ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI | Dragusanul.ro - Part 60

1812: Cartea legilor pârgăreşti (I)

Cernăuţi, podul de peste Prut – desen de I. Schubirsz

Cernăuţi, podul de peste Prut – desen de I. Schubirsz

*

După două vacanţe petrecute în Bucovina, în verile anilor 1886 şi 1887, A. D. Xenopol scria, în „O călătorie la Dorna, în Bucovina” („Revista Politică”, Anul II, nr. 4, 1 iulie 1887, pp. 12, 13) că legile austriece nu doar că sunt bune şi moderne, dar se şi aplică în Bucovina. Numai că legile (pravilele) care-i scoteau pe cetăţenii (pârgarii) Bucovinei din beznele feudalismului, pentru a-i valorifica într-o modernitate europeană, beneficiau de traduceri şi, deci, de termeni încropiţi la repezeală, care pot stârni râsul cititorului de astăzi, care îşi închipuie că stufoşeniile pe care cu greu le poate desluşi ar însemna un limbaj arhaic românesc. Puţini cititori vor sesiza pleonasmele de genul „legile pravilelor” sau „de obşte părgăreşti”, pe care traducătorii le foloseau pentru a lega explicativ „legile” de „pravile”, pentru că adresanţii, „pârgarii” (obştenii, cetăţenii) austrieci din Bucovina înţelegeau prin „lege” doar credinţa ortodoxă şi nu pravila.

*

Deşi ne tot prefacem că nu observăm, limbajul acesta stufos şi adesea străin de limbajul curat românesc al sătenilor din Bucovina, după cum o probează compararea colecţiei de „Documente bucovinene”, pe care T. V. Stefanelli doar le-a transcris din buchii chirilice în litere slavone, păstrând toate greşelile, inclusiv pe cele de pronunţie, limbajul acesta, deci, însemna, în 1812, un nivel maxim al limbii române culte, traducerile fiind făcute de cărturari precum Ion Budai-Deleanu sau Vasile Cantemir, care traduseseră şi publicaseră, în 1807, codul penal austriac, sub titlul „Cartea de pravilă ce cuprinde legile asupra faptelor rele şi călcătoare de poliţie şi asupra grelelor călcări a politiceştilor orânduieli de poliţie“, iar acum, în 1812, publicau şi traducerea codului civil austriac, sub titlul de „Cartea legilor şi pravilelor de obşte pârgăreşti, pentru toate ţările moştenitoare nemţeşti ale Monarhiei austrieceşti“, în 3 volume. Pentru mine e şocantă discrepanţa dintre modernitatea legislaţiei, în toate prevederile sale, şi limbajul românesc desuet, în care sunt reformulate aceste prevederi. Dar legile acelea ale începuturilor istoricităţii Bucovinei, pe care istoricii le ignoră cu premeditare, conturează o şansă pentru românism, în bună parte valorificată, şi pe care tare mi-aş dori să o înţeleg. În fond, de asta voi face un fel de cronică literară a codului civil austriac, în transcripţie bucovineană – doar în „diavoleasca” limbă română, nu şi în liturgica limbă slavonă („limba lui Dumnezeu”), cu folosirea buchiilor slavone, cu care m-am obişnuit, nu pentru că le-ar „cunoaşte şi Iisus Hristos”, cum ziceau popii români ai veacului, ci pentru că prefer să mă înşel singur, în tentative de desluşire, decât să mă mai las păcălit de istorici exaltaţi de măreţia culturii noastre româneşti de limbă rusă (haida-deh! Cum să se facă o cultură românească, în tinda bisericii, în limba slavonă sau în cea greacă?).

*

Cartea Pravilei partea II

*

Pravilele, adică legile din 1812, aplicabile în întreaga Austrie, inclusiv în Galiţia şi în Bucovina, urmau să scoată „din lucrare pravila ce era până acum de obşte primită, adică partea dintâi a „Cărţii legilor pârgăreşti”, care s-au vestit la 1 noiembrie 1786”. În introducere, se iau în discuţie „legile pârgăreşti (de) peste tot” cuprinsul imperiului austriac (§ 1), precizându-se, prin paragraf special (§ 2), că, „după ce s-a vestit o pravilă, după rânduială, nu se poate nimeni dezvinovăţi cu aceasta, că n-ar fi ştiut de dânsa” (cunoaşterea legilor nu e obligatorie, dar respectarea lor, da – cum s-ar zice astăzi), pentru că „legile pârgăreşti leagă pe toţi pârgarii statului ai ţărilor pentru care s-au vestit” (§ 4). Pârgar este sinonim cu cetăţean, deci legile noi vizau pe toţi cetăţenii imperiului, care puteau dobândi, prin slujbă, cetăţenia sau o puteau pierde prin părăsirea ţării „sau prin căsătoria unei femei de pârgar cu un străin” (§ 32)

*

Partea întâi, care modifică legislaţia din 1786, se referă la „drepturile persoanelor”, care drepturi „se ating, de o parte, de fiinţele şi potrivirile persoanei, iară de altă parte, se întemeiază pe potrivirile familiei” (§ 15), drepturile omului devenind funcţionale, în imperiul austriac, din clipa naşterii acelui om. În logică firească, pravila continuă cu reglementări ale căsătoriilor, începând de la logodnă, care nu înseamnă un contract în sine, precum căsătoria, şi până la „smintelile de căsătorii” – excelentă definire arhaică a divorţurilor.

*

Reglementările dreptului cetăţenesc şi ale dreptului familiei din 1812 sunt identice cu cele de astăzi, ceea ce probează că, prin înglobarea în imperiul austriac, Bucovina, ca şi Ardealul, de altfel, beneficia, pe neaşteptate, de o legislaţie modernă, europeană, specifică iluminismului masonic, prin care Europa şi-a smuls rădăcinile din negura feudalismului religios, pentru a le planta în solul hrănitor ale liberalismului.

*

Existau şi reglementări pentru „drepturile între părinţi şi între prunci”, care ţin, oarecum de dreptul familiei, pornindu-se de la considerentul că, atunci „când se nasc dintr-o familie prunci, se naşte şi o dreptate nouă, şi legături între părinţii căsătoriţi şi între prunci” (§ 137), religia pruncilor urmând să fie cea în care s-a făcut căsătoria (§ 140), iar obligaţia principală a părinţilor fiind aceea de a „purta de grija hranei pentru prunci, până când se pot ei singuri hrăni pentru grija trupului şi a sănătăţii lor” (§ 141). Iar „când soţii căsătoriţi osebiţi sau despărţiţi de tot şi nu sunt uniţi, despre care parte este să se poarte de grija creşterii are judecătoria a griji, nedând slobozenie spre proces, ca pruncii de parte bărbătească, până la patru ani, şi de parte femeiască, până la împlinirea de şapte ani, să fie despre mamă grijiţi şi crescuţi, nefiind pruncii mari, mai ales din pricina osebirii şi a despărţirii” (§ 142).

*

Prevederea aceasta a adus mari bătăi de cap mănăstirilor, ai căror robi (ai lui Dumnezeu?) ţigani, care se căsătoreau cu roabe de la alte mănăstiri, aveau prunci robi (şi ei ai lui Dumnezeu?) care nu mai puteau fi împărţiţi după regulile vechi româneşti, ci după dreptul austriac, deşi bieţii ţigani încă nu fuseseră prinşi şi în aplicabilitatea dreptului cetăţenesc („pravilele pârgăreşti”). Dar şi mănăstirile, care stăpâneau cea mai mare parte a Bucovinei, inclusiv vecinii (iobagii) şi robii, fuseseră desfiinţate, în marea lor majoritate, iar iobăgia şi robia fuseseră înlocuite cu compensări financiare simbolice, după cum se va vedea la momentul potrivit.

*

„Cheltuiala ce s-a făcut cu creşterea pruncilor nu o pot cere părinţii din averea ce-au agonisit-o, după aceea, pruncii. Însă, de cad părinţii la sărăcie, sunt datori pruncii lor a-i ţine, după cuviinţă” (§ 154), dar „pruncii nelegiuiţi n-au asemenea dreptăţi cu cei legiuiţi” (§ 155), termenul de „prepusul drept a naşterii nelegiuite” îi viza pe pruncii născuţi înainte sau după căsătorie, deşi au existat cazuri când bătrâni, însuraţi cu femei tinere, treceau cu vederea relaţia nevestei cu vreun ibovnic tânăr, recunoscându-i pe copii drept ai lui sau, cum a fost cazul lui Gheorghe Eminovici din Călineşti, deşi căsătoria nu s-a consumat, mireasa, o oarecare Zoiţa lui Nicolai Cozmei, fugind în noaptea nunţii, cei cinci copiii ai ei au fost înscrişi în condica parohială drept Eminovici, deşi se trăgeau din ibovnicul George Ungureanu. Dar încălcarea legii s-a făcut pentru că nu a existat denunţul, Gheorghe Eminovici plecând, de ruşine, la Pătrăuţi, unde avea o soră şi unde a şi murit, în scurtă vreme, din pricina umilinţei.

*

Un capitol special din pravile este dedicat „epitropiilor şi curatelelor”, problema „pruncilor de suflet”, deci adoptaţi, fiind tratată în capitolul anterior. De regulă, doar după moartea unui tată şi, preponderent, în cazul familiilor bogate, se stabilea un „un epitrop (care) are, mai ales, a purta grijă pentru o persoană fără vârstă (minori – n. n.) şi, dimpreună, a stăpâni averea ei”, în vreme ce „un curator se întrebuinţează spre purtarea de grijă de treburile acelora care, dintr-alt temei, decât a celor fără vârstă, nu sunt înşişi destoinici a le purta de grijă” (§ 188). Şi epitropia, şi curatela erau reglementate de responsabilităţi clare, convenite cu şi urmărite de judecătorii, astfel ca nici o neregulă să nu fie posibilă, pentru că, pe lângă anulări de epitropii şi de curatele, justiţia putea stabili şi desdăunări, iar „socotelile trebuie să se facă în tot anul sau cel mai mult până în două luni după trecerea anului, şi să se dea cu toate dovezile înscris diregătoriei epitropeşti” (§ 239).

*

„Cartea legilor pravilelor pârgăreşti de obşte pentru toate ţările moştenitoare nemţeşti ale monarhiei  austriece”, partea a doua, începe cu capitolul „despre dreptatea lucrurilor” (proprietăţilor n. n.), toate „spre întrebuinţarea oamenilor” (§ 285), delimitând „lucrurile slobode”, care „sunt lăsate tuturor pârgarilor statului”, cele care doar „se slobod lor numai spre întrebuinţare, precum drumurile de ţară, râurile, limanurile şi malurile”, care „se cheamă avere de obşte sau publică”, şi cele ce „sunt hotărâte spre purtarea trebuinţelor (cheltuielilor) statului, precum sunt veniturile de bani, de poştă şi alte venituri împărăteşti, moşiile Kamarei (Fiscului, de pildă Fondul Religionar – n. n.), băile (minele – n. n.) şi ocnele, birurile şi vămile, se numesc averea statului” (§ 287). Pe aceste trei paliere ale proprietăţii sunt rânduite prevederile legii, cu termeni româneşti adesea plini de haz în traducerea termenilor de drept obştesc; de exemplu, pentru comunităţi se foloseşte termenul de „grămezii”: „În asemenea chip fac lucrurile care, după legea ţării, slujesc spre întrebuinţare fieştecărui sătean al unei grămezii, moşia grămeziei; iar cele al căror venit este hotărât spre purtarea cheltuielilor grămeziei fac averea grămeziei” (§ 288).

*

Austriecii nu confiscaseră proprietăţi, ci le garantau prin lege, înstrăinarea moşiilor româneşti din Bucovina făcându-se de către proprietarii români, care le-au vândut, împreună cu iobagii şi robii, de bună voie şi din proprie iniţiativă. Doar colosalele averi mănăstireşti, considerate „mână moartă”, au fost etatizate în întregul imperiu, nu doar în Bucovina, şi transformate, tot atunci, în fundaţii menite întreţinerii religiei, şcolilor, sănătăţii, inclusiv prin întemeierea de staţiuni balneare, construcţiilor publice şi de drumuri. Averile acestea, doar controlate de Fisc (Kamara – de aici expresia „încamerate”), erau folosite „spre purtarea cheltuielilor grămeziei”, deci pentru dezvoltarea provinciei din toate punctele de vedere.


Și i-au făcut „chiaburi dușmănoși”

Primari

*

„Bună seara, mi-a făcut plăcere să citesc despre străbunicul meu, Dohotaru Ion. Vă trimit o fotografie dintr un album omagial, în care sunt amintiți majoritatea primarilor de atunci. Și au venit, apoi, comuniștii și i-au făcut „chiaburi dușmănoși”… La multi ani! Un an mai bun la fiecare… Cu respect, Dr. Nichifor Virgina”.

*

Nu mă așteptam să se probeze, atât de repede, că am avut dreptate, în materialul anterior, dedicat istoriei comunitare din Bucovina („istoria măruntă”, dar care „face istoria mare”, după cum susținea Nicolae Iorga) și în care argumentam că, „din punctul meu de vedere, fiecare om este important, fiecare om înseamnă un univers tulburător, care trebuie privit ca atare. Cine știe din ce personaj memorabil descind și ei sau ce scânteie de geniu a neamului românesc va țâșni, cândva, din ofilitele povești de dragoste de odinioară? Din punctul meu de vedere, tot ce avem și mai ales pulberea faptului divers înseamnă identitate, tezaur în dinamică vie, de care nu avem voie să ne golim buzunarele și memoria. Tocmai de asta, din această convingere, preiau din trecut și detalii aparent nesemnificative (de fapt, singurele care mă interesează cu adevărat), dar care sugerează, în mod tulburător, prăpastia atemporală dintre viață și vremelnicie”.


Din punctul de vedere al istoriei şi al memoriei

Bucovineni tarani

*

Îşi mai aduce aminte cineva de bucovinenii Ion Nică, din Pătrăuţii de Sus, Gheorghe T. Dusceac, din Cuciurul Mare, de Varvara Sănduleac, din Cârlibaba, de Ana Soveci şi Domnica Prodan din Carapciu? Cum să-şi aducă aminte, când s-a depus atât amar de vreme peste memoria lor şi când nu şi-au pus pecetea pe vremuri şi pe suferinţele vremurilor? Din punctul de vedere al istoriei şi, din păcate, şi din cel al memoriei, ei nici măcar nu au existat, deşi au frământat nelinişti, speranţe, eşecuri şi împliniri pe drumul de pulbere al vieţii de zi cu zi. Din punctul meu de vedere, fiecare om este important, fiecare om înseamnă un univers tulburător, care trebuie privit ca atare. Cine ştie din ce personaj memorabil descind şi ei sau ce scânteie de geniu a neamului românesc va ţâşni, cândva, din ofilitele poveşti de dragoste de odinioară? Din punctul meu de vedere, tot ce avem şi mai ales pulberea faptului divers înseamnă identitate, tezaur în dinamică vie, de care nu avem voie să ne golim buzunarele şi memoria. Tocmai de asta, din această convingere, preiau din trecut şi detalii aparent nesemnificative (de fapt, singurele care mă interesează cu adevărat), dar care sugerează, în mod tulburător, prăpastia atemporală dintre viaţă şi vremelnicie.

*

„Dl dr. Alexandru Ieşan, profesor agregat la catedra de logică şi psihologie de la Facultatea de filosofie si litere a Universităţii din Cernăuţi, se înaintează, pe ziua de 1 martie 1924, profesor titular” (Monitorul Oficial, nr. 50 din 6 martie 1924, p. 2442).

*

„Pierzându-se titlul de ajutor No. 2.256 din 1923, emis invalidului Ion Nică din comuna Pătrăuţii de Sus, se declară nul în mâinile oricui s-ar găsi” (Monitorul Oficial, nr. 54 din 11 martie 1924, p. 2715).

*

„Edicte contra lui Gheorghe al lui Toader Dusceac, fost cu domiciliul în Cuciurul Mare, al cărui domiciliu, în prezent, e necunoscut, s-a intentat la Tribunalul Cernăuţi, de către Varvara Dusceac, născută Sănduleac, din Cârlibaba, acţiune pentru divorţ, din cauza părăsirii cu rea voinţă. Pentru apărarea drepturilor pârâtului se numeşte curator dl avocat dr. Dische din Cernăuţi. / 12 iulie 1922” (Monitorul Oficial, nr. 55 din 12 martie 1924, p. 2803).

*

„Edicte contra lui Zacharias Gottlieb, fost cu domiciliul în Cernăuţi, de prezent în Berlin; s-a intentat acţiune pentru 11.575 lei c. s. c. de către Weiner-Bank-Verein, filiale în Cernăuţi; domiciliul pârâtului fiind în afară din Bucovina şi nefiind posibilă înmânarea acţiunii, se numeşte curator dl avocat Arnold Fischer, în Cernăuţi, care îl va reprezenta, pe spezele şi pericolul lui, până ce se va prezenta pârâtul sau plenipotenţiat. / 29 iulie 1921” (Monitorul Oficial, nr. 55 din 12 martie 1924, p. 2803).

*

„Primăria comunei Carapciu. Pierzându-se certificatul cu No. 3.517, al văduvei Ana Soveci, biroul de pensii Cernăuţi, se declară nul, în mâinile oricui s-ar găsi. Pierzându-se certificatul de înlesnire de trai No. 3.512, al văduvei de război Domnica Prodan, se declară nul, în mâinile oricui s-ar găsi” (Monitorul Oficial, nr. 55 din 12 martie 1924, p. 2804).

*

„Primăria comunei Oşehlib, judeţul Coţmani. Pierzându-se certificatul de înlesnire de trai No. 10.525, emis de biroul de pensie Cernăuţi văduvei de război Ştefania Rusnac, din comuna Oşehlib, judeţul Coţmani, se declară nul, în mâinile oricui s-ar găsi” (Monitorul Oficial, nr. 56 din 13 martie 1924, p. 2857).

„Se înfiinţează, în comuna Fundul Moldovei, judeţul Câmpulung-Bucovina, o societate cooperativă pentru exploatare de păduri, sub numele „Giumalău”… Partea depusă de fiecare asociat este de 1.000 lei, acuma s-au subscris 53.000 lei şi s-au vărsat 22.600 lei” (Monitorul Oficial, nr. 62 din 20 martie 1924, p. 3194).

*

Banca Comercială Naţională din Cernăuţi era condusă, în martie 1924, de vicepreşedintele consiliului de administraţie Gr. Golescu, de şeful contabilităţii, subdirector George Lazăr – expert-contabil, de directorii Mathias Roll şi Victor G. Cristofor, cenzori fiind dr. Paul Beras, I. Enăchescu – expert-contabil, şi dr. Eudoxe Grigovovitza (Monitorul Oficial, nr. 62 din 20 martie 1924, p. 3199).

*

„Se înfiinţează, în comuna Pătrăuţi, judeţul Suceava (Bucovina), o societate cooperativă pentru exploatarea de păduri, cu numele „Arşiţa”… Suma capitalului subscris este 25.000 lei, din care s-a vărsat suma de 6.200 lei. Societatea este compusă, acum, la constituire, din 50 membrii. Consiliul de administraţie se compune din 9 membri acţionari şi anume: Adrian Andronic, Axenti Bileţchi, Luca Buliga, Ion Dohotar, Octavian Făgăraş, Nicolai Puţul, Ilie Toroţiu, Leon Holca şi Pavel Stănescu, iar cenzorii, din trei membri acţionari, şi anume: Ion Andriciuc, Eusebie Şerban şi Marcel Stilingovschi, şi trei supleanţi, şi anume: Gheorghe Leon Turturean, Ion Covalschi şi Gheorghe Nicolai Turturean” (Monitorul Oficial, nr. 64 din 22 martie 1924, p. 3318).

*

„Se înfiinţează în comuna Stulpicani, judeţul Câmpulung mold., o societate cooperativă, sub denumirea „Sporul”, pentru exploatarea de păduri şi pentru procurarea altor mărfuri… Numărul membrilor ce compun societatea este nelimitat, iar acum, la constituire, este de 52; pentru funcţionare se cere un număr de cel puţin 50 de membrii. Capitalul subscris, la constituirea societăţii, este de 27.000 lei, din care s-a vărsat suma de 13.500 lei, urmând ca restul, până la completarea capitalului subscris, să se verse în cotizaţii lunare de lei 100; după completarea capitalului subscris, fiecare dintre asociaţi va putea să mărească capitalul, în cotizaţii lunare, după voinţă. Consiliul de administraţie se compune din 9 membrii acţionari, şi anume: Vasili al lui Nicolai Moroşan, preşedinte; Toader Cotlarciuc, vicepreşedinte; Vasili Buliga, Toader al lui Secman, Ştefan Goian, Ion al lui Vasile Sihlea, Iosif Curovschi, Dumitru Răcilă, Vasili Horgat, toţi din comuna Stulpicani. Comisiunea cenzorilor se compune din: Nicolai Cortuşan, Nicolai Ambroş şi Ion Ostacec, şi supleanţii Toader al lui Ilie Flocea, Constantin Buzato şi Toader Mihalschi, toţi din comuna Stulpicani” (Monitorul Oficial, nr. 71 din 30 martie 1924, p. 3722).


Un erou necunoscut: Constantin Timu

Pe frontul Reîntregirii Neamului

Pe frontul Reîntregirii Neamului

*

Îngropat, undeva, între paginile îngălbenite ale „Monitorului Oficial”, se află numele unui neştiut erou cu rădăcini câmpulungene, dacă nu cumva chiar un ignorat voluntar bucovinean, „sublocotenentului Timu Constantin, din Regimentul Suceava No. 16”, care, „pentru vitejia şi dispreţul de moarte cu care a condus plutonul în luptele crâncene din 1917, de la Oituz, unde, în capul unităţii sale, a luptat cu un eroism demn de laudă, rezistând cu îndârjire pe poziţie şi respingând atacurile date de trupele germane, care erau cu mult superioare ca număr, rămânându-i numai câţiva soldaţi, şi aceia răniţi, a rezistat cu ei până ce a căzut grav rănit de o schijă de obuz. Pentru aceste fapte, a fost citat prin ordin de zi pe întreaga armată” şi, ulterior, decorat cu Ordinul „Steaua României” cu spade, în gradul de Cavaler, cu panglică de „Virtutea Militară” (Monitorul Oficial, nr. 49 din 5 martie 1924, p. 2371), apoi aruncat în uitare, odată cu toţi cei care s-au jertfit pentru Neam şi Ţară.


Bucovina, ianuarie-februarie 1924

Bucovineni Cernauti hotel Bristol

*

Pentru autorii de monografii locale, perioada interbelică este, în mod paradoxal, cea mai săracă în informaţii. Presa vremii e preocupată, ca şi astăzi, doar de disputele politice, iar istoria comunitară este ignorată cu desăvârşire. Dar există un fond documentar încă nevalorificat, cel al Monitorului Oficial, pe care intenţionez să-l pun la dispoziţie, informaţie cu informaţie, printr-o viitoare carte, tuturor celor care au nevoie de astfel de repere ale memoriei. Reîncep lucrul la această recuperare-sintetizare de mărturii cu lunile ianuarie şi februarie ale anului 1924:

*

Bucovineni  Cernauti alt drum

*

„Prin înaltul decret regal No. 6.194 din 29 decembrie 1923, M. S. Regele a binevoit a acorda cuvenitul exequator dlui Richard Lippert, numit consul al Austriei la Cernăuţi, având circumscripţiune consulară teritoriul Bucovinei şi judeţele: Suceava, Dorohoi, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Vaslui, Roman, Bacău, Hotin, Soroca, Bălţi, Orhei şi Chişinău” (Monitorul Oficial, nr. 04 din 4 ianuarie 1924, p. 162).

*

„Ioan Flondor, domiciliat in comuna Storojineţ-Flondoreni (Cernăuţi), a făcut cerere acestui minister de a fi autorizat să adauge la numele său patronimic de „Flondor” pe acela de „Albota”, spre a se numi „loan Flondor-Albota”. Ministerul publică aceasta conform art. 9 din legea asupra numelui, spre ştiinţa acelora care ar voi să facă opoziţiune, în temeiul prevăzut de alin. II al zisului articol” (Monitorul Oficial, nr. 04 din 4 ianuarie 1924, p. 169).

*

„Prin deciziunea domnului ministru de interne No. 97.216 din 31 decembrie 1923, s-a aprobat dizolvarea actualei comisiuni interimare a oraşului Storojineţ şi s-a instituit o comisiune interimară, care să gireze afacerile numitului oraş, până la alegerea şi instalarea de consiliu comunal, compusă din domnii: Ioan Zanea, ca preşedinte, căruia i s-a stabilit un salariu zilnic în sumă de 100 lei; ca vicepreşedinte, pe Orest Prelici; iar ca membri, pe domnii: Söfler Simion, Haroga Alexandru, Silţer Ioan, Haraga Dimitrie, Drimmér Solomon, Haraga Niculai, Pauliuc Ilie, Weiner lossel, Zaharias Herman, Vermeşan Vasile, Gherman Iancu, Herman Emil, Gauna Gheorghe a Ştefan, Zappler Adolf, Nicolaiciuc Gheorghe, Mitric Toader a Ioan, Curic Toader a Constantin, Percec Ilie, Melinciuc Dimitrie, Zanea Ilie, Ioan Iacob, Rudniski Klemeus şi Rozma Toader” (Monitorul Oficial, nr. 05 din 5 ianuarie 1924, p. 237).

*

Văduva Frusina Apostol, din comuna Arbore, judeţul Gura Humorului, a pierdut „certificatul de înlesnire de trai No. 2.461”, care s-a declarat nul (Monitorul Oficial, nr. 05 din 5 ianuarie 1924, p. 244).

*

„Prin deciziunea d-lui ministru de interne, cu No. 97.210 din 31 decembrie 1923, a fost dizolvat consiliul comunal al comunei Şirăuţii de Jos, din judeţul Cernăuţi, şi s-a instituit o comisiune interimară, care să gireze afacerile comunei, până la alegerea şi instalarea de consiliu comunal, compusă din domnii: Dimitrie a lui Vasile Danciuc, ca preşedinte, iar ca membri, pe domnii: Alexandru Rachmistriuc, Teodor Rusnac, Nicolai Cerveniuc şi Ion Vitiuc” (Monitorul Oficial, nr. 06 din 11 ianuarie 1924, p. 262).

*

„Prin deciziunea d-lui ministru de interne, cu No. 97.214 din 31 decembrie 1923, a fost dizolvat consiliul comunal al comunei rurale Toporăuţi, din judeţul Cernăuţi, instituindu-se o comisiune interimară, care să gireze afacerile numitei comune, până la alegerea şi instalarea de consiliu comunal, compusă din domnii: Gheorghe Toacă, ca preşedinte, stabilindu-se ca salar suma de 1.000 lei lunar, iar ca membri, domnii: Ioan a lui Dumitru a lui Ioan Ilaşciuc, Grigori a lui Ioan Dutceoi, Toader a lui Mihai Hubceac, Alexandru Cristiuc, Mihail a lui Tănase Ilaşciuc şi Atanase a lui Ion Geleci” (Monitorul Oficial, nr. 06 din 11 ianuarie 1924, p. 262).

*

Prin ordinul No. 147.404 din 15 decembrie 1923, al ministrului D. Anghelescu, în Bucovina sunt transferaţi, începând cu 1 ianuarie 1924, profesorii: Aurel Nichitovici, din învăţământul normal din Cernăuţi, în învăţământul secundar din Storojineţ, la orele de istorie şi geografie; preot Toma Chiricuţă, din învăţământul normal din Botoşani, în învăţământul normal din Cernăuţi, la orele de pedagogie; Alisa Hulubei Istrate, din învăţământul secundar din Chişinău, în învăţământul secundar din Cernăuţi, la orele de limba franceză şi română (Monitorul Oficial, nr. 07 din 12 ianuarie 1924, p. 305).

*

Knapp Baile Storojinet

*

La Storojineţ, se aprobă „majorarea taxelor de trecere a barierei de pe drumul comunal de la podul de pe râul Siret, din comuna Pătrăuţi de Jos, „de la 1 leu, la 3 lei de fiecare vită înhămată pentru o cursă (dus şi întors) şi să fie percepute pe timp de un an, până la 31 decembrie 1924”, banii urmând să fie folosiţi la întreţinerea podului respectiv (Monitorul Oficial, nr. 07 din 12 ianuarie 1924, p. 306).

*

În 31 decembrie 1923, prin decretul regal No. 6.302, a fost promovat viitorul Erou al Umanităţii, „Simeon Hâj, licenţiat în drept, fost sef de serviciu de siguranţă, în funcţiunea de prefect al judeţului Văşcăuţi, în locul dlui Dr. Emanoil Băncescu, mutat” în funcţia de „de prefect al judeţului Rădăuţi, în locul dlui Ilie Macieiowschi, decedat” (Monitorul Oficial, nr. 08 din 13 ianuarie 1924, p. 322).

*

Din ordinul locotenentului „Angheluţă I., substitut de raportor pe lângă consiliul de război permanent al corpului IV armatei, secţia II”, autorităţile au fost mandatate să aducă în faţa instanţei „pe soldatul Zancu Vasile, contingentul 1921, din Regimentul 4 Jandarmi, fost cu domiciliul în comuna Stulpicani, judeţul Câmpulung (Bucovina), iar acum necunoscut, în ziua de 31 ianuarie 1924, ora 8 jumătate dimineaţa, ca inculpat” (Monitorul Oficial, nr. 17 din 25 ianuarie 1924, p. 678).

*

Primăria Iaslovăţ. Pierzându-se certificatul de înlesnire de trai No. 4.936, eliberat de biroul de pensii Cernăuţi, pe numele de Pintelei Boicu, se declară nul şi fără valoare, în mâinile oricui s-ar găsi” (Monitorul Oficial, nr. 17 din 25 ianuarie 1924, p. 681).

*

„Având In vedere raportul direcţiunii generale de poduri şi şosele, sub No. 914 din 18 ianuarie 1924, privitor la reorganizarea administraţiunii de poduri şi şosele în Bucovina;

Decidem:

Art. I. Direcţiunea de poduri şi şosele din Bucovina este transformată, pe ziua de 1 februarie 1924, în direcţiunea X de poduri şi şosele, cu reşedinţa în Cernăuţi.

Art. II. Serviciile de poduri şi şosele din circumscripţia direcţiunii X de poduri şi şosele se grupează, în mod provizoriu şi pe aceeaşi zi, precum urmează:

a) Serviciul de poduri şi şosele Cernăuţi, cuprinzând judeţele: Cernăuţi, Coţmani, Zastavna, Vaşcăuţi şi Vijnita;

b) Serviciul de poduri şi şosele Rădăuţi, cuprinzând judeţele: Rădăuţi, Siret şi Storojineţ;

c) Serviciul de poduri şi şosele Suceava, cuprinzând judeţele Suceava, Gura Humorului;

d) Serviciul de poduri şi şosele al judeţului Câmpulung, având serviciul din acel judeţ.

Art. III. Dl director al personalului este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei deciziuni. / Dată la 23 ianuarie 1924. / Ministru, / General Traian Mosoiu. / No. 1.218” (Monitorul Oficial, nr. 22 din 31 ianuarie 1924, p. 881). Director interimar a fost numit inginerul Artur Mobius, din Cernăuţi.

*

„Noi membrii titulari şi supleanţi, în comisiunile disciplinare, pe termen de 3 ani, cu începere de la 4 ianuarie 1924”, în judeţele Bucovinei:

*

Judeţul Cernăuţi. Membri activi: Ilie Ilasievici, preşedintele Tribunalului Cernăuţi; Aurel Percec, consilier superior de administraţie; Dr. Carol Trucsa, consilier superior de administraţie. Membri supleanţi: Emilian Prodanciuc, vicepreşedintele Tribunalului Cernăuţi; Dimitrie Tumiceanu, consilier de admintraţie; Dr. Ştefan Brăilean, consilier de administraţie”.

*

Judeţul Gura Humorului. Membri activi: Romulus M. Sbiera, preşedintele Tribunalului Suceava (corect: Remus M. Sbiera – n. n.); Marcian Petre, delegatul consiliului judeţean; Poriuc Ion, delegatul consiliului comunal al oraşului de reşedinţă. Membri supleanţi: Ioachim Ciuntuleac, vicepreşedintele Tribunalului Suceava; Hoffman Ferdinand, funcţionar superior la prefectură; Semaca Trifon, funcţionar superior la primăria Gura Humorului”.

*

Judeţul Rădăuţi. Membri activi: Remus M. Sbiera, preşedintele Tribunalului Suceava; Dr. Isecescu Constantin, secretar de administraţie pe lângă prefectură; Dr. Huţuleac Ilie, casier al primăriei oraşului Rădăuţi. Membri supleanţi: Ioachim Ciuntuleac, vicepreşedinte al Tribunalului Suceava; Paprocki Arnold, secretar de administraţie pe lângă prefectura judetului; Beneş Nicolai, prim contabil al primăriei oraşului Rădăuţi”.

*

Judeţul Storojineţ. Membri activi: Ilie llasevici, preşedintele Tribunalului Cernăuţi; Gheorghe Rusu, comisar de administraţie la prefectură; Isidor Paladiuc, funcţionar comunal. Membri supleanţi: Emilian Prodanciuc, vicepreşedintele Tribunalului Cernăuţi; Dr. Gheorghe Scraba, concepist de administraţie; Arnold Zimmer, funcţionar comunal”.

*

Judeţul Siret. Membri activi: Ilie Ilasievici, preşedintele Tribunalului Cernăuţi; Alfred Ryrypiczka, concepist de administraţie; Dimitrie Botuşan, funcţionar comunal. Membri supleanţi: Emilian Prodanciuc, vicepreşedinte al Tribunalului Cernăuţi; Dr. Eugen Kupczanko, funcţionar judeţean; Carol Richter, funcţionar comunal”.

*

Judeţul Vijniţa. Mentbri activi: Ilie Ilasievici, preşedintele Tribunalului Cernăuţi; Rudolf Stehlig, licenţiat în drept şi comisar de administraţie; Niculai Hovanet, funcţionar în Vijniţa. Membri supleanţi: Emilian Prodanciuc, vicepreşedintele Tribunalului Cernăuţi; Dimitrie Chihulca, licenţiat în drept şi concepist de administraţie; losif Spendling, funcţionar în Vijniţa”.

*

Judeţul Suceava. Membri activi: Remus M. Sbiera, preşedintele Tribunalului Suceava; Dr. Isidor Miclea, comisar de administraţie; Nicolai Ştefanschi, funcţionar comunal. Membri supleanţi: Ionchim Ciuutuleac, vicepreşedintele Tribunalului Suceava; Dr. Leonti Ichim, comisar de administraţie; Peto Spodar, funcţionar comunal” (Monitorul Oficial, nr. 28 din 8 februarie 1924, p. 1163-1168).

*

Numiri la „direcţiunea regiunii VIII sanitară Cernăuţi: dr. Eugen Kobrinscki, medicul primar al judeţului Cernăuţi; dr. Moga Ion, medicul şef al oraşului; dr. Octavian Gheorghian, medicul primar, director al secţiei de ginecologie şi maternitate din Cernăuţi, şi dr. Emil Teüdeloff, director clasa II, şeful cancelariei regiunii” (Monitorul Oficial, nr. 32 din 13 februarie 1924, p. 1367).

*

Profesori abilitaţi la catedre din Bucovina, din 1 septembrie 1923, prin ordinul ministrului Dr. C. Anghelescu, No. 98.503:

„Caraman N. Petre, abilitat pentru limba română şi limba latină (principală), se numeşte profesor de limba română în învăţământul secundar al băieţilor din Cernăuţi”; viitorul critic literar, poet şi prozator „Vasiliu Aurel, abilitat pentru limba română (principală) şi limba latină (secundară), se numeşte profesor de limba română în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Cernăuţi”; „Handriş Grigore, abilitat pentru limba latină (principală) şi limba română (secundară), se numeşte profesor de limba română în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Cernăuţi”; „Ienceanu Vasile, abilitat pentru elină (principală), se numeşte profesor pentru limba latină şi elină în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Suceava”; „Lang Isidor, abilitat pentru limba latină, se numeşte profesor pentru limba latină în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Storojineţ”; „Miron Dumitru, abilitat pentru limba franceză (principală) şi limba latină (secundară), se numeşte profesor de limba franceză în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Cernăuţi (Liceul No. 1)” (Monitorul Oficial, nr. 42 din 26 februarie 1924, p. 1931); „Hahon Victor, abilitat pentru istorie, se numeşte profesor de istorie în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Vişniţa”; „Bucevschi Dumitru, abilitat pentru geografie şi ştiinţele naturale, se numeşte profesor de geografie şi ştiinţele naturale în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Suceava”; „Botez Gustav, abilitat pentru matematici (principală) şi cosmografie (secundară), se numeşte profesor de matematici şi fizico-chimice în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Cernăuţi”; „Zahariciuc M., abilitat pentru matematici, se numeşte profesor de matematici în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Siret”; Volschi N., abilitat pentru matematici, se numeşte profesor de matematici în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Câmpulung (Bucovina)”; „Ieremievici Dubău Const., abilitat pentru matematici, se numeşte profesor în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Vatra Dornei”; „Batariuc Gavril, abilitat pentru matematici, se numeşte profesor de matematici în învăţământul secundar al băieţilor din oraşul Suceava” (Monitorul Oficial, nr. 42 din 26 februarie 1924, p. 1932); „Domnişoara Balan Silvia, abilitată pentru limba română, se numeşte în învăţământul secundar al fetelor din oraşul Cernăuţi”; „Domnişoara Bălteanu Eliza, abilitată pentru limba franceză, se numeşte în învăţământul secundar al fetelor din oraşul Cernăuţi”; „Domnişoara Davidescu P. Elena, abilitată pentru limba franceză, se numeşte în învăţământul secundar al fetelor din oraşul Rădăuţi” (Monitorul Oficial, nr. 42 din 26 februarie 1924, p. 1933); „Doamna Nicoară Valeria, abilitată pentru geografie şi istorie, se numeşte în învăţământul secundar al fetelor din oraşul Rădăuţi”; „Domnişoara Andreescu Ana, abilitată pentru filozofie şi limba română, se numeşte în învăţământul secundar al fetelor din oraşul Suceava”; „Doamna Luţia Irina, abilitată pentru ştiinţe naturale, se numeşte în învăţământul secundar al fetelor din oraşul Cernăuţi”; „Doamna Dăscălescu Ana, abilitată pentru ştiinţe naturale şi matematici, se numeşte în învăţământul secundar al fetelor din oraşul Rădăuţi”; „Domnişoara Drăguşanu Florica, abilitată pentru gimnastică, se numeşte în învăţământul secundar al fetelor din oraşul Cernăuţi”; „Domnişoara Costin Elena, abilitată pentru gimnastică, se numeşte în învăţământul secundar din Suceava” (Monitorul Oficial, nr. 42 din 26 februarie 1924, p. 1934).


Pagina 60 din 117« Prima...102030...5859606162...708090...Ultima »