ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI | Dragusanul.ro - Part 79

VIDEO: „Zicălaşii”, Concertul de muzică medievală românească

Foto: Victor T. RUSU

Foto: Victor T. RUSU

*

Filmul concertului de muzică medievală românească „Walachische Tanze und Lieder„, interpretat, în 30 martie, de „Zicălaşii” lui Petrică Oloieru, poate fi vizionat şi audiat în întregime, făcând click pe: Zicalasii – Concertul de muzica medievala romaneasca „Walachische Tanze und Lieder”.

*

Următorul concert, ultimul – înaintea celei de a doua montări cu muzică veche (cu premieră în 29 mai 2015), se va desfăşura luni, 13 aprilie 2015, ora 13, în faţa bustului lui Petru Rareş, din centrul Sucevei.


„Zicălaşii”, cronică… jazz-photo, de Victor T. Rusu

Muzicienii muzicieni Petru Oloieru şi Răzvan Mitoceanu

Muzicienii muzicieni Petru Oloieru şi Răzvan Mitoceanu

*

Cu expoziţia „Moşteniri totemice” trecută, ca şi Ziua Atestării Bucovinei, în planul doi, datorită strălucitoarei evoluţii a „Zicălaşilor”, poetul şi artistul fotograf Victor T. Rusu realizează o cronică… jazz-photo a evenimentului demnă de toată admiraţia şi pe care v-o prezint cu entuziasm:

*

Doi mari artişti: Mihai Pânzaru-PIM şi Constantin Severin

Doi mari artişti: Mihai Pânzaru-PIM şi Constantin Severin

Stăpânii Timpului: Zicălaşii

Stăpânii Timpului: Zicălaşii

Oficialii: Mihai Grozavu şi Viorel Varvaroi

Oficialii: Mihai Grozavu şi Viorel Varvaroi

Gabriela Teişanu

Gabriela Teişanu

Începutul manifestării

Începutul manifestării

Zicălaşii şi... hm!, iarăşi eu!

Zicălaşii şi… hm!, iarăşi eu!

Eu: Doamnelor, Franz Joseph e Sulzer, nu împăratul!

Eu: Doamnelor, Franz Joseph e Sulzer, nu împăratul!

Vedeţi? Părul nu mi-a mai crescut, dar nici... burta!

Vedeţi? Părul nu mi-a mai crescut, dar nici… burta!

Gata, cu asta scap de mine!

Gata, cu asta scap de mine!

Susţinătorii zicălaşului Irimia

Susţinătorii zicălaşului Irimia

Alexandru Ovidiu Vintilă, Călin Brăteanu, Carmen şi Nelu Marcean, Radu Iaţco şi Constantin Emil Ursu

Alexandru Ovidiu Vintilă, Călin Brăteanu, Carmen şi Nelu Marcean, Radu Iaţco şi Constantin Emil Ursu

Călin Brăteanu, Carmen şi Nelu Marcean, Radu Iaţco, Constantin Emil Ursu

Călin Brăteanu, Carmen şi Nelu Marcean, Radu Iaţco, Constantin Emil Ursu

Zicălaşii, spre finalul concertului

Zicălaşii, spre finalul concertului

Florin Şuşinschi

Florin Şuşinschi

Colegul Gheorghe Senciuc, în public

Colegul Gheorghe Senciuc, în public

Publicul tânăr al Centrului Cultural "Bucovina"

Publicul tânăr al Centrului Cultural „Bucovina”

Şefii noştri cei de toate zilele

Şefii noştri cei de toate zilele

Instantaneu cu ceafa drăguşanului

Instantaneu cu ceafa drăguşanului

Zicălaşul Constantin Irimia, sub ochii şefilor

Zicălaşul Constantin Irimia, sub ochii şefilor

Final de spectacol

Final de spectacol

Ion, drăguşanul zicălaşilor

Ion, drăguşanul zicălaşilor

Gabi Teişanu, Ion - drăguşanul, zicălaşul Irimia, Radu Iaţco, Doina Catargiu şi Constantin Horbovanu

Gabi Teişanu, Ion – drăguşanul, zicălaşul Irimia, Radu Iaţco, Doina Catargiu şi Constantin Horbovanu


„Zicălaşii”, repetiţie finală. Luni – premiera!

Vineri, 27 martie 2015, orele 13-17

Vineri, 27 martie 2015, orele 13-17

*

Astăzi, 27 martie 2015, am asistat la repetiţia finală a concertului „Walachische Tanze und Lieder„, pe care „Zicălaşii” Sucevei îl vor prezenta, în premieră absolută, după minimum două veacuri de uitare, luni, 30 martie 2015, începând cu ora 13, în incinta Centrului Tradiţiilor Bucovinene din Suceava. Intrarea: LIBERĂ!

*

Atât de captivantă a fost repetiţia, încât, în prima ei parte, la care a participat şi  muzicianul muzician Răzvan Mitoceanu, contristul bandei, am uitat că am un aparat de fotografiat în buzunar. Abia spre final, când Răzvan, frânt de oboseală, se retrăsese, mi-am amintit de obşteasca mea datorie şi m-am pus pe pozat, aşa că, în sfârşit, vi-i şi pot arăta pe singurii muzicieni ai Sucevei capabil să monteze un astfel de spectacol (în zadar am tot încercat cu alţii, în ultimii şase ani). Aşadar, în banda de lăutari „Zicălaşii” cântă, când ca la 1531, când ca la 1848, călătorind cu dezinvoltură prin vremuri:

*

Prof. Petru OLOIERU, starostele lăutarilor

Prof. Petru OLOIERU, starostele lăutarilor

Prof. Constantin Irimia, zicălaş şi cobzar

Prof. Constantin IRIMIA, zicălaş şi cobzar

Narcis ROTARU, primaş

Narcis ROTARU, primaş

Adrian PULPĂ, secund

Adrian PULPĂ, secund

Ionuţ CHITIC, gordună

Ionuţ CHITIC, gordună

Gabriel HURJUI, năier

Gabriel HURJUI, năier

*

Formula de prezentare a spectacolului, convenită în comun, nu va fi una cronologică, ci de coloratură ciclică, desfăşurată astfel încât să pornim de la rădăcini şi să ne întoarcem la rădăcini. În fond, luni, 30 martie, Bucovina, ca regiune geografică, va împlini 623 de ani, fără a i se fi sărbătorit naşterea, până acum, nici măcar o singură dată.

*

Am mai pozat, astăzi (în fond, un astfel de spectacol e un eveniment şi istoric, nu numai cultural), şi detalii „zonale” din repetiţii, tot întrebându-mă dacă nu ar fi mai bine să susţinem spectacolul aşa cum l-am şi repetat. De ce folosesc pluralul, eu care n-am cântat niciodată la nimic, nici măcar la Securitate? Păi, vă închipuiţi dumneavoastră că arcuşurile din imagini au vibrat pe altceva decât pe sufletul meu?

*

Zicălaşii Petrică Oloieru, Gabriel Hurjui şi Constantin Irimia

Zicălaşii Petru Oloieru, Gabriel Hurjui şi Constantin Irimia

Zicălaşii Ionuţ Chitic şi Petru Oloieru

Zicălaşii Ionuţ Chitic şi Petru Oloieru

Zicălaşii Gabriel Hurjui şi Constantin Irimia

Zicălaşii Gabriel Hurjui şi Constantin Irimia

Zicălaşii Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru

Zicălaşii Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru

Zicălaşii Adrian Pulpă, Narcis Rotaru, Ionuţ Chitic şi Petru Oloieru

Zicălaşii Adrian Pulpă, Narcis Rotaru, Ionuţ Chitic şi Petru Oloieru

 


George Enescu, „un copil artist”, la 11 ani

GAZETA BUCOVINEI, 7/19 August 1892

GAZETA BUCOVINEI, 7/19 August 1892

*

Ştiu o mulţime de poveşti despre artiştii români, care s-au şcolit la Viena, ştiu şi despre somităţi artistice vieneze, precum Iosif  Hellmesberger-junior (seniorul fusese, indirect, mentorul lui Goian), care a venit să cânte în Bucovina din respect pentru George Enescu (bucovinean prin mamă şi pe jumătate bucovinean prin tată), dar tot am amânat să le public. Acum, însă, când „Zicălaşii” din Suceava, fascinaţi de repertoriul de muzică veche, care l-a determinat pe Enescu să scrie „Rapsodiile”, repetă şi „Pasăre galbenă” (melodia culeasă de Mikuli, cu care Enescu începe „Rapsodia a II-a”), mi s-a făcut dor de Enescu, aşa că plec să-l reîntâlnesc, la doar 11 anişori, în rarele pagini mărturisitoare ale Bucovinei:

*

„Puţini vor fi auzit de George Enescu, artist al căruia talent este mândria Românilor iubitori de artă. El se născu în 7/19 august 1881, aşadar împlineşte astăzi unsprezece ani. Vreau şi eu să serbez, din depărtare, această aniversare, publicând câteva rânduri în „Gazeta Bucovinei”, ca să cunoască şi compatrioţii mei de aici pe micul virtuos.

George Enescu văzu ziua în Liveni-Vârnav, comuna Cordareni, judeţul Dorohoi. Părinţii săi, proprietari mari şi înşişi agronomi, iubiţi şi respectaţi de toţi vecinii şi cunoscuţii lor, fură privilegiaţi cu copii artişti. O fetiţă, pe care din nefericire o pierdură în etate de opt ani, poseda deja atunci un talent extraordinar pentru pictură; dovadă sunt desenele rămase de la biata copilă, pe care duioasa mumă le păstrează şi azi ca preţioase relicve. Consolare din abundenţă le-a dat bunul Dumnezeu în fiul lor George, care deja, la vârsta de patru ani, executa de minune pe vioară şi fără să aibă vreo noţiune de studiu muzical, orice bucată, pe care ar fi auzit-o numai o dată. La vârstă de şase ani, tatăl său îl dăduse la Iaşi, şi domnul Caudella, directorul Conservatorului de aci, surprins de capacitatea muzicală a tânărului copil, îl  sfătui să plece la Viena şi acolo să-l confieze domnului director Iosif  Hellmesberger-junior.

Acesta l-a primit cu multă bucurie în conservator, cu dispensă de vârstă, unde, în timp de şase luni, a terminat cei dintâi doi ani ai cursului. Astăzi a finit reperto­riul întreg pentru violină şi, totuşi, urmează al şesele an de conservator. El este instalat, cu pensiune şi instrucţiune, în fine, cu totul la domnul director Hellmesberger, care, mândru de elevul său, îl numeşte cu fală „Mein Paganini”.

Primul său debut în public a fost la con­certul Conservatorului, în 26 ianuarie a.c. (1892 – n.n.), unde a avut un succes strălucit înaintea publicului şi îndeosebi a lumii muzicale alese din Viena. Pă­rinţii săi au asistat la acest concert şi se poate imagina fericirea lor; căci cel mai perfect între toţi diletanţii a fost copilaşul lor.

Abia în etate de zece ani, plin de viaţă şi sănătate, voinicelul băiet execută, pe vioară, Fantasia lui Sarasati din „Faust”. Siguranţa cu care biruieşte toate greutăţile tehnice, sentimentul în executare, o imensă inteligenţă muzicală, toate probează un adevărat copil minune, aşa precum îl numesc Vienezii „Ein Wunderkind”. Deşi pieptişorul său încă nu poartă nici o decoraţie, totuşi publicul admirator l-a acoperit cu lauri şi fiecare critic îşi află o bucurie, menţionându-l în foile sale. De exemplu, foia ilustrată „Wiener Extrablatt”, din 6 Faur a. c., a reprodus fotografia lui George Enescu, întovărăşind-o cu cele mai frumoase elogii.

Asemene „Sonn und Montags Zeitung”, vorbind despre dânsul, spune că producţiunile sale au fost frenetic aclamate şi aplaudarea publicului a durat peste cinci minute; însă micul artist n-a mai apărut, cu toate „bravo!… bravissimo”-urile! „Sperăm, însă, că îl vom vedea şi auzi în viitor”.

Iată cum se exprimă „Frem­denblatt din 5 l’aur a. c.: „La concertul ele­vilor din Conservator, a cântat deosebit frumos pe vioră Românul George Enescu, un copil de vreo zece ani, elevul profesorului I. Hellmesberger, Fantasia lui Sarasati din Faust, cu acompaniament de orchestră. Toate greutăţile le-a învins cu uşurinţă şi a fost recompensat cu un aplaus nesfârşit”.

La al doilea concert, din 13 Aprilie 1892, artistul nostru a fost invitat de către „Wiener Männer Gesangverein“ să cânte în sala cea mare a Conservatorului. Aici, el a uimit pe cele aproape 2.500 persoane prezente.

„Neue freie Presse“ din 15 April 1892 scrie: „La al doilea concert pe care l-a dat „Männer Gesangverein“, a făcut mare senzaţie debutul tânărului conservatorist George Enescu, care a exe­cutat, cu admirabilă bravură, fantasia „Vieux temps”. Acest desăvârşit talentat violonist, cu timpul, va fi, desigur, primul în felul său.

„Deutsche Zeitung“ din 15 April 1892 a citat pe doamna Gisela Körner şi pe George Enescu ca Eroii seratei, adăugând că tânărul Român pro­mite un măreţ viitor artistic.

*

Un omagiu bucovinean lui George Enescu, în ziua în care împlina 11 ani

Un omagiu bucovinean lui George Enescu, în ziua în care împlina 11 ani

*

„Die Presse“ din 15 April 1892 scrie că trebuie să acorde cel dintâi elogiu tânărului solist G. Enescu, care a fost necontenit întrerupt prin aplauze şi forţat să apară de nenumărate ori, întovărăşit de profesorul său I. Hellmesberger, pentru a mulţumi publicului admirator.

La al treilea concert a fost invitat de „Berliner Liedertafel” să înlocuiască pe Concert-meister- ul Fritz Struss, care s-a îmbolnăvit momentan, şi atunci a excelat copilul artist, şi Berlinezii i-an trimis o adresă de mulţumită foarte măgulitoare.

Criticile le aflăm in ziare de primul rang, şi anume „Nene Freie Presse”, din 23 April a. c., scrie: „Tânărul Enescu a ocupat podiumull în locul artistului Berlinez bolnav, şi a entuziasmat lumea prin sârguinţa şi exactitatea producţiunii sale”. Asemenea menţionează şi „Wiener Zeitung: „Berliner Liedertafel în Viena s-a ţi­nut sub protectoratul ambasadorului german, prin­ţul Reuss. Extraordinar talentatul tânâr violo­nist Enescu, un elev al profesorului Hellmesberger, a executat, cu o bravură demnă de mirare, un minunat „Capriccio”, pentru care a primit cele mai mari aplauze”.

„Illustriertes Wiener Extrablatt” reînnoieşte laudele sale, în 23 Aprilie a. c., zicând că partea cea mai mare de onoare a seratei muzicale berlineze se cuvine tânărului violonist George Enescu. „Fremdenblatt”scrie, în 22 Aprilie a. c.: „Cântăreţii din Berlin au dat o serată muzicală în Viena, unde G. Enescu a înlocuit pe Concert-meister-ul Fritz Struss, care s-a îmbolnăvit subit. Tânărul virtuos ne-a încântat pe toţi, executând, cu admirabilă perfecţiune, o bucată de mare efect, pentru care a cules vii aplauze.

Fenomene de felul lui Enescu nu sunt rar de întâlnit între Români; dar cele mai multe talente rămân necunoscute, ascunse ca mărgări­tarele în adâncul mării. Felicităm, dar, pe înţeleptul părinte, ce şi-a înţeles misiunea şi, îndeplinind-o, a fost atât de larg recompensat.

Ro­mânia artistică îşi îndreaptă deja ochii spre vii­torul său luceafăr. Deie Domnul ca George Enescu să ridice Musa română la cel mai înalt nivel. El va recompensa naţiunea pentru toţi ceilalţi corifei compatrioţi ai noştri, care s-au urcat pe podiumuri străine, precum renumita Darcles, cântăreaţă la „Grand Opera” din Paris, Gabrielli – în Milano, Teodorini – în Portugalia, tragediana Bârsescu – în Germania, artista Kola (Domnişoara Costin, din Bucovina) – în Viena, şi mulţi alţii, al căror nume deabia mai este cunoscut. Să dorim ca George Enescu să strălucească în tot universul, dar focarul să-i fie naţia şi patria română, şi, Parisul, care, până acum, admiră numai o simplă muzică de lăutari români, să se închine, împreună cu toată lumea, la viitorul nostru  Paganini!

 

Comăreşti, în 7/19 August 1892.

Sofia Ştefanovici”.


„Malanca” de la Mihoveni şi primul Mit Astronomic

Primul mit astronomic al omenirii, cel al Ursei Mari

Primul mit astronomic al omenirii, cel al Ursei Mari

*

V-aţi întrebat, vreodată, de ce avem noi, românii, anumite dansuri cu măşti (Cerbul, Ursul, Căiuţii) şi dacă le mai au şi alte neamuri? În mod sigur, nu v-aţi întrebat, pentru că, dacă aţi fi făcut-o, aţi fi aflat că toate aceste ritualuri totemice ţin de bătălia omenirii cu timpul. Aţi fi aflat pe cont propriu, nu de la suficienţii folclorişti români din toate epocile, care trag pârţuri patriotarde de li se înceţoşează creieraşele, depunând lespede peste noi bezna ignoranţei.

 *

Malanca, un ritual totemic de primăvară

Malanca, un ritual totemic de primăvară

*

Am mai spus-o că primul an nou al omenirii începea în mai, odată cu răsăritul Pleiadelor, dar nici eu nu am ştiut, până azi, că „Timpul a fost ţinut, pentru prima dată, în Egipt, iar anul începea atunci când coada Ursei Mari arăta Sudul… Timpul Ursei Mari a fost stelar. A urmat timpul lunar sau lunar-stelar, cu douăsprezece luni de câte treisprezece zile, fiecare cu câte cinci zile adăugate de Zeiţa Lună” şi că chinezii spun, chiar şi astăzi: „Atunci când coada Ursei Mari arată răsăritul, e primăvară; când arată sudul, e vară; când arată apusul, e toamnă; când arată nordul, e iarnă”.

*

 

Ursa Mare, Mama tuturor ciclurilor de vreme

Ursa Mare, Mama tuturor ciclurilor de vreme

*

Prin urmare, „Ursa Mare a fost Mama ciclurilor de vreme… A fost ceasul pentru rotaţia Soarelui, în jurul Polului, în 24 de ore, şi a fost reperul pentru cele patru anotimpuri ale anului”, „Ursa Mare a fost prima Strămoaşă (Marea Mamă) între constelaţiile nordice” şi, de aceea, i s-au adus, mereu şi mereu, sacrificii. La noi, prin arderea urşilor de paie şi prin ritualul Malanca, aşa cum se joacă la Mihoveni – ceilalţi „urşi” reprezintă pastişe imbecile după mersul ţiganilor cu ursul.

*

Ritualul populaţiei Ainu, omagiind Timpul şi Ţinutul Ursei Mari

Ritualul populaţiei Ainu, omagiind Timpul şi Ţinutul Ursei Mari

În Japonia, în Siberia şi în nordul Chinei, populaţiile Ainus, „oameni păroşi”, neam de oameni foarte vechi, care au venit de pe pământurile de sub Ursa Mare, în vremurile apariţiei omului totemic, în epoca Stellar Mythos, încă mai practică unele dintre cele mai vechi ritualuri mitologice astronomice, având ursul (Ursa Mare) ca principal totem, sacrificiul ursului, la propriu sau doar simbolic, fiind omagiul pe care omenirea îl tot aduce Dumnezeului-Timp.

*

Axis Mundi şi şapte urşi, reprezentând cele şapte stele polare ale Ursei Mari

Axis Mundi şi şapte urşi, reprezentând cele şapte stele polare ale Ursei Mari

Ritualul străvechi al Jocului Ursului presupune un „rege-mag”, cu semnificaţia de Stea Polară sau de Axis Mundi, şi şapte urşi, reprezentând cele şapte stele polare ale Ursei Mari din primul Mit Astronomic al omenirii.

*

Simplu, nu? Da, dar numai dacă citeşti, printre altele şi „The Signs and Symbols of Primordial Man”, scrisă de Albert Churchward şi publicată, la Londra, în anul 1913.


Pagina 79 din 86« Prima...102030...7778798081...Ultima »