VIII, în 3 Mai 1919”.

 

Leopold a lui Mihail Wilhelm din Boian a fost deportat, la 1916, de inamic în Rusia şi, ca mulţi alţi locuitori din Boian, internat în Astrahan. Acolo ar fi murit în 22 Octombrie 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Mihail Wilhelm, procedura pentru stabilirea morții celui dispărut / Tribunalul Cernăuți, Secția VIII, în 3 Mai 1919”.

 

Leonti Fedoreac din Boian a fost deportat, în Martie 1916, cu ocazia invaziei, de Ruşi şi, ca şi mulţi alţi locuitori din localitate, internat la Samara. Acolo ar fi murit, în Martie, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soției sale Nastasia Fedoreac, procedura pentru stabilirea morții celui dispărut / Tribunalul Cernăuți, Secția VIII, în 12 Mai Aprilie 1919”.

 

Le Miroir, 6 august 1916: Refugiaţi bucovineni

 

În alte mărturii, numite „edicte”[2], la fel, se îndruma „procedura pentru adeverirea morţii” – ce termen nefericit!

 

„La propunerea domnului Vasile Cocârla din Costâna, se îndrumează procedura pentru adeverirea morţii lui Nicolai a lui Vasile Cocârla. Domnul Vasile Cocârla susţine că fiul său Nicolai Cocârla a murit, la 1 Octombrie 1918, la Tarnopol / Tribunalul Suceava, Secţia I, la 10 Iulie 1919”.

 

„La propunerea doamnei Irina Sofian din Comaneşti, se îndrumează procedura pentru adeverirea morţii soţului ei Pantelemon a lui Moisa Sofian. Doamna Irina Sofian susţine că soţul ei Pantelemon Sofian a murit în prinsoarea rusească / Tribunalul Suceava, Secţia I, la 5 Iulie 1919”.

 

„La propunerea domnului Spiridon Leuştean din Fundul-Moldovei, se îndrumează procedura pentru adeverirea morţii lui Dumitru a lui Jacob Leuştean din Breaza . Domnul Spiridon Leuştean susţine că fratele său Dumitru Leuştean a murit, în anul 1917, la Lemberg / Tribunalul Suceava, Secţia I, la 16 Iulie 1919”.

 

„La propunerea doamnei Saveta Macovei din Horodnicul de sus, se îndrumează procedura pentru adeverirea morţii soţului ei Nicolai a lui Teodor Macovei. Doamna Saveta Macovei susţine că soţul ei Nicolai Macovei a căzut în anul 1914  / Tribunalul Suceava, Secţia I, la 18 Iulie 1919”.

 

„Doamna Matrona Climov din Lipoveni susţine că soţul ei Antamon Climov a dispărut în război, pe vremea Paştilor 1915 / Tribunalul Suceava, Secţia I, la 10 Iulie 1919”.

 

„La propunerea doamnei Agapia Galiş din Dorna-Candrenilor, se îndrumează procedura pentru adeverirea morţii lui Teodor a lui Gheorghe Galiş. Doamna Agapia Galiş susţine că soţul ei Teodor Galiş a murit în prinsoarea rusească / Tribunalul Suceava, Secţia I, la 10 Iulie 1919”.

 

„La propunerea doamnei Catarina Moisiuc din Frătăuţii noi, se îndrumează procedura pentru adeverirea morţii soţului ei Gavril a lui Lazar Moisiuc. Doamna Catarina Moisiuc susţine că soţul ei Gavril Moisiuc a dispărut, din Mai 1915, în război / Tribunalul Suceava, Secţia I, la 18 Iulie 1919”.

 

Le Miroir, 6 august 1916: Refugiaţi bucovineni

 

În alte numere ale publicaţiei oficiale bucovinene[3], edictele declanşează „îndrumarea procedurii pentru adeverirea morţii”:

 

Catrinei a lui Toader Dârda din Boian a fost, cu ocaziunea retragerii Ruşilor, în 1916, deportată de către aceştia şi dusă la Sosnovca (Sosnowka), unde să fi murit, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Vasilchei a lui Dumitru Ihnatiuc, procedura pentru adeverirea morţii celei dispărute / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 20 Iunie 1919”.

 

Daniil Solomiciuc, născut la 1883, în Rostochi, a fost mobilizat, în anul 1914, şi trimis îndată la front. Ultima scrisoare de la el datează încă din 2 Septembrie 1914. După comunicările Crucii Roşii, să fi căzut susnumitul între 22 Septembrie şi 10 Octombrie 1914. Fiind deci caz de prezumţie legală, se îndrumează, la cererea Varvarei Solomiciuc, procedura pentru adeverirea morţii celei dispărute / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 21 Iunie 1919”.

 

Ioan Ihnatiuc din Boian a fost, cu ocaziunea retragerii Ruşilor, în 1916, deportată de către aceştia şi dusă la Sosnovca (guvernământul Saratov), unde să fi murit, la 28 iulie 1916 după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează procedura pentru adeverirea morţii celei dispărute / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 20 Iunie 1919”.

 

Domnica Capriciuc din Boian a fost, cu ocaziunea retragerii Ruşilor, în anul 1916, deportată de către aceştia şi dusă la Astrahan. Pe urmă, ajunse în lagărul Sloboda Nicolaiciuc, unde să fi murit, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea lui Ioan Manoli Tomaskeiw, procedura pentru adeverirea morţii celei dispărute / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 20 Iunie 1919”[4].

 

Metru Holodrega Iacoviv, născut la 1886, în Bila a fost înrolat la oaste, cu prilejul mobilizării generale şi a plecat la război. În timpul din urmă, să fi fost în România (veche), unde să fi murit, în anul 1916, de lungoare. De atunci lipseşte orice ştire despre dânsul. Fiind deci prezumţie legală a morţii, se îndrumează, la cererea Paraschivei Holodrega, născută Verenca, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 18 Iunie 1919”.

 

Metru Holodrega Iacoviv, născut la 1886, în Bila a fost înrolat la oaste, cu prilejul mobilizării generale şi a plecat la război. În timpul din urmă, să fi fost în România (veche), unde să fi murit, în anul 1916, de lungoare. De atunci lipseşte orice ştire despre dânsul. Fiind deci prezumţie legală a morţii, se îndrumează, la cererea lui Paraschivei Holodrega, născută Verenca, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 18 Iunie 1919”.

 

Metru Olejnyk Ivoniv, născut la 1881, în Bila, a fost înrolat la oaste, cu prilejul mobilizării generale şi a plecat la război. În anul 1916, să fi fost în România (veche) şi apoi la Craiova, unde să se fi îmbolnăvit de lungoare şi să fi murit. Din anul 1916, lipseşte orice ştire despre dânsul. Fiind deci caz de prezumţie legală a morţii, se îndrumează, la cererea Paraschivei Olejnyk, născută Verenca, procedura pentru declararea morţii celui dispărut / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 21 Iunie 1919”.

 

Martin a lui Martin Gerber, născut la 1881, în Roşa a fost înrolat, cu prilejul mobilizării generale, în Regimentul 41 Infanterie şi a plecat la război. La 23 August, a luat parte la lupta de lângă Rarancea, unde să fi murit, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Elisavetei Gerber, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut / Tribunalul Cernăuţi, Secţia VIII, la 11 Iunie 1919”.

 

Le Miroir, 6 august 1916: Refugiaţi bucovineni

 

[1] Monitorul Bucovinei, Fascicula 74, Cernăuți, în 15 Octomvrie nou 1919, pp. 4-6

[2] Monitorul Bucovinei, Fascicula 67, Cernăuți, în 24 Septemvrie nou 1919, pp. 5-7

[3] Monitorul Bucovinei, Fascicula 66, Cernăuți, în 18 Septemvrie nou 1919, pp. 4-7

[4] Monitorul Bucovinei, Fascicula 65, Cernăuți, în 13 Septemvrie nou 1919, pp. 6-7


Pagina 4 din 6« Prima...23456