BUCOVINA – POEŢII POEŢI | Dragusanul.ro

Mihaela Grădinariu: Aspida mireasă

Într-o epocă în care însingurarea creatorului este atât de definitivă, poate că și datorită abundenței de maculatură, încât nu prinzi de veste despre apariția unei cărți adevărate nici măcar sub același castan de lângă trotuarul străzii, este absolut normal să-mi fi scăpat cărțile de poezie ale unei pictorițe din Suceava, Mihaela Grădinariu, mai ales că titlurile cam prețios încifrate, în ciuda faptului că probează cunoștințe mitologice solide („Aspida mireasă”, Timpul, Iași, 2015, sau „Urechea lui Malhus”, Timpul, Iaşi, 2018), derutează, stârnind sugestia unui postmodernism de care nu sunt deloc interesat. Pe de altă parte, nici critică literară nu mai citesc de ceva vreme, oripilat de beția „științifică” de cuvinte a unor eșuați în a-și da cu părerea și care fac paradă de o incultură sforăitoare, dacă tot nu s-au învrednicit întru ale creației. Am, totuși, o scuză, care ține de munca mea de fiecare zi, care mă izolează de freamătul năzuirilor și revelațiilor celor care vin și care bat cu mult prea multă modestie și discreție în obloanele clipei.

*

Mihaela Grădinariu este unul dintre acei puțini poeți de astăzi cu minte și inimă pentru literatură, iar certitudinea aceasta o capeți încă de la primele versuri ale fiecărui poem de-al ei: „Noaptea-n icoane crăpate tot moare un sfânt / Cu vina de-a ști peste viață călcând. // Mama i-adună în zori pe prispa lipită. / Ziua se-nalță trufașă ispită”. Poemul ar trebui citat integral, pentru că merită și pentru că are deschiderea spre ceea ce Constantin Dram, un om al cuvântului pe care îl respect, numește „entuziasm orfic”, spre temeliile misterului inițial și inițiatic („Mama ne-adună golași dintr-un timp fără oase, / Vrea să ne nască din nou peste cerul din case”), în care cuplul primordial veghează între pământ și cer corecta sau măcar justificata conturare a mitului: „Și-n ziua-ntâi sau de-apoi e răsplata; / Sfântul de azi poartă haina lui tata…”. Dacă ar fi vorba doar de „vocabule și sintagme uitate prin vechile psaltiri și cazanii”, cum sugerează Mircea Ciubotaru (chestia ci „glosare regionale sau corpusuri folclorice” e gratuită și nejustificată) sau chiar de „o materie în care postmodernitatea și ritmurile clasice își dau mâna fără stridențe” (Constantin Dram) și nu de modernitatea unui fapt stilistic inspirat întemeiat de Mircea Streinul (poeziei lui i se potrivește mai mult observația lui Constantin Dram), poate că aș fi trecut grăbit și superficial pe lângă poemele celor patru cicluri (tot atâtea cât anotimpurile, numite în miturile orfice hore sau muze) din care se întrupează „Aspida mireasă” („Cântecul mierlei”, „Încă aștept”, „Zidiți în poezie” și „Săptămâna bolnavă”), poeme fără titluri, dar cu începutul primului vers al lor trecut la „Cuprins”, premeditat fără titluri, pentru că Mihaela Grădinariu nu putea accepta, în sens taoist – dacă vreți, vremelnicirea mitului în cuvinte („în ziua aceea / statuia / își cioplea / chipul după / al tău”, iar „ultima lovitură / te-a țintuit pe / soclu / și a fost seară”).

*

În linii mari, limbajul şi conceptele existențiale ale poeziei Mihaelei Grădinariu, în care „tăcerea și-a pus giulgi de răcoare”, iar, „pe jilțul lor efemer, verbele / își poartă, semețe și lucii, herbele”, pentru că „nici o piatră cu aripi nu mai sfarmă – coaja de vorbe”, țin de creștinism, în măsura în care creștinismul, după cum sublinia atât de justificat Augustin, este religia dintotdeauna a omenirii, revoluționată întru modernitate de Iisus Hristos. Însuşi limbajul, de cele mai multe ori măcar parabolă metaforică, nu înseamnă, de fapt, un lexic, nici măcar „varietatea lexicală construită din vocabule și sintagme uitate prin vechile psaltiri și cazanii” (Mircea Ciubotaru), ci, în coordonatele lui de „structură a discursului poetic ce pare că se naște dintr-odată cu respirația” (Constantin Dram), o armonioasă disimulare de concepte filosofice primordiale, în care, ca şi în iniţieile totemice în mistere de pe vremea lui Orfeu, „culoarea nu mântuie cuvântul, / literele adorm una după alta, de-a rândul” sau, mai direct şi mai concis spus, „de sus, poemul se uită cu un ochi fără pleoape. / Între noi, ceru-mpăturit, din ce în ce mai aproape”, întotdeauna „vers din vers din vers lumină / pâine-vin în cartea-cină”.

*

Poezia Mihaelei Grădinariu, pururi „cu ziua de mâine în palma cea udă-secată” este, în mod plăcut surprinzător pentru mine, o dimensiune a iconarismului modern bucovinean („un teritoriu fără de stăpân, / cu lupi domesticiţi printre altare, / şi anotimpuri alăptând la sân / un veac născut la foc de lumânare), dimensiunea făptuirii stilistice a „celor înviaţi, printre ploaie şi lut…”.


Cel mai viteaz dintre pământeni: Roman Istrati

1 Corlata Petrecerea Roman Istrati 1

*

Boem incorigibil, grație poverii înnăscute a poeziei, Roman Istrati e un munte cu brazi, atingând discret stelele cu risipa de seve și de verde crud, prin care urcă sângele nebiruit al pământului. Roman Istrati, în ciuda aparentei lui fragilități terestre, este cel mai viteaz dintre pământeni, care își depune sufletul la temelia cărților lui încă nescrise, găsindu-și răgaz și pentru a trăi, aproape cosmic, fiecare carte a sa, cu care a hrănit, deja, memoria leneșă a neamului românesc.

*

Născut și renăscut în fiecare 7 septembrie al ciclicității generațiilor, poetul Roman Istrati clatină vremelniciile cu destinul lui de luptător inegalabil și de însetat devorator de lumină lină, cu care se tot despovărează de singurătăți. La mulți ani, prietene, și Dumnezeu să te ție numai întru bucurie!


Ca ţiganii cu… cântecul

Andi si Mihnea Antet

*

Cu opt concerte acustice de peste o oră, în tot atâtea localităţi, în şase zile, Mihnea Blidariu (Luna Amară) şi Andi Drăguşanul (Toy Machines) s-au străduit să atragă spre lirismul scris şi generaţiile căror li se adresează prin cântec. La Cluj-Napoca, cei doi au mai cântat împreună, şi acustic, şi cu trupa „Toy Machines” (cel mai recent, la „Electric Castle”), dar concertulul pentru itinerariile „Naţiunea Poeţilor” a fost premeditat şi repetat îndelung drept revelaţie a muzicii rock şi drept promovare a Festivalului „Bucovina Rock Castle”, festival ale cărui tricouri le-au purtat, de la Bistriţa, la Calafindeşti, ca şi mine, cu mândrie de oameni care fac şi dăruiesc altor oameni câte ceva din sufletul lor.

*

LA CORLATA

*

Andi si Mihnea la Coralata 0

Andi si Mihnea la Coralata 1

Andi si Mihnea la Coralata 3

Andi si Mihnea la Coralata 4

Andi si Mihnea la Coralata 5

Andi si Mihnea la Coralata 6

Andi si Mihnea la Coralata 7

Andi si Mihnea la Coralata 8

Andi si Mihnea la Coralata 9

*

*

LA BISTRIŢA

*

Andi si Mihnea la Bistrita 1

Andi si Mihnea la Bistrita 2

Andi si Mihnea la Bistrita 3

Andi si Mihnea la Bistrita 4

Dracula 5 Mihnea si Andi

Dracula 6 Andi

*

*

La VATRA DORNEI

*

Andi si Mihnea la Vatra Dornei 1

Andi si Mihnea la Vatra Dornei 2

Andi si Mihnea la Vatra Dornei 3

Andi si Mihnea la Vatra Dornei 4

Andi si Mihnea la Vatra Dornei 5

*

*

LA SOLCA

*

Andi si Mihnea la Solca 1

Andi si Mihnea la Solca 2

Andi si Mihnea la Solca 3

Andi si Mihnea la Solca 4

*

*

LA GURA HUMORULUI

*

Andi si Mihnea la Gura Humorului 1

Andi si Mihnea la Gura Humorului 2

Andi si Mihnea la Gura Humorului 3

*

*

LA BIBLIOTECA BUCOVINEI

*

Andi si Mihnea la Biblioteca Bucovinei 1

Andi si Mihnea la Biblioteca Bucovinei 2

*

*

LA CALAFINDEŞTI

*

Andi si Mihnea la Calafindesti 1

Andi si Mihnea la Calafindesti 2

Andi si Mihnea la Calafindesti 3

Andi si Mihnea la Calafindesti 4

*


Gheorghe Senciuc, omul care ştie rânduielile

Dracula 8 Ghita

*

Nimeni din Bucovina nu cunoaşte mai bine rânduielile unei expoziţii sau ale unui spectacol decât Gheorghe Senciuc, cel mai vechi salariat al Centrului Cultural „Bucovina”. Ghiţă, prieten devotat şi iubitor pătimaş al actului cultural, se bucură, mereu şi mereu, de bucuriile altora, punând la temelia fiecărei făptuiri şi câte un strop de sudoare şi de suflet din trecerea lui prin viaţă. Când se va pensiona, Gheorghe Senciuc ne va lipsi mult ca Aurel Alexa, savurosul nostru prieten şi şofer de până mai acum, un an.


Gabriel Cărăbuş, lider al Naţiunii Poeţilor

Gabriel Carabus directorul Bibliotecii Bucovinei

*

Mulţi sunt autorii bucovineni care, atunci când vine vorba de directorul Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera”, domnul Doctor în Istorie Gabriel Cărăbuş, simt o lumină mângâietoare, care li se revarsă discret în suflete. Şi beneficiarii de fiecare zi ai bibliotecii, care au parte de utilităţi moderne în parteneriatul cu cartea, cred că au acelaşi imbold luminos în suflete, atunci când, întâmplător sau nu, se gândesc la liderul instituţiei. Şi asta pentru că Gabriel Cărăbuş, un om de o înnăscută nobleţe, trăieşte dumnezeieşte destinul cărţilor şi îşi asumă responsabilităţi în împlinirea acestui minunat destin.

*

Cu „Naţiunea Poeţilor”, Gabriel Cărăbuş are vechi legături de inimă, de minte şi de literatură, numărându-se, cu firească îndreptăţire, printre liderii ei.


Pagina 1 din 1112345...10...Ultima »