BUCOVINA ROCK CASTLE 2018 | Dragusanul.ro

Concursul Bucovina Rock Castle 2018

*

Bucovina Rock Castle a ajuns la statutul premeditat, aşa că a venit vremea să trecem şi la punerea în practică a ţintei principale: promovarea trupelor tinere de rock. Am mai făcut-o, dar ocazional, în deschidere, şi cu trupe pe care le cunoştea măcar unul dintre noi. Ţelul principal era consacrarea festivalului. Ceea ce am şi izbutit să facem.

*

Începând din 2018, vom oferi şanse tuturor trupelor tinere. Pe platoul Cetăţii vom amplasa o a doua scenă, pe care să urce, între orele 17-20, câte trei trupe rock, pe care nu noi, ci publicul lor le va selecta. Dacă, printre aceste 9 trupe, care vor evolua în cele trei seri de festival, se va găsi măcar una cu potenţial convingător, acea trupă va coborî, în anul următor sau atunci când va ajunge la standardul calitativ necesar, în şanţul Cetăţii, pentru a cânta şi pe scena întâia. Vorba preşedintelui Gheorghe Flutur, cu care am luat în discuţie intenţia noastră: „Ca să urci, cobori!”.

*

Regulamentul ediţiei 2018 a Festivalului Bucovina Rock Castle se va publica în primele zile ale anului care urmează. Vom face o pagină facebook „Concursul Bucovina Rock Castle 2018”, pagină în care fiecare trupă rock, doritoare să ni se alăture, va posta un clip video, cu o piesă a sa (nu se admit decât creaţii proprii) şi, funţie de numărul de voturi pe care le va primi fiecare piesă din concurs, 9 trupe vor urca pe scena de pe platou, beneficiind de cazare, de masă şi de câte un premiu în bani, egal pentru toate trupele, menit acoperirii cheltuielilor de transport şi, desigur, pentru cele cauzate de tutelara… bere de festival.

*

Pot să se înscrie în concurs şi trupe rock din străinătate, dar în aceleaşi condiţii (şi beneficii) ca şi trupele din judeţ şi din ţară.


Solidari cu BUCOVINA ROCK CASTLE?

*

Nu am de ales, trebuie să îmi asum umilirea de a cerşi din poartă în poartă. Dacă nu izbutesc să adun 10.000 euro, în lei, până în 30 decembrie 2017, ratăm aducerea la BUCOVINA ROCK CASTLE 2018 a unor trupe din întreaga lume cu adevărat importante, pentru că plata anticipată a cheltuielilor de transport înseamnă, pentru acele trupe, care au mai luat „ţepe” prin Europa de Est, o garanţie a seriozităţii organizatorilor. Dacă m-ar şti, aşa cum mă cunosc muzicienii rock din România sau din trupele rock din străinătate cu care am mai lucrat, nu mi-ar mai cere nimeni avansuri de minimum 30 %, pentru că ar conştientiza că pe cuvântul meu, vorba Eroului Bucovinei, Ion Grămadă, „se pot dura biserici”.  Dar aşa…

*

Deşi mă tem că doar voi toca timpul de pomană, am să solicit şi sprijinul filialelor judeţene ale principalelor partide politice, şi pe cel al Consiliului Judeţean Suceava, şi pe cel al Primăriei. Speranţa mea rămâne, totuşi, în câţiva oameni de afaceri suceveni, care, de decenii deja, mă onorează cu prietenia lor. Este ora 3 şi 30, în noapte, o noapte de nesomn, depusă jertfă la temelia unui vis: BUCOVINA ROCK CASTLE. Un vis care merită onorat cu oricâte umiliri. Iar ca să capăt puteri, rememorez chipurile tinerilor din şanţul Cetăţii Sucevei, în ultimele şapte sfârşituri de vară. Şi mă vindec de tot şi de toate. Şi întineresc. Ceea ce tot înseamnă ceva.


Muzica lumii, la… Barba lui Flutur!

*

Cele două festivaluri muzicale, Bucovina Rock Castle şi Bucovina Acoustic Park, au notorietate în lumea muzicală internaţională, conferindu-i Sucevei pietrificate preistoric în prim tradiţional de dihor un statut cultural, pe care mă cam îndoiesc eu că îl merită. Şi spun asta pentru că, deşi nu ni se pun piedici, sprijinul este, încă, mai curând ipotetic, iar starea de nesiguranţă, în cadrul unei manifestări cu tradiţie şi prestigiu, cum este Bucovina Rock Castle, mă omoară, când nu mă revoltă.

*

Astăzi, primind oferta unei trupe din India, The Tapi Project, care îşi doreşte să cânte, în 2018, la Bucovina Acoustic Park, în Vatra Dornei (o trupă franceză spectaculoasă le-a luat-o înainte indienilor), după ce a cântat în lungul şi în latul lumii. Am ascultat trupa, dar cum nu eu iau decizii artistice, am redirecţionat materialele video spre Cluj-Napoca, rugându-i pe Andi şi Mihnea să analizeze oferta cu prioritate. Ştiu eu, poate aducem The Tapi Project din India să facă un memorabil concert, care să înmoaie chiar şi inimile de stei sălbatec ale jandarmilor dorneni, împreună cu Zicălaşii din Suceava, de pildă. Pentru că şi indienii, după câte bag eu de seamă, care folosesc o solistă bună, caută calea spre atemporalitate prin muzică. Pot greşi, dar Andi şi Mihnea să-mi treacă erorile cu vederea, pentru că eu nu sunt muzician, ci doar un pârlit de scriitoraş, care are voie să spună orice trăsnaie.

*

*

Interesul unei trupe de pe cealaltă faţă a pământului pentru festivalul din Vatra Dornei, care, în 2017, a avut o primă ediţie, mă încredinţează că ne aflăm pe drumul cel bun şi cu acest festival. Filmările şi promovarea lui pe două-trei site-uri iată că înseamnă un atu, atunci când festivalul este de calitate şi conceput ca atare. Dar cum să-l duc mai departe? Cum să duc Bucovina Rock Castle mai departe, când muzica lumii, de care ar putea avea parte şi România, datorită concepţiei culturale din acest judeţ, deocamdată se află la… Barba lui Flutur? (culmea: şi celălalt împuternicit al Consiliului Judeţean în administraţia Centrului Cultural „Bucovina” poartă un nume potrivit pentru jocuri de cuvinte… Gura-liuc; un om admirabil, un profesor înţelept, după cum l-am cunoscut eu pe domnul Guraliuc; nici Nicu Barbă nu este altfel, adică merită şi domnia sa tot respectul).

*

*

Şi-atunci? Atunci problema este în dictatura de catifea a preşedintelui Gheorghe Flutur, care ocoleşte cu dibăcie orice dezbatere culturală, dar decide după cum îl taie capul. Şi nu-l prea taie, durerile nefiind consecinţele tăieturilor, ci ale cucuielor, pe care Lavinia Şandru le confundă cu Rarăul, Giumalăul, Ouşorul şi Pietrosul, deşi nu sunt decât nişte biete cucuie. Problema este că reprezentanţii Consiliului Judeţean în Consiliul de Administraţie a Centrului Cultural „Bucovina” nu au mandat de a gândi şi a decide, ci doar de a impune ordinele lui Flutur, ordine care, în direcţia celor două festivaluri muzicale, sunt ambigue şi păguboase. Prin urmare, pierdem timp, neavând voie să angajăm discuţii cu trupe valoroase, care au identificat Suceava pe harta muzicală a lumii şi nu ar vrea s-o ocolească, dar nici să aştepte la nesfârşit urnirile noastre organizatorice nu pot. Şi, în aceste condiţii, pierdem sau cheltuim dublu.

*

*

Este timpul ca Bucovina Rock Castle, de pildă, să treacă într-o a doua etapă de definire: cu două scene, una, pe platou, de pe la ora 17, pentru trupe pe cale de afirmare (trei sau patru pe seară), alta în şanţ, cu spectacole care să ţină între orele 19,30-23,30 şi cu câte patru trupe pe seară, din care câte două, deci în total şase, din străinătate, dar alese doar pe criteriu valoric şi, deci, pe notorietate la publicul festivalului deja consacrat şi demn de admiraţia de care are parte în mediul muzical internaţional. Dar câtă vreme noi cerem prin proiect o sumă şi ne trezim, peste câteva luni (prin mai), cu un buget cel mult egal cu cel al ediţiilor anterioare, cum să poţi angaja o concepţie de spectacol durabilă şi stabilă?

*

*

Poate că sunt uşor nedrept cu preşedintele Gheorghe Flutur, care niciodată nu a refuzat dialogul cu mine, iar dacă am avut argumente, nu mi-a pus vreodată piedici. Dar aici nu e vorba despre mine, ci de Bucovina Rock Castle şi Bucovina Acoustik Park, adică două entităţi care trebuie să-mi supravieţuiască, pe deplin îndreptăţite să-mi supravieţuiască. Iar fără o gândire pe termen mediu măcar, cu repere bine stabilite şi de neîncălcat, Bucovina Rock Castle şi Bucovina Acoustic Park nu vor supravieţui nici măcar ieşirii mele la pensie, chestie care se va petrece în 25 ianuarie 2020.

*

*

Cele două festivaluri nu sunt ale mele, ci aparţin publicului icredibil, care le-a transformat în repere est-europene pe harta culturală a lumii. Dar chiar dacă ar fi doar nişte bucurii anuale pentru câteva mii de tineri şi intelectuali, Bucovina Rock Castle şi Bucovina Acoustic Park tot şi-ar merita propriile lor vieţi şi destine.

*


Ajutor pentru… Bucovina Rock Castle 2018!

 

*

Pentru că nu sunt veşnic, dar Bucovina Rock Castle merită să existe şi după aceea, pentru că dorim să menţinem ascendenţa valorică a festivalului de la an la an, mă văd obligat să aduc în discuţie o problemă importantă, cea a constituirii unui fond de rulment, prin contribuţii particulare, din care să se acopere, anual, începând din 2018, avansurile pentru cheltuieli de transport, pe care le solicită trupele care nu ne cunosc şi care sunt îndreptăţite la a pretinde o garanţie a seriozităţii noastre.

*

Până acum, m-am descurcat prin împrumuturi făcute în nume propriu şi returnate imadiat ce trupele care beneficiaseră de avans îmi returnau banii respectivi. E drept că metoda mă costa cam 2.000 lei din buzunarul propriu (costurile contului şi ale transferurilor bancare), dar nu am avut de ales, pentru că îmi doream prea mult să facem festivalul din ce în ce mai bine. Instituţiile de cultură ale Consiliului Judeţean Suceava nu pot plăti, conform legii, astfel de avansuri, deşi numai de intenţii păguboase sau de neprofesionism nu pot fi acuzaţi economiştii instituţiilor respective.

*

În aceste condiţii, cum garanţiile trupelor cap de afiş trebuie obţinute până cel târziu la jumătatea lui noiembrie 2017, nu văd decât o soluţie: constituirea unui fond de rulment, controlat şi de reprezentanţii partenerilor organizatori, care să fie refăcut imediat după încheierea fiecărei ediţii de festival. Un fond care să nu poată fi folosit decât pentru plăţi de avansuri de transport, solicitate de unele trupe rock din străinătatea (sunt multe care nu ne solicită, pentru că şi în Europa rockului s-a cam dus vestea despre serizotatea noastră).

*

Într-o epocă suspicioasă, un astfel de demers e sortit eşecului, dar eu mă bazez pe încrederea pe care o au în mine şi unii oameni de afaceri suceveni, ba chiar şi unii politicieni. Deci la ei o să apelez, în primul rând, pentru că, dacă se vor găsi măcar 10 firme, care să contribuie la constituirea fondului de rulment cu 500-1.000 euro, problema ar fi definitiv rezolvată. Mi-am propus de multă vreme să procedez astfel, deci nu ar mai fi fost nevoie de acest material, dacă nu aş fi considerat că, în afara sucevenilor cu care mă ştiu bine, pot exista şi alţii, dispuşi să se implice în susţinerea Festivalului „Bucovina Rock Castle”.

*