Domnul doctor Ludovic Abiţei are dreptate, atunci când spune că, hărţuit timp de 3 ani şi 4 luni, de gruparea Beldiman-Covaşă & Co, „la un moment dat ţi se face lehamite. Şi atunci e greu să mai lupţi”. La începutul lunii decembrie 2015, scrisesem pe acest site despre o licitaţie trucată, prin care banii publicitari ai Consiliului Judeţean Suceava au fost atribuiţi unor firme din Tişăuţi, care nu aveau nici ziar, nici radio, nici televiziune. Presupuneam în mod eronat, într-o zi de sâmbătă (cred că 1 decembrie), că PSD şi-a „tras” bani pentru campania electorală, dar luni, deşi nu făcusem nici o trimitere la ei, pentru că nu-i suspectam, s-au prezentat la managerul Centrului Cultural „Bucovina” cetăţenii Covaşă şi Beldiman, cerând, prin memorii separate, să fiu dat afară din serviciu, pentru că i-aş fi calomniat. Covaşă flutura triumfător şi un tabloid, în care, pe cuprinsul paginilor 1 şi 2, se spuneau numai enormităţi despre mine, inclusiv despre faptul că aş face „Bucovina Rock Castle”, rezemând zidurile de beat ce eram (eu, care de 33 de ani n-am pus pe limbă strop de alcool); şi întreba parşiv, în memoriu, ce tip de whisky prefer (în tinereţe, preferam vodca „Krepkaya”, romul UA şi samahonca, dar nicodată whisky, din care am gustat, dar nu mi-a plăcut).
Fără să fi scris un rând despre ei, cetăţenii cu musca pe căciulă au îndesat, într-o lună, vreo 47 de memorii la Centrul Cultural „Bucovina”, cerând tot mai ultimativ să mi se interzică site-ul şi să fiu dat afară din serviciu, ceea ce nu se putea face în pripă, pentru că eu, împreună cu fiul meu Andi, tocmai făceam din „Bucovina Rock Castle” un festival din ce în ce mai de succes. Şi am fost dat în judecată pentru prejudicii de imagine, fiindu-mi acuzate vreo 30 de poezii, din placheta „Opriţi planeta, eu vreau să cobor!”, apărută prin 1997, dacă nu mă înşel, şi câteva alte zeci de materiale diverse, dar fără citarea unei singure afirmaţii defăimătoare, pe care aş fi făcut-o. Trei volume cu probe-neprobe şi cu avalanşe de incalificabile insulte şi calomnii la adresa mea constituiau „dovezile”. Drept urmare, deşi au beneficiat de serviciile unui puternic cabinet de avocatură, iar eu mi-am apărat singur nevoile şi necazurile, beneficiarii publicităţii nemeritate a Consiliului Judeţean Suceava, prin licitaţie trucată de soţia lui Beldiman – director de achiziţii publice pe atunci, au pierdut şi procesul de fond, şi pe cel de apel.
Între timp, fiţuica cu care vânturau cenuşă aparent gazetărească în ochii lumii, mă făcea praf şi pulberi, în mod repetat; după vreun an, au apărut pe piaţa protestelor împotriva Festivalului „Bucovina Rock Castle”, deloc întâmplător, şi „sataniştii lui Hristos”, care nu mai pot fi struniţi în intoleranţa lor talibană, iar fiţuica grupării Beldiman-Covaşă îmi terfelea viaţa şi fructele ei (copii, cărţi, festivaluri) cu un tupeu mai presus de imaginaţie. Iar eu tăceam şi încă mai tac, pentru că mai este şi faza recursului, dar şi acţiunea în daune, deschisă de mine, care s-a transformat, printr-o cerere de reconvenţiune, într-un blocaj solid a accesului meu la justiţie. Nu contează că am fost judecat pentru afirmaţia referitoare la furtul publicităţii Consiliului Judeţean Suceava şi găsit nevinovat la fond şi la apel, voi mai fi judecat încă o dată pe fond. Ba încă de două ori, pentru că în 19 (parcă) februarie 2019, Beldiman a deşertat întreg dosarul primei judecări pe biroul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, cerând să fiu incriminat şi judecat pentru a treia oară. Drept corupt şi drept hărţuitor care practică traficul de influenţă. De ce Parchetul de pe lângă Tribunal şi nu cel de pe lângă Judecătorie? Pentru că Beldiman jonglează cu derutarea organelor de cercetare penală, pe care le asigură că eu aş fi funcţionar public şi nu personal contractual, cum de fapt şi sunt.
Peste tot, de la Consiliul Judeţean Suceava, până la instanţe şi parchete, se cer capetele Drăguşanilor, vinovaţi pentru „Bucovina Rock Castle”. Că festivalul acesta creşte valoric an de an (este meritul total al lui Andi, care este partea din mine care se ocupă cu regia artistică, regia numindu-se în engleză director), pe sângele, pe epuizarea şi pe necontenita noastră hărţuire creşte. Am ajuns la disperare şi eu, şi Andi. Dacă nu am fi lucrat „Bucovina Rock Castle” 2019, astăzi ne-am retrage – să-l ia, precum publicitatea Consiliului Judeţean Suceava, Beldiman, Covaşă şi satanicii „atleţi ai lui Hristos”. Dar festivalul, care va avea o ediţie de excepţie în 2019, este lucrat ireproşabil, din punctul de vedere al direcţiei artistice şi trebuie dus până la capăt.
Sunt conştient de faptul că, zi de zi, eu şi Andi vom fi terfeliţi şi mai abitir în media Beldiman-Covaşă (nu-i bai, obţinem probe noi şi agravante despre prejudiciul de imagine, iar Consiliul Superior al Magistraturii, dacă îl vom sesiza, ne va asigura, în cele din urmă, accesul liber la Justiţie). Tocmai de asta fac mereu şi mereu trimitere la ziua de 26 august 2019, prima de după „Bucovina Rock Castle” 2019, ca la o izbăvire.
