ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI | Dragusanul.ro - Part 79

Trei concursuri pentru elevi, închinate Eminovicienilor

Eminescu tempera*

Pentru că se împlinesc 125 de ani de la trecerea în veşnicie a lui Mihai Eminescu (nu are rost să luăm în discuţie, acum, dacă nu cumva s-a înveşnicit singur, cu mult înainte de 17 iunie 1889 – atunci a murit cu adevărat, dar ce contează că eminescologia i-a mai retezat două zile din viaţă!), e cazul să punem iar de o făloşenie publică exemplară.

*

De data asta, a căzut pe capul meu şi pe al inspectoarei Rita Cântiuc buclucul de a regiza fandoseala, aşa că, după ce ne-am sfătuit noi, trăgând de-a dreapta şi de-a stânga şefii mei direcţi (Viorel Varvaroi şi Victor T. Rusu) şi prieteni de fiecare zi (Mihai Pânzaru-PIM şi Constantin Ungureanu-BOX), am plecat, cu Aurel Alexa, într-o documentare, pe urmele Eminovicienilor în Bucovina (Costâna, Părhăuţi şi Călineşti Cuparencu) şi în alte localităţi din judeţul Suceava (Dumbrăveni şi Băneşti, acolo unde speram să văd mormântul bunicii din partea mamei lui Mihai Eminescu, Paraschiva Brehuescu-Iuraşcu).

*

Despre sictirul Călineştiului şi al Băneştilor Fântânelelor faţă de reperele fundamentale ale culturii noastre v-am povestit: sictir cu pietre mormântale acoperite de brazde sau doar de muşchi şi buruieni – la Călineştii lui Kuparenko, şi piatra mormântală a bunicii lui Eminescu, smulsă de pe mormânt şi aruncată sub pereţii bisericii – la Băneşti, unde livada şi fânaţul parohial de deasupra „veşnicei lor pomeniri” arată superb.

Raluca Iuraşcu-Eminovici

Raluca Iuraşcu-Eminovici

*

În aceste condiţii, îmi fac speranţe că onoratul Consiliu Judeţean Suceava va intra în negocieri cu Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor pentru pietrele mormântale ale memoriei şi ale culturii noastre, care să fie deturnate de la menirea lor previzibilă de pavaje spre casele parohiale spre un cimitir al memoriei, deja început lângă bisericuţa (din Vama) din Muzeul Satului Bucovinean, acolo unde odihneşte, deja, ţărâna celor doi absolvenţi de gimnaziu sucevean, care, în 1916, lângă Săcele, au ales să-şi sape singuri mormintele, decât să tragă în „duşman”, adică în ostaşii români.

*

Urmele Eminovicienilor în Bucovina încă mai pot fi desluşite, la Costâna şi, aparent indirect, la Părhăuţi, la Hreaţca (Călineştii lui Ienaki) şi la Călineşti Cuparencu, la Pătrăuţi şi la Şerbăuţi, unde s-au stabilit unchi şi veri de-ai lui Eminescu, la Dumbrăveni şi la Băneşti, dar şi la Putna, dar şi la Suceava, dar şi în alte locuri din Bucovina, ca să nu mai vorbim de locul „logodnei cosmice”, Cernăuţii.

George Eminovici

George Eminovici

*

Cum ţelul meu este, în primul rând, mărturia despre contemporanii celor câteva generaţii de răzeşi Eminovici care au trăit în Bucovina, dar şi contemporanii bucovineni ai lui Eminescu, am premeditat evenimentul comemorativ în primul rând ca recuperare de memorie, cerându-le elevilor din întreaga Bucovină să descopere, să cureţe şi să fotografieze morminte vechi, dar şi bisericile vechi din vecinătatea mormintelor. Ispita e mare şi pentru ei, pentru că, pe lângă premiile în bani, vor avea satisfacţia de a-şi vedea lucrările expuse pe simeze şi la Suceava, şi la Putna, vor participa la ambele vernisaje, iar în 2015 îşi vor vedea operele publicate într-un album de artă fotografică, dar şi de recuperare de memorie.

*

Am să postez şi eu cele trei regulamente de concursuri (întâi, am făcut-o pe site-ul Centrului Cultural „Bucovina”), intercalând fotografii, mai mult sau mai puţin interesante, toate lucrate (cât mă pricep) în sepia.

*

Părhaăuţi, biserica în care s-a cununat străbunicii lui Eminescu, Petrea şi Agafia Eminovici din Costâna

Părhaăuţi, biserica în care s-a cununat străbunicii lui Eminescu, Petrea şi Agafia Eminovici din Costâna

*

Consiliul Județean Suceava prin Centrul Cultural „Bucovina”,

Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava,

Mănăstirea Putna,

Centrul pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene

 *

R E G U L A M E N T U L

*

concursului de fotografii document

*

„C O N T E M P O R A N I I   L U I   E M I N E S C U”

*

Consiliul Județean Suceava prin Centrul Cultural „Bucovina”, Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava, Mănăstirea Putna și Centrul pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene  organizează, în cadrul primei ediţii a manifestării „Contemporanii lui Eminescu”, concursul de fotografii document „Contemporanii lui Eminescu”, la care pot participa şcolile din judeţul Suceava şi din regiunea Cernăuţi.

*

1. Scopul concursului

*

Scopul concursului este de a implica şcolile în identificarea, curăţarea şi fotografierea mormintelor şi bisericilor mai vechi de anul 1889, din localităţile în care îşi au reşedinţa, indiferent cui aparţineau acele morminte.

*

Toate fotografiile din concurs vor fi expuse într-o expoziţie, care se va vernisa, la Suceava, în 7 iunie 2014, ora 10,30, în holul mare al Centrului pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene, din Suceava, strada Universităţii, nr. 48, iar duminică, 15 iunie 2014, la Putna. Toate fotografiile din concurs vor fi publicate într-un album, care va fi lansat în 15 iunie 2015.

*

2. Tematica concursului de fotografii document

*

Tematica o reprezintă însăşi memoria bucovineană, care încă mai poate fi parţial salvată, în condiţiile în care vechile pietre funerare şi crucile inscripţionate sunt smulse din cimitire, pentru a face loc unor monumente funerare noi.

*

Tinerii fotografi, elevi de gimnaziu şi de liceu, au obligaţia de a fotografia morminte vechi, anterioare anului 1889, în stadiul iniţial (eventual şi pe parcursul curăţirii) şi în stadiul final, şi cu un prim-plan pe înscris (pentru descifrări ulterioare); de asemenea, dacă există în vecinătate şi o biserică sfinţită cel târziu în anul 1889, concurenţii sunt rugaţi să o fotografieze din 2-3 unghiuri diferite.

*

3. Înscrierea în concurs

*

Înscrierea în concurs se va face, până în data de 2 iunie 2014, ora 24, prin poşta electronică, fotografiile expediate urmând să fie însoţite de un scurt CV al autorului. Adresele de e-mail pentru înscriere: ion.dragusanul@gmail.com şi ritacantiuc@gmail.com (se vor folosi, simultan, ambele adrese).

*

4. Premiile

*

Se vor acorda şcolilor cu elevi înscrişi 6 premii (3 premii şi 3 menţiuni), dar toate lucrările vor fi expuse în expoziţiile de la Suceava (7 iunie) şi de la Putna (15 iunie) şi vor fi publicate într-un album, care se va lansa în 15 iunie 2015.

*

Decernarea premiilor şi înmânarea diplomelor se va face la Putna, în 15 iunie 2014, ora 13. Premianţii vor beneficia de transport Suceava-Putna şi retur şi de o masă la Putna, ca participanţi activi la manifestări.

*

Biserica din Băneşti, în cimitirul căreia este îngropată Paraschiva Brehuescu-Iuraşcu

Biserica din Băneşti, în cimitirul căreia este îngropată Paraschiva Brehuescu-Iuraşcu

*

R E G U L A M E N T U L

*

concursului de artă plastică

*

„U N I V E R S U L   E M I N E S C I A N”

*

Consiliul Județean Suceava prin Centrul Cultural „Bucovina”, Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava, Mănăstirea Putna și  Centrul pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene organizează, în cadrul primei ediţii a manifestării „Contemporanii lui Eminescu”, concursul de artă plastică „Universul eminescian”, destinat elevilor din clasele V-XII ai şcolilor din judeţul Suceava şi din regiunea Cernăuţi, care vor putea concura cu câte o singură lucrare, toate lucrările urmând să fie aduse la Centrul Cultural „Bucovina”, str. Universităţii, nr. 48, de către responsabilii zonali, până cel târziu în data de 2 iunie 2014, ora 16.

*

1. Lucrările pentru concurs

*

Lucrările pentru concurs, indiferent de genul plastic abordat, vor avea dimensiunea de 30/40 cm, iar după selecţia de rigoare, făcută de artiştii plastici Mihai Pânzaru-PIM, Viorica Moruz şi Constantin Ungureanu-BOX, care vor asigura şi jurizarea, iar cele mai bune lucrări vor fi expuse pe simeze în holul mare al Centrului pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene, din Suceava, strada Universităţii, nr. 48, în 7 iunie 2014, şi pe aleea mănăstirii din Putna, în 15 iunie 2014, vernisarea expoziţiilor urmând să se facă sâmbătă, 7 iunie 2014, ora 10,30, la Suceava, şi duminică, 15 iunie 2014, ora 13, la Putna.

*

2. Decernarea premiilor

*

Înmânarea diplomelor şi decernarea celor 6 premii (3 premii şi 3 menţiuni) se va face la Putna, în 15 iunie 2014, ora 13. Premianţii vor beneficia de transport Suceava-Putna şi retur şi de o masă la Putna, ca participanţi activi la manifestări.

*

Călineşti Cuparencu, biserica lângă care sunt îngropaţi Vasile şi Ioana Eminovici

Călineşti Cuparencu, biserica lângă care sunt îngropaţi Vasile şi Ioana Eminovici

*

R E G U L A M E N T U L

*

concursului de recitare a liricii eminesciene

*

„L A   P U T N A”

 *

Consiliul Județean Suceava prin Centrul Cultural „Bucovina”, Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava, Mănăstirea Putna și Centrul pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene  organizează, în cadrul primei ediţii a manifestării „Itinerarii eminesciene, în Bucovina”, concursul de recitare a liricii eminesciene „La Putna”, în scopul selectării şi premierii celor mai buni şase recitatori elevi din judeţ, care, în 15 iunie 2014, la Putna, vor dezvălui publicului câte 4 strofe din poemul „La Putna”, pe care Mihai Eminescu l-a scris şi declamat, în 15 august 1871, cu ocazia manifestărilor comemorative, închinate lui Ştefan cel Mare.

*

1. Desfăşurarea concursului

*

Concursul are două faze, una zonală, care se va desfăşura în centrele zonale Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Fălticeni, Suceava, Siret şi Rădăuţi, până în data de 1 iunie 2014. Concurenţii pot fi elevi din clasele V-XII, iar cei mai buni 3 recitatori din fiecare zonă vor participa la etapa judeţeană, care se va desfăşura, sâmbătă, 7 iunie 2014, începând cu ora 11, la Suceava, în sala de festivităţi a Centrului pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene, din Suceava, strada Universităţii, nr. 48.

*

2. Festivitatea de premiere

*

Toţi cei 21 de concurenţi ai etapei judeţene vor fi invitaţi să participe la manifestările, din 15 august 2014, de la Putna, unde vor primi diplome de participare, iar cei 6 premianţi (3 premii şi 3 menţiuni) vor primi diplomele şi premiile, apoi vor recita poemul „la Putna” (câte 4 strofe, în baza unui proiect regizoral), poem scris şi declamat, în 15 august 1871, de Mihai Eminescu.

*

3. Transportul şi masa

*

Centrul Cultural „Bucovina” le va asigura celor 21 de participanţi la etapa judeţeană, inclusiv premianţilor, transportul pe ruta Suceava-Putna şi retur, precum şi o masă la Putna.

*

O R G A N I Z A T O R I

*

Consiliul Județean Suceava prin Centrul Cultural „Bucovina”, Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava, Mănăstirea Putna și Centrul pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene, Direcţia Judeţeană Suceava a Arhivelor Naţionale și Muzeul Bucovinei Suceava.  

* 

R E S P O N S A B I L I   D E   P R O I E C T

*

Ion Drăguşanul & Inspector Prof. Rita Cântiuc

*

Viorel Varvaroi & Victor T. Rusu

*

Mihai Pânzaru-PIM & Constantin Ungureanu-BOX

*

Costâna, obârşia bucovineană a neamului Eminovici

Costâna, obârşia bucovineană a neamului Eminovici

*


Calea Străbunilor lui Eminescu, în Bucovina

Dispreţul faţă de memorie, la Călineştii lui Kuparenko

Dispreţul faţă de memorie, la Călineştii lui Kuparenko

*

I. Condiţiile asumării lui Eminescu, în Bucovina

*

Eminescu, rădăcinile şi inconfundabilele lui trăiri bucovinene nu pot rămâne, la nesfârşit, doar un pretext şi un prilej de lustruire publică sau doar o prefăcătorie de-a asumarea de spiritualitate. Spuse prost şi înjghebat, de către nişte copiii, bianual „scoşi la Eminescu” precum, odinioară, „la cartofi”, cuvintele inefabilului eminescian se pot transforma în pietre, zvârlite, cu insolentă obrăznicie, în obloanele sacralităţii eminesciene, obloane deja ferecate şi bătute în cuie.

*

Bustul lui Eminescu, lângă mormintele ignorate ale străbunilor lui, la Călineşti

Bustul lui Eminescu, lângă mormintele ignorate ale străbunilor lui, la Călineşti

Fără îndoială, noi nu-l mai merităm pe Eminescu şi, datorită nouă, nu-l mai merită nici Bucovina, dacă stăruim şi vom continua să stăruim în festivalisme desuete, care îmbrâncesc sufletele şi mânjesc cu zădărnicie memoria, adică moştenirile necuvenite, pe care n-am ştiut şi încă nu ştim să le preţuim ca atare, prin asumare şi, deci, prin conştientizare.

Câtă vreme, în Călineştii lui Kuparenko, peste pietrele de mormânt ale străbunilor lui Eminescu tropotesc mâlul, buruienele şi ignoranţa, câtă vreme, la Băneşti, piatra mormântală a bunicii din partea mamei, Paraschiva Brehuescu, va zace aruncată lângă temelia celei mai frumoase biserici tradiţionale din Moldova, urâţenie înseamnă şi vor însemna şi pseudo-omagierile, dar şi meleagurile armonioase, dar şi zidirile religioase vechi, care-şi revarsă fâneţele şi livezile indecente, măturând din calea lor şi morminte, şi memorie, şi trecut, şi viitor.

*

Eminescu a păşit pe Calea Străbunilor lui din Bucovina în septembrie 1858, fără a o mai abandona vreodată, dar culturnicia bucovineană instituţională ignoră agresiv clipa aceea astrală, în favoarea parvenitismului ieftin al vechililor de „scos copiii la Eminescu”, vechili care, bianual şi fără nici o legătură cu Bucovina sau cu Eminescu, scot, vorba poetului Vasile Ursache, „eminescuţul propriu din dulap” şi revarsă peste clipa eminescian tremurândă fetida lor suficienţă.

*

Noi nu-l mai merităm pe Eminescu, dar nu-i încă târziu pentru a ni-l asuma şi, prin asumare, să-l şi merităm. Aceasta este logica proiectului pe care îl propun şi în care voi accepta să mă implic, doar dacă mi se garantează nemânjirea cu festivism şi cu prefăcătorie.

*

Dispreţul faţă de memorie, la Băneşti

Dispreţul faţă de memorie, la Băneşti

*

II. Coordonatele asumării lui Eminescu, în Bucovina

*

În patrimoniul memoriei bucovinene, tezaurizat la Arhivele Statului din Suceava, există, niciodată cercetate sau puse în valoare, mărturii despre străbunii lui Eminescu în Bucovina şi în zonele ei limitrofe. Mărturiile, dacă sunt scoase la lumină, legitimează, îndreptăţesc şi, paradoxal, obligă. Prin urmare, propun:

* 

1. Constituirea unei echipe mixte de cercetare, formată din specialişti ai Centrului Cultural „Bucovina”, ai Arhivelor Statului şi ai Muzeului Bucovinei şi din doamna profesor Olimpia Mitric (domnia sa, printr-un contract de colaborare), care să realizeze, până în 14 iunie 2014, o expoziţie cu mărturii despre străbunii lui Eminescu în Bucovina, care să fie expusă, pe panouri, la Suceava, în locul în care tatăl lui Eminescu a învăţat carte cu dascălul Ioniţă Botezat, şi la Putna, iar până în 14 iunie 2015, un studiu exhaustiv, care să valorifice, prin tipărirea şi răspândirea unei cărţi, patrimoniul eminovician bucovinean.

*

Bustul lui Eminescu, la Dumbrăveni

Bustul lui Eminescu, la Dumbrăveni

Pe teritoriul judeţului Suceava, încă mai există urme ale existenţei străbunilor lui Eminescu în Bucovina, localităţile Costâna, Părhăuţi, Călineştii lui Kuparenko şi Călineştii lui Ienaki, Pătrăuţi, Dumbrăveni şi Băneşti putând dobândi legitimarea într-un itinerariu al străbunilor lui Eminescu în Bucovina. Prin urmare, propun:

 *

2. Identificarea şi punerea în valoare a acestor mărturii, până în 15 iunie 2015, de către echipa nominalizată la punctul 1., fie prin curăţarea şi amplasarea pietrelor mormântale ale străbunilor lui Eminescu peste mormintele acelor străbuni, fie prin achiziţionarea pietrelor mormântale aruncate sub ziduri şi prin amplasarea lor, împreună cu câte o răcliţă simbolică de ţărână, într-un spaţiu special al memoriei din cadrul Muzeului Satului Bucovinean, spaţiu care deja există şi a devenit funcţional prin reînhumarea Martirilor Bucovinei, Zamfir Nicoară şi Dumitru Catană.

* 

3. Organizarea unui concurs, la nivelul şcolilor din judeţul Suceava, în scopul identificării, curăţirii şi întreţinerii de morminte, în toate aceste localităţi, ale contemporanilor străbunilor lui Eminescu, sub titulatura de Concursul de fotografie „Contemporanii Străbunilor lui Eminescu”, concurs în care să fie premiate, inclusiv prin realizarea unui album, toate fotografiile cu morminte şi biserici vechi din localităţile judeţului.

*

Piatra bunicii lui Eminescu, smulsă de pe mormânt şi aruncată sub zidul bisericii, la Băneşti

Piatra bunicii lui Eminescu, smulsă de pe mormânt şi aruncată sub zidul bisericii, la Băneşti

*

Eminescu a călătorit prin Bucovina în anii 1871, cu ocazia Serbării de la Putna, şi în 1875, cu ocazia inaugurării Universităţii din Cernăuţi, dar trecerea lui Mihai Eminescu prin unele localităţi nu îndreptăţeşte pe nimeni la nimic. La Putna, însă, unde Eminescu, în calitate de principal organizator, a scris şi a citit un poem, dedicat evenimentului, de 24 de strofe, oferindu-l mulţimii în copiile realizate de tipografia „Neamului român” din Iaşi, avem obligaţia de a face auzit şi de a răspândi copii ale acelui poem de trei ori pe an, în 15 iunie, în 15 august şi în 15 ianuarie. Prin urmare, propun:

 

4. Multiplicarea poemului „La Putna” în 500 de exemplare şi distribuirea lui, la Putna, în 15 iunie 2014, dar şi în localităţile eminoviciene de pe traseu.

5. Organizarea unui concurs de recitare a liricii eminesciene, în rândul elevilor, iar premierea celor mai buni patru recitatori să se facă la Putna, după ce vor recita, în ordinea premiilor, câte şase strofe din poemul „La Putna”, în cadrul manifestărilor de la Putna.

6. Organizarea unui Concurs de artă plastică „Bucovina şi Eminescu”, în rândul elevilor din judeţ, destinat graficii şi picturii şi care să se finalizeze, prin expunere şi prin premiere, în 15 iunie 2014, la Suceava.

7. Implicarea primăriilor din Todireşti, Şerbăuţi, Pătrăuţi şi Fântânele în salvarea şi în evidenţierea mormintelor eminoviciene, prin premierea, în 2016, cu bustul lui Eminescu, realizat de Dimitrie Loghin, care se va amplasa în centru comunei care îl va merita. Bustul poate fi realizat, după fotografii (macheta nu s-a păstrat, noi fiind români, noi fiind români! – chestia asta se cântă în făloşenia noastră interioară), de artistul plastic sucevean Cezar Popescu.

*

În livada-fânaţ a bisericii din Călineşti

În livada-fânaţ a bisericii din Călineşti

*

Precum aţi putut constata, nu resping festivismul copiilor, care se poate transforma, odată cu trecerea timpului, în asumare, deci în dragoste adâncă şi responsabilă.

*

Ion Drăguşanul


Mihai Eminescu, 1871: Poemul de la Putna

Bustul lui Mihai Eminescu, expus de regretatul Dimitrie Loghin, în 1933, la Cernăuţi, cu ocazia concursului pentru realizarea unui bust al Poetului, destinat Cernăzţilor

Bustul lui Mihai Eminescu, expus de regretatul Dimitrie Loghin, în 1933, la Cernăuţi, cu ocazia concursului pentru realizarea unui bust al Poetului

*

În 14 august 1871, la Putna, Mihai Eminescu îi citea bucovineanului T. V. Stefanelli nu un poem, ci o trăire dezlănţuită de identitate, de memorie, de învăpăiată renaştere. Poemul acesta, al cărui titlu nu s-a păstrat, a fost citit, a doua zi, în 15 august 1871, în faţa românilor, apoi distribuit, la întâmplare, în copiile făcute de tipografia Neamului român, din Iaşi.

*

Impresionant prin construcţia imnică şi, deci, prin tumultoasa şi vibranta trăire, poemul din 1871, de la Putna, al lui Eminescu s-ar putea să nu prea placă exigentelor şi rafinatelor elite culturale şi liricoide de astăzi şi poate că nici jalnic de europenizaţilor români contemporani. Dar nici nu contează.

*

Poemul acesta s-a desprins din cuvinte, încă din 15 august 1871, şi s-a făcut cale pe cer, între reperele fundamentale ale puţinătăţii istoriei noastre: Ştefan cel Mare şi Mihai Eminescu. Dincolo de aceste repere, nu prea mai există altceva decât „chaosul” existenţial al mulţimilor care nu izbutesc să ajungă nici măcar popor, deşi ar merita să ajungă o superbă naţiune.

*

Încă îmi poposesc în faţa ochilor imaginile cu pietrele mormântale ale bunicilor lui Mihai Eminescu, scufundate în pământ şi călcate în picioare, la Călineşti, desprinsă de pe mormânt şi aruncată lângă temelia bisericii, la Băneşti. Încă mă dor livezile şi fâneţele parohiale care aruncă în buncărele nepăsării şi puţinele mărturii sfinte ale posibilei identităţi a neamului, care ne-au mai rămas.

*

După ce şi-a citit poemul, în 15 august 1871, la Putna, Mihai Eminescu a dispărut, în fugă, ca să-şi poată desfereca sufletul de lacrimi. Noi unde am mai putea fugi? Sufletele noastre mai au măcar o lacrimă şi pentru identitatea neamului?

*

*

Poemul de la Putna

*

1.

Şi strunele plesnite şi harpa desfăcută

În salcia pletoasă, de care atârna

L-a Isterului râpe, acuma este mută,

Şi cântul ei de aur nu pot a-l deştepta.

2.

Ce vânt trăgând s-aude sub crengile plecate

Spre unda cristalină ce fuge şopotind,

Şi umbrele din apă tot rânduri înecate

Se par că lasă-n urmă o voce suspinând?

3.

Durere!… şi-i profundă când România plânge

Cu fruntea-nfăşurată de doliu la mormânt;

Durere-i pretutindeni, durerea se răsfrânge

În valea şi Carpatul ce-i românesc pământ.

4.

Ca valurile mării ce-n sânu-i se frământă

Şi spre un ţărm sau stâncă se-mping a se opri,

Aşa durerea sparge o ţară şi s-avântă

Colo spre mănăstire la Putna a lovi.

5.

De printre munţi, câmpie, din unghiuri depărtate,

Din târguri, municipii, cătune, un popor

De-acelaşi curat sânge se scoală să ia parte

La zi de sărbătoare, la rugăciune-n cor.

6.

Cu-a naţiunii cruce, de secoli ferecată,

Ca pelerin păşeşte la noua Golgota,

Unde eroul zace şi ţărna-i fu uitată.

Tăcere!… Este ora acum a ne ruga:

7.

„Mărire ţie, Doamne! O, Iehova, mărire!

Ce verşi în noi durerea ca balsamul ceresc

Să curăţi moliciunea, nedemnă moştenire,

La pragul casei tale, palat dumnezeiesc!”.

8.

Virtutea românească, virtutea strălucită

De patrie şi lege, aici în sanctuar

Se ştie-nmormântată. O dalbă zi-i sosită.

Poporul stă-n genunche s-o-nveţe la altar.

9.

Şi imn de rugăciune sub bolţile bătrâne

Vibrează cu putere, şi fumul majestuos

De smirnă, de tămâie din vasele divine

Se urcă către tâmplă în nour luminos.

10.

Stă sus martirul lumii ce-i Dumnezeu putinţe,

Iar jos l-a lui picioare mormântul umilit

Al omului, în care un snop de oseminte

E-o mână de cenuşe, odor nepreţuit.

11.

Din astă catacombă şi mucedă şi rece,

Din ist sicriu de ghiaţă de noapte-nfăşurat

Cu giulgiul nepăsării, un fulger iaca trece

Şi de-a virtuţii raze tot templu-i decorat.

12.

În nimbul ce-ncunună mormântul se zăreşte:

Lipniţul, Grumăzeştii şi Balta şi Ciceu,

Dumbrava roşă, Baia şi cum îngălbineşte

Făloasa semilună la Racova de greu.

13.

Dar printre fum şi lupte în cercul de lumină

Se văd cereşti casteluri de-a lui Hristos tării.

Şi între ele-i Putna în care-adânc se-nchină

Lui Ştefan Vodă astăzi ai României fii.

14.

Aice e fântâna cea plină de mărire,

De sânta pietate, de-al patriei amor;

Aice-i eroismul ce trăsnet de-ngrozire

Fu duşmanilor ţării sfărâmând trufia lor.

15.

O, mamelor române! aduceţi-v-aminte

Că dintre voi fu una: Elena, ce ne-a dat

A patriei mărire! Şi când lipiţi fierbinte

La sânul vostru pruncul, îi daţi un sărutat,

16.

Un sărutat da mamă, extaz de bucurie

Ce numai sus în ceruri se poate repeta,

În numele lui Ştefan îl daţi să reînvie,

Şi duceţi pruncul vostru la Putna-l închina.

17.

Iar tu, junime verde, la ist izvor de viaţă

Cu unde de virtute ce-i al mărirei loc:

Învaţă-a iubi ţara, a o iubi învaţă

Şi-n el inimă, suflet căleşte-ţi ca-ntr-un foc.

18.

Aşa, junime scumpă, frumoasă auroră

A patriei române! Al nostru viitor,

Şi al naţiunei soare, din a virtuţii horă

Se naşte, vă surâde, vă cată cu amor.

19.

În leagănul de moarte vederea nu pătrunde

Că-i noapte fără ziuă, că-i soarele apus;

Dar spiritul sondează şi-n muşchiul lui, fecunde

Seminţi de lauri zice: că Ştefan v-au depus.

20.

Din turnul mănăstirei cu fruntea-ncărunţită

De patru secoli cântă un glas armonios,

Şi-a lui vibrare dulce de-aramă curăţită

Prin flăcări întreite, e imn religios.

21.

E-a clopotului Buga suspin şi lamentare

Ce-a munţilor ecouri de freamăt le-au împlut.

Ah! cântă la mormântul ce astăzi e-n serbare

Că glasu-ţi pentru lume şi cer este făcut.

22.

Te leagănă pe vânturi, şi-a ta melancolie

Misterioasă limbă în inimă lovind,

Fă lacrime să curgă, colo ca-n vecinicie

Eroul să tresalte, al tău glas auzind

23.

Şi strunele plesnite, şi harpa desfăcută

În salcia pletoasă, de care atârna,

L-a Isterului râpe, acuma este mută

Şi cântul ei de aur nu pot a-1 deştepta.

24.

O, munţi şi văi profunde, oh! daţi-mi pentru-n nume

Sublima voastră voce, că-i trist sufletul meu.

Dar bardul nu, nu cântă… el plânge şi-apoi spune:

O, Ştefan! tu eşti mare şi la mormântul tău!


Eminescu şi strămoşii lui armeano-poloni

Arborele genealogic al neamului Eminowicz-Emberg, publicat de Grigore Nandriş

Arborele genealogic al neamului Eminowicz-Emberg, publicat de Grigore Nandriş

*

Faceţi click pe imagine dacă doriţi să o vedeţi în dimensiune extinsă.

*

În 1923, când publica, în „Junimea literară”, nr. 4-5, materialul „Familia Eminowicz în Polonia”, Grigore Nandriş tocmai aprindea un butoi cu pulbere, reacţiile ultra-naţionaliste româneşti spulberând, practic, o sursă documentară excepţională. Exaltaţii patriotismului cu orice chip refuzau să admită vreo înrudire a lui Eminescu, în planul îndepărtat al strămoşilor (nu al străbunilor, care reprezintă un plan apropiat), cu poeţii polonezi Ludwig Eminowicz, părintele expresionismului polonez, care încă mai trăia la Varşovia, şi poetul Roman Eminowicz, care murise în 1920.

Grigore Nandriş

Grigore Nandriş

*

Informaţiile genealogice îi veniseră reputatului cărturar bucovinean, care avea să-şi încheie cariera ca profesor universitar la Oxford (s-a născut, în 31 ianuarie 1895 la Mahala şi a murit, în 29 martie 1968 la Londra), de la un consilier comunal din Cracovia, Dr. Vichentie Eminowicz, tatăl poetului Roman Eminowicz şi vărul lui Ludwig, dar fuseseră adunate de Vladimir Eminowicz, vărul consilierului din Cracovia.

*

Grigore Nandriş, om de ştiinţă serios, care a lăsat după sine studiile „Documentele româneşti în limba slavă din mănăstirile Muntelui Athos. 1372-1658” (1937), „Colloquial Rumanian” (1945), „Elementul aromânesc în Lexiconul Heptaglot din Oxford” (1961), „Istoria lui Dracula, tema legendei lui în literaturile din estul şi vestul Europei” (1966) etc., nu intenţionase decât să pună la dispoziţia istoricilor literari şi a eminescologilor un material documentar remarcabil, dar fără să insinueze măcar vreo legătură între Eminescu şi polonii Eminowicz, deşi legătura există şi este mai temeinică decât ar părea la o primă vedere. Tocmai de asta se şi năpustesc asupra bietului cărturar, mai întâi, bucovinenii Vasile Gherasim şi Leca Morariu, apoi, adică mai târziu, şi bucureştenii, în frunte cu preţiosul compilator George Călinescu (enervaţilor de acida-mi impietate le pot pune la dispoziţie materialele compilate de Călinescu, cu totala ignorare a surselor reale de documentare). Spunea, maliţios, Călinescu: „A crede acum că între urmaşii ţăranului Petrea Eminovici şi aceia ai lui Murad Eminowicz poate fi vreo legătură afară de aceea întâmplătoare a potrivirii sunetelor, că Michael von Eminowicz, Kriminal-Akzessist în 1919 la tribunalul din Vijniţa, este pe de o parte polon, pentru că adaugă din orgoliu de şleahtă un von înaintea numelui, iar pe de altă rudă cu dascălul de ţară Vasile, opincar din moşi strămoşi, ce nici visează la mândra spiţă leşească şi la curţile boiereşti din Lemberg, Silezia şi Podolia; că aflarea numelui Mihai la pretinsele rude nobile e un semn de rudenie, când nici cei din Călineştii lui Cuparencu, nici cei de la Ipoteşti nu ştiu de asta şi-şi numesc copiii Petre, Ioan, Vasile, Gheorghe, Ştefan, Niculae, Şerban, Matei şi numai o dată Mihai – este totuna cu a se pierde în legendă, cu a socoti pe Eminescu născut din zmeu şi din Baba Dochia” (Viaţa lui Mihai Eminescu, Litera, Chişinău, 1998, pp. 17, 18).

*

Călinescu, preluând otova „argumentul” lui Vasile Gherasim, ignora faptul că sinonimul pentru ţăran, în Moldova, era „vecin”, adică iobag, numit astfel pentru că era adus, de regulă, din ţările vecine şi, mai ales, din Galiţia. Un ţăran „vecin”, deci un iobag, nu era împroprietărit niciodată, şi încă din abundenţă, cu vreo 15 hectare de pământ, de către stăpânul său, boierul, şi mai ales de către unii precum fraţii Ilie şi Ion Cărste, feciorii lui Iordache Cârste (ginerele lui Abăza, fiu al altui Ilie Crăstea, cum se mai scria numele respectivei familii) sau de  Gheorghe Cârste ot Costăna, menţionat în 21 iulie 1798, care se trăgeau, prin „Cărca, feciorul Măricuţei Abăza” (menţionat în 1723), urmaş decăzut al neamului Abăza, boieri aflaţi mereu în judecăţi pentru pământuri, inclusiv cu călugării de la Voroneţ şi de la Sfântu Ilie (precum în 12 ianuarie 1756), când miza funciară era ba o jirebie, ba o jumătate de jirebie de pământ. De altfel, Ilie Cârste şetrar, care moare în 5 martie 1797, a lăsat după sine conci copii, pe Ileana, Catarina, Toader, Gheorghe şi Iuon, care, în 1808, îşi vor împărţi între ei bietele jirebii rămase de la părinţi.

*

În mod sigur, în baza unei vechi practici boiereşti, de care avea să beneficieze şi Gheorghe Eminovici, Petrea Eminovici a fost administratorul moşiei din Costâna, care includea şi Greaţca (Hreaţca sau, mai nou, Călineştii lui Ienaki), fiind plătit, la încheierea contractului, cu 12 fălci de pământ, la marginea moşiei boiereşti, în Hreaţca. Funcţia de administrator a lui Petrea Eminovici, care presupunea ştiinţă de carte, se justifică şi prin faptul că fiul lui Petrea, Vasile, ştia şi el carte, fiind numit, ulterior, dascăl sătesc. Eminovicienii nu erau nişte bieţi iobagi moldoveni („vecini” sau ţărani, spune Cantemir, înseamnă acelaşi lucru), iar ascendenţa lor spre statutul de răzeş se face datorită meritelor lui Petrea Eminovici, recompensat ca atare de către boierii Cârste.

*

Conform genealogiei întocmite de urmaşii lui Murad Eminowicz, cei doi feciori ai acestui armean din Lvov, Nicolai şi Ştefan, împart între ei, în 1659, o uriaşă avere, valorând peste 20.000 de zloţi, dar Ştefan nu s-a descurcat în afaceri, aşa că urmaşii lui au fugit în Moldova, unde, ştiutori de carte fiind, s-au ocupat cu administrarea de moşii.

*

Ipoteza lansată de Grigore Nandriş despre o posibilă înrudire între moldovenii Eminovici şi polonezii Eminowicz poate fi respinsă sau acceptată, dar ambele atitudini trebuie să se bazeze pe luciditate şi, dacă se mai poate, pe cercetare. Din nefericire, nici măcar mărturiile străinilor (mă refer la recensământul lui Rumeanţev) nu ne pot fi de folos, pentru că în Costâna nu s-a făcut recensământul, ci doar o simplă numărare a locuitorilor şi, drept urmare, e greu de aflat dacă, într-una din cele 30 de bordeie ale Costânei sau din cele 25 ale Hreaţcăi, pe care le mai găsesc, în 1774, şi austriecii, locuia şi Petrea Eminovici sau dacă administratorul locuia, ca şi nepotul lui, Gheorghe Eminovici, la Dumbrăveni, într-o anexă a castelului boieresc.

*

Singura certitudine este, însă, că Petrea Eminovici, străbunicul lui Mihai Eminescu, nu era un oarecine în Costâna şi în Hreaţca, ci un om vrednic şi înţelept, de la care fiul său, Vasile, învăţase să scrie şi să citească.

*

Ion Drăguşanul


Eminescu şi genealogia eminoviciană

Arborele genealogic eminovician din Bucovina, întocmit de Vasile Gherasim

Arborele genealogic eminovician din Bucovina, întocmit de Vasile Gherasim

*

Dacă faceţi click pe imagine, puteţi vedea genealogia bucovineană a lui Eminescu în format extins. Din această genealogie a luat datele şi George Călinescu, dar îl ignoră pe mentorul lui Lucian Blaga, Vasile Gherasim, cu nefirească superioritate. Păcat.

*

În tabloul genealogic, puteţi observa că Vasile Gherasim pune sub semnul întrebării numele bunicii lui Eminescu, Ioana Eminovici, dar Ioana chiar este bunica lui Eminescu, cea de-a doua soţie a lui Vasile fiind Maria, mama lui Ştefan şi a Catinei, ultimul copil al lui Vasile Iminovici (Eminovici). Chestiunile acestea le-am probat în materialul despre cei trei băieţi ai lui Vasile, postând fotografiile paginilor de condică parohială.

*

Primul copil al soţilor Eminovici din Călineştii lui Kuparenko, o fată, Elena, este „prevestit” de o interesantă datină bucovineană, aceea de a boteza, în timpul rodirii (sarcinii) un alt copil, drept chezăşie de rodnicie a neamului şi de sănătate. Practic, în Condica parohială din Călineşti, soţii Vasile şi Ioana Eminovici cu un astfel de botez intră în istorie, finuţa lor numindu-se Anna şi fiind născută în 20 ianuarie 1809. Documentul l-am descoperit, de data asta, fără sprijinul vrednicului popă Furtună, deci fără semne făcute de domnia sa în condică:

*

Detaliu din condică, în care Vasile Iminovici şi Ioana sunt menţionaţi ca naşi

Detaliu din condică, în care Vasile Iminovici şi Ioana sunt menţionaţi ca naşi

*

Faceţi click pe imagine şi veţi vedea detaliul de condică mărit (revenirea în pagină se face cu săgeată stânga).

*

Vasile şi Ioana Iminovici, naşi de botez, în 1809

Vasile şi Ioana Iminovici, naşi de botez, în 1809

*

Încă nu risc, până nu învăţ bine scrierea chirilică de mână, descifrarea celorlalte nume. În fond, deocamdată identific mărturii, chestie care nu s-a mai făcut, vreodată, explicit şi cu probe.

*

Elena Eminovici, care avea să se căsătorească cu Dumitru Sandriuc, din Şerbăuţi, s-a născut tot în 1809, dar în 23 februarie:

*

Detaliu de condică, în care e menţionată naşterea Elenei Iminovici

Detaliu de condică, în care e menţionată naşterea Elenei Iminovici

*

 

Pagina de condică parohială care consemnează naşterea primului copil al soţilor Vasile şi Ioana Iminovici, bunicii lui Mihai Eminescu

Pagina de condică parohială care consemnează naşterea primului copil al soţilor Vasile şi Ioana Iminovici, bunicii lui Mihai Eminescu

 *

După ce voi termina identificările documentelor care atestă pe membrii reali ai familiei Eminovici în Bucovina, voi apela la Victor Rusu pentru realizarea unor fotografii profesioniste ale paginilor de condici parohiale, apoi voi expune, într-o expoziţie, toate probele pe care voi izbuti să le adun. Dar nu mai târziu de 15 iunie, deşi Eminescu a murit pe 17 iunie. Dar ce contează că istoria noastră spirituală i-a mai tăiat două zile din viaţă, când soarta l-a retezat atât de tânăr!

*

Ion Drăguşanul


Pagina 79 din 80« Prima...102030...7677787980