Cântecul naţional în Bucovina: Iacobeni

*

În mult prea germanizatul Iacobeni de odinioară, tatăl şi, respectiv, bunicul sculptorilor care au făcut monumentul lui Ştefan cel Mare din Suceava, cantorul Ieremie Bârleanu, născocea satire poznaşe la adresa popimii bucovinene, care huzurea pe seama pactului cu austriecii, de-a mai mare dragul. Satirele acestea, actuale şi astăzi, pot afla în Constantin Irimia, zicălaşul nostru, un inspirat interpret.

*

Mândruliţă, of! – 917, Ieremie Bârleanu, 1908

Spovedania – 918, Ieremie Bârleanu, 1908

Personalul bisericesc păcălit de femeia groparului – 920, Bârleanu, 1908

Tiţâico, fa, fa, fa! – 919, Ieremie Bârleanu, 1908

Cântecul naţional în Bucovina: Iacobeşti

*

În satul în care îşi avea conacul boierul Capri, cel care aduna, de sărbători, la Iacobeşti, lăutari din multe sate, ca să-şi desfete sufletul cu vechi cântece româneşti, s-a cântat puţin, doar Nicolai Duduman şi Ioan Lupuleac încercând, uneori, să-şi exerseze vocile.

*

Vine ţaţa din Vaslui – 43, Nicolai Duduman, 1907

Hai să zâcem! – 310, Nicolai Duduman, 1907

Fata mea, fata mea! – 309, Nicolai Duduman, 1907

Boii mei când aud doină – 312, Ioan Lupuleac, 1907

Cântecul naţional în Bucovina: Iazlovăţ

*

O femeie cu har din Iazlovăţ, Maranda Poenari, ne-a lăsat un frumos cântec despre târgul Sucevei, care “Numai două drumuri are, / Două drumuri şi-o cărare / De mers pe jos şi călare” – taman ca în zilele noastre. Puţine cântece, dar frumoase şi, de regulă, care nu se mai puteau auzi, în Bucovina, şi prin alte locuri.

*

De-ar fi puşca de soc verde – 2207, Anton Flociuc, 1914

Colo-n deal, sus pe Muncel – 220, Maranda Poenari, 1914

Cât e Suceava de mare – 2205, Maranda Poenari, 1914

Fata harnică – 2206, Maranda Poenari, 1914

Ştii tu, puică, ce-mi ziceai – 2208, Anton Flociuc, 1914

Du-ti, lumi, du-ti, viaţă! – 2204, Maranda Poenari, 1914

Cântecul naţional în Bucovina: Ilişeşti

*

Vechi sat răzeşesc, dar populat masiv cu germani, armeni şi evrei, Ilişeştii păstrau cântece vechi, în ciuda faptului că românii se trăseseră pe margini, înspre Braşca şi înspre Bălăceana, multe dintre ele aduse din Ardeal de Papa Luca, scripcarul care a dat şi numele familiei Scripcaru.

*

Puiculiţa mea! – 567, Maria Husarciuc, 1908

Până când nu ti iubiam – 60a, Ileana Bodnariuc, 1907

Frunză verde de-alămâie – 563, Marina Roşca, 1908

Frunză verde măr mărunt – 564, Marina Roşca, 1908

Hai, dorule, hai! – 126, Alexandra Botuşan, 1907

Sus, părinte, sus! – 147, Catrina Paşcan, 1907

Bâr, oiţă, bâr! Măi ciobane, măi! – 127, Alexandra Botuşan, 1907

Cântecul păharului – 568, Paraschiva Câmpan, 1908

Frunză verde rostopască – 565, Marina Roşca, 1908

Of, şi iarăşi of! – 55, Filaret Doboş, 1907

Dragă băieţele – 561, Aurelia Colesniuc, 1908

Fiica maicei – 560, Aurelia Colesnic, 1908

Frunză verde de hemei – 568, Paraschiva Câmpan, 1908

Am un leu şi nu-i al meu – 559, Aurelia Colesniuc, 1908

Măi bădiţă, măi Florică! – 570, Paraschiva Câmpan, 1908

Of, of, of, tare mi-i rău! – 569, Paraschiva Câmpan, 1908

Cântecul naţional în Bucovina: Ipoteşti

*

În satul Ipoteşti, Alexandru Voievidca a găsit doar două cântece, interpretate de Leontie Burac, singurul ucrainean care cânta şi româneşte, fiind învăţătorul de la şcoala din sat.

*

Of, leliţă stroieşteancă – 868, Leontie Burac, 1908

Frunză verde, iarbă lungă – 32, Leontie Burac, 1907