ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI | Dragusanul.ro - Part 70

Carl Engel, în 1866, despre muzica valahilor

Engel coperta

*

Carl Engel, în „Introducere în studiul muzici naţionale”, operă publicată la Londra, în 1866, lua în discuţie melosul valah, în baza colecţiilor de cântece publicate de Jean Andre Wachmann, dar şi a cărţilor publicate de E. C. Grenville Murray, în 1854, şi de Fanz Joseph Sulzer, în 1781. I-au fost de folos şi colecţiile de poezii naţionale, întocmite şi publicate de J. K. Shuller, în 1856, de Vasile Alecsandri, în  1853, şi de A. Marienescu, în 1858.

 *

Cum Engel, ca şi Murray, ca şi Sulzer, ca şi Wachmann, ca şi Mikuli, ca şi Weigand, au fost printre mărturisitorii care ne-au provocat la a încerca formulele recuperatoare „Zicălaşii”, întâmpinate atât de ostil de autorităţi, cred că ar fi bine dacă m-aş strădui să traduc frazele care, însoţind portative, se referă la muzica valahă, căreia îi găseşte şi asemănări fireşti cu muzica turcească, dar şi asemănări surprinzătoare cu ritmicităţi scoţiene şi irlandeze, datorate folosirii cimpoiului (baladele, inclusiv cele ale lui Darie şi ale lui Bujor, compuse de Ionică Bodeian din Volovăţ, erau cimpoiaşi).

*

În traducere, datorită nepriceperii mele în chestiuni de muzică, am presupus că termenul „superflous second” ar însemna „secundă mărită”, aşa că, dacă înseamnă altceva, iertaţi-mi diletantismul şi faceţi corectura necesară. Dar, dacă pe profesioniştii muzicii îi doare în leafă de memoria românilor, să renunţ la patima pentru respiraţia străbunilor şi să plec din această viaţă fără să o fi auzit? Nici vorbă. Cântă vreme mă bucur de frăţietatea muzicienilor Petru Oloieru, Răzvan Mitoceanu, Adrian Pulpă, Narcis Rotaru, Ionuţ Chitic, Constantin Irimia şi Gabriel Hurjui – în curând, ni se va alătura şi Mihăiţă Cotos – va trebui să lupt şi să-i provoc şi pe alţii la îndatorire faţă de memorie. S-o facă măcar din orgoliu, din ofuscare, dar s-o facă!

*

ZICALASII 0 bis

Carl Engel spunea următoarele despre specificităţile muzicii valahe:

*

„În Principatele Dunărene şi în Turcia întâlnim, de asemenea, cu o predilecţie remarcabilă, secunda mărită. În muzica românilor, pasaje cum ar fi următoarele, de pildă, sunt foarte frecvente:

*

35a

Mai mult decât atât, în muzica valahă, etapa a doua a secundei mărite nu este întotdeauna strict limitată, la fel ca în exemplul de mai sus, la aceleaşi intervale ale scării, adică, de la a treia, la a patra, şi la al şaselea, al şaptelea; dar ne întâlnim cu ea chiar şi în descendentul din al doilea tonic, aşa cum se va vedea în următoarele bare de încheiere ale unui „Dans valah”, preluat din colecţia interesantă a domnului Wachmann, „Melodii din România” (Engel, p. 53).

36a

Dl Wachmann, timp de mai mulţi ani profesor de muzică, rezident în Bucureşti, a fost, desigur, şi un colecţionar prudent şi de încredere, care a reuşit să menţină cu fidelitate, în aranjamentele sale pianoforte, caracteristicile, precum şi frumuseţile muzicii valahe. Prin urmare, nu-mi voi permite nici o modificare, în aranjamentul de mai sus, cu toate că, în stadiul actual, acesta va părea aspru unei urechi neobişnuite cu muzica valahilor.

*

S-ar putea, probabil, să existe o conjunctură care să justifice o asemănare strânsă între muzica naţiunilor, în conformitate cu notificarea noastră, datorită prevalenţei în comun a secundei mărite. Aceasta nu este, totuşi, în acest caz; într-adevăr, una sau altă particularitate pot fi, uneori, găsite adoptate de către cele două naţiuni (românii şi scoţienii –n. n.), ale căror melodii populare sunt, în toate celelalte privinţe, foarte diferite. Astfel, angajarea celui de al şaptelea minor, în locul celei de-al şaptelea major, are loc în muzica valahă, precum şi în cea scoţiană, cu toate că nu poate fi aflată, cu greu, o diferenţă mai decisă în construcţie şi caracter decât cea care există, de fapt, în muzica acestor două naţiuni (Engel, p. 36).

*

Un motiv îndrăgit, ca şi cele care urmează, apare frecvent în muzica valahilor:

100

Este, desigur, imposibil de înţeles efectul ciudat şi fermecător al acestor motive, fără a le vedea în legătură cu melodiile cărora le aparţin. Prin urmare, trebuie să se introduce aici un ton de valah, în care are loc gruparea de mai sus, după cum se va vedea, în fiecare dintre cele trei structuri. Deoarece nu prezintă etapele obişnuite de secunde mărite, această melodie este foarte melodioasă şi expresivă chiar şi pentru urechile neiniţiaţilor în caracteristicile muzicii valahe. Acompaniamentul este astfel conceput, încât să transmită cititorului partiturilor o idee despre efectul produs, atunci când aceasta se realizează printr-un transfer valah. Instrumentele utilizate, în mod obişnuit, sunt trei sau patru viori, un nai şi un fel de chitară, sau mai degrabă alăută, numită cobză (Engel, pp. 100, 101).

*

Notă la citatul de mai sus: Studentul va admite că perechea A-natural pare, aici, foarte ciudată. Cei mai mulţi dintre compozitorii noştri, fără îndoială, ar fi scris A-plat, în schimb. Cu toate acestea, în stadiul actual, intervalul este nu numai mai original, dar, în opinia mea, de asemenea, mai frumos. Solicităm, cu toate acestea, studentului să devină oarecum familiar cu melodia, pentru a aprecia în mod corespunzător farmecul aparte al unui astfel de produs.

*

Efectul foarte frumos al schimbării, de la major, la minor, în acest cântec este mult îmbunătăţit atunci când melodia este, aşa cum trebuie să fie, de mai multe ori repetată, într-o mişcare lentă, într-un ton susţinut de voce, şi ţinând cont de mesajele exprimate. În exemplul de mai jos, un dans valah, numit Horă, eu redau acompaniamentul aşa cum a fost aranjat de către dl Wachmann din Bucureşti, după ce a ascultat cântând o mică bandă. Aici avem modulate – destul de neobişnuit în muzica naţională – o cheie majoră, la o cheie minoră, la a treia minoră.

*

129a

Chiar mai mult decât singură modularea din exemplul precedent sunt schimbările bruşte, de la o cheie, în alta, cu care oamenii din unele ţări par să se delecteze. Tranziţia bruscă de la o cheie minoră, la o cheie majoră, cu un întreg ton mai mic, care apar şi în Scoţia, şi în muzica irlandeză, a fost deja observată ca fiind, probabil, provenită din construcţia cimpoiului. În cele ce urmează în dansul ţăranilor valahi, cheia majoră, minoră şi o a treia minoră – un străin interval la scara diatonică a cheii în care începe tonul – este introdusă brusc, fără nici o pregătire.

*

Trebuie, acum, pentru o clipă, să atrag atenţia cititorului asupra concluziile melodiilor. Am devenit deja familiarizat cu cântecele arhaice, care se termină cu un pas în octava de sus sau de jos. Tonurile naţiunilor europene, în general, se încheiau în tonic (Engel, pp. 129-131).


Simbolistica primordială, în casele bucovinenilor

Fereastră românească din Câmpulung Moldovenesc

Fereastră românească din Câmpulung Moldovenesc

*

Năucitoare mărturii ale trecutului, în care naraţiunile astrale ale religiei naturale (aceeaşi cu creştinismul lui Iisus Hristos, dar nu şi cu cel instituţional) s-au păstrat intacte, deşi fără iniţiei, ci doar în baza unei practici totemice multimilenare. Românii au păstrat moştenirea începuturilor spiritualităţii europene, dar nu s-au priceput şi nici nu se pricep cum să aducă în ţinuturile lor, în templul iniţial al credinţei (Ar Ra Ar Aum, deci Ararau – Crezi în Soare, Crezi în Dumnezeu – cum zice şi Psalmul 18 al lui David), pe cei care au nevoie sau doar curiozitate pentru recunoaşterea rădăcinilor.

*

Mărturiile pe care urmează să vi le prezint au fost fotografiate, în 1904 şi publicate în 1905, de câmpulungenii Alexandru Moroşan şi Ion Gheorghiţă, spre a-i fi de folos profesorului Ilie Veslovschi, tatăl pictoriţei Vera Veslovschi-Niţescu, în publicarea, la Viena, unui studiu despre arta mobilierului din casele românilor bucovineni. Prin urmare,Elias Weslowski din Câmpulung, autor al unor studii despre mobilierul ţărănesc din întreg imperiul austro-ungar, a publicat, în 1905, şi „Die Mobel des rumanischen Bauernhauses in der Buxovina”, în Revista austriacă de folclor „Zeitschrift fur osterrechische Volkskunde”, 1906, pp. 49-69. Din acest studiu am ales fotografiile şi desenele, fără să le comentez, căci am făcut-o pe larg, când am scris despre Muzeul Artei Lemnului din Câmpulung Mpldovenesc. Dar pun o întrebare: cu ce se ocupă oamenii de „ştiinţe umanitare” din întreaga Bucovină, dacă le scapă, voit sau somnoros, mărturii precum acestea?

*

Brâu, sub streaşina casei câmpulungene (Venus)

Brâu, sub streaşina casei câmpulungene (Venus)

Ladă de zestre din Câmpulung, foarte veche în 1904

Ladă de zestre din Câmpulung, foarte veche în 1904

Ladă de zestre din Câmpulung, cu ornamentaţii totemice

Ladă de zestre din Câmpulung, cu ornamentaţii totemice

Ladă de zestre din Pojorâta

Ladă de zestre din Pojorâta

Ornamentaţia lăzii de zestre din Pojorâta

Ornamentaţia lăzii de zestre din Pojorâta

Ladă de zestre din Valea Seacă

Ladă de zestre din Valea Seacă

Mobilier din Boian

Mobilier din Boian

Mobilier din Câmpulung Moldovenesc

Mobilier din Câmpulung Moldovenesc

Mobilier din Câmpulung Moldovenesc

Mobilier din Câmpulung Moldovenesc

Desen al ornamentaţiei mobilierului din Câmpulung

Desen al ornamentaţiei mobilierului din Câmpulung

Mobilier din Vama

Mobilier din Vama

Mobilier din Sadova

Mobilier din Sadova

Modele româneşti, în ornamentaţia bucovineană

Modele româneşti, în ornamentaţia bucovineană

Modele româneşti de ornamentare totemică

Modele româneşti de ornamentare totemică

*


Ouăle încondeiate şi pictate, în 1899

Ornamentaţii străvechi, pe ouăle încondeiate la Vijniţa, în 1899

Ornamentaţii străvechi, pe ouăle încondeiate la Vijniţa, în 1899

*

Fără să cunoască nimic despre semnificaţiile simbolurilor de pe ouăle „scrise”, Auguste Kochanowska publica, în Revista austriacă de folclor „Zeitschrift fur osterrechische Volkskunde”, 1899, pp. 126-157, un studiu bogat ilustrat despre ouăle încondeiate şi pictate, dar fără să facă diferenţa între ele, din Bucovina şi din Galiţia, Kochanowska fiind huţulă şi, deci, interesată mai mult de tainele mitice ale neamului ei, pe care încerca să le descifreze prin înţelesuri creştine încetăţenite. Exemplificări din Galiţia şi din „linia” huţulă (Vijniţa – Berhomete – Câmpulung) a Bucovinei, cu presupusuri de românesc, dezminţite şi de simbolistica folosită astăzi în judeţul Suceava, dar şi de mărturiile profesorului câmpulungean Elias Weslowski echische Volkskunde” (de ce nu ştim nimic despre Ilie Veslovschi, tatăl pictoriţei Vera Veslovschi-Niţescu?), despre care va fi vorba în materialul de mai sus (pe care îl voi posta îndată).

*

Schiţele Augustei Kochanowska, deşi înseamnă un reper important, nu trebuie să fie luate ca modele obligatorii (a desenat schematic doar ce a putut desena şi fără să înţeleagă mare lucru de naraţiunile „Oului Cosmic”, despre care am scris de atâtea ori). Merită preţuite, în simetrie cu ignoranţa noastră, care n-a prins de veste că există, în folosul nostru, mărturii preţioase la Viena, şi în publicaţiile de cultură ale vremii, şi în „Corpus Musicae Popularis Austriacae„, dar mai ales în niciodată cercetata arhivă de manuscrise „Zentralarchiv des Osterreichischen Volksliedwerkes”, unde a depus memorie românească eruditul Nachlass Josef Pommer.

*

Cu rol de biografie, deci, în care mărturii nu dintre cele mai sugestive şi-au găsit adăpost, vă prezint şi celelalte desene ale îndreptăţitei la memorie ucraineană şi românească, Auguste Kochanowska.

*

Ouă încondeiate de huţuli la Vijniţa, în nordul Bucovinei

Ouă încondeiate de huţuli la Vijniţa, în nordul Bucovinei

Ouă încondeiate şi pictate la Vijniţa, în 1899

Ouă încondeiate şi pictate la Vijniţa, în 1899

Ou din Berhomete şi două ouă pictate, în 1899, la Cernăuţi

Ou din Berhomete şi două ouă pictate, în 1899, la Cernăuţi

Ouă încondeiate în Bucovina şi în Galiţia

Ouă încondeiate în Bucovina şi în Galiţia

Ouă pictate la Câmpulung Moldovenesc, în 1899

Ouă pictate la Câmpulung Moldovenesc, în 1899

Ouă încondeiate în Galiţia, la Jaworow

Ouă încondeiate în Galiţia, la Jaworow

Ou pictat şi ou încondeial la Jaworow, în Galiţia

Ou pictat şi ou încondeial la Jaworow, în Galiţia


Case româneşti din Bucovina

Biserica veche din Câmpulung Moldovenesc

Biserica veche din Câmpulung Moldovenesc

*

Un studiu publicat de Auguste Kochanowska, „Vom rumanischen Bauernhaus der Bukowina”, în Revista austriacă de folclor „Zeitschrft fur osterrechische Volkskunde”, 1898, pp. 203-218, şi un altul, de acelaşi autor, despre mănăstirea Vatra Moldoviţei şi despre Câmpulung Moldovenesc, pp. 256-264, păstrează o iconografie spectaculoasă, despre care puţini au avut, vreodată, ştiinţă.

*

Casa românească din Valea Seacă

Casa românească din Valea Seacă

Poartă câmpulungeană

Poartă câmpulungeană

Româncă, la război

Româncă, la război

Mănăstirea Vatra Moldoviţei

Mănăstirea Vatra Moldoviţei

Ruinele chiliilor de la Vatra Moldoviţei

Ruinele chiliilor de la Vatra Moldoviţei

Intrarea în curtea mănăstirii

Intrarea în curtea mănăstirii

*


Huţulii Carpaţilor

Hutula calare

*

O interesantă lucrare, „Huculscyna”, de Volodymyr Suchevyo, publicată la Lemberg, în 1899, ca „material pentru o etnologie ucraineano-ruteană”, lua în discuţie mitul acestei populaţii munteneşti din Bucovina şi nu numai, de care se ocupase şi Kaindl, cu o cultură specifică, în care elementele slave, româneşti, maghiare şi polone se armonizează într-o anume identitate, greu de descifrat în continuităţi, huţulii fiind, în fond, aşa cum inspirat formula Ion I. Nistor, „o enigmă etnologică”. O recenzie complexă, scrisă de Ivan Franko, şi publicată în Revista austriacă de folclor „Zeitschrft fur osterrechische Volkskunde”, 1902, pp. 200-218, obligă la căutarea cărţii lui Volodymyr Suchevyo pe orice pasionat de spiritualitatea ancestrală a munţilor Carpaţi.

*

Hutul

Hutul 2
Hutul la tocila

Hutula cu ulcior

Hutul 3

Hutuli biserica

Hutuli casa

Hutuli casa 2

Hutuli interior

Hutuli interior 2

Hutuli interior 3

Hutuli la joc

Hutuli pe munte

Hutuli pe munte 2

*


Pagina 70 din 94« Prima...102030...6869707172...8090...Ultima »