ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI | Dragusanul.ro - Part 3

Bibliografia ignorată a memoriei Bucovinei (II)

Porturi naţionale din Bucovina – desen de Julius Zalaty Zuber (1867-1918)

 

În ceea ce privește descrierea generală a țării, sunt de menționat: ​​o „Schiță a Ducatului Bucovinei” (Skizze des Herzogthums Bukowina), de directorul gimnazial cernăuţean Anton Kral (Jurnalul școlilor secundare austriece II, Viena 1851, p. 127-128), apoi „Cercul Galiția și Lodomeria, inclusiv Ducatul Cracoviei și Ducatul Bucovinei“ (das Königreich Galizien und Lodomerien sammt dem Herzogthume Krakau und dem Herzogthume Bukowina, Lemberg 1853) de H. Stupnicki și „Reprezentarea topografic-statică a ducatului Bucovinei la închiderea din 1861“ (Topographisch-statische Darstellung des Herzog­thums Bucowina mit Schluss des Jahres 1861), de secretarul Camerei de Comerț A. Mikulicz (Raportul principal, Czernowitz 1862. p. 27-284); în continuare „Studiul geografic-statistic al Galiției și Bucovinei” (Geographisch-statistische Uebersicht Galiziens und der Bukowina), de maiorul R. von Schmedes (Lemberg 1867, al doilea aut. 1869) şi, în sfârșit, „Studierea ţării Bucovinei“ (Heimatskunde der Bukowina), de D. Isopescul (Cernăuți 1872).

 

Am ajuns la ultima secțiune, unde au fost studii care au apărut, după cum am menționat deja, odată cu deschiderea k. k. Universitatea Franz Joseph și se extind până în prezent. Cu toate acestea, înainte de a vorbi despre realizările acestei perioade, aș dori să îmi permit să spun câteva cuvinte, pentru a justifica punctul de plecare pe care l-am adoptat.

 

Vocile s-au exprimat (printre altele în „Germania”, Berlin 1890. Nr. 48) că majoritatea profesorilor universitari din Cernăuți se distanțează de interesele spirituale și culturale ale țării. Trebuie să mă opun. După cum se va vedea în cele ce urmează, profesorii tuturor facultăților, în măsura în care au avut ocazia, au vizat pământul și etnografia Bucovinei în sfera cercetării lor. Dar mult mai amplă este sugestia care a venit de la universitate în toate direcțiile. Se datorează, în principal, acestei circumstanțe faptul că ultima secțiune, care cuprinde de-abia 18 ani, include o bogăție extraordinară de produse literare.

 

În ceea ce privește natura țării, aș dori mai întâi să menționez lucrarea lui Otto von Petrino „Cu privire la situația ţiţeiului din estul Galiției și Bucovinei în cadrul zăcămintelor Neogene” (über die Stellung des Gypses in Ost-Galizien und Bukowina innerhalb der Neogenablagerungen, Verhandl. der k. k. geolog. Reichsanst. 1875. S. 217-220) și cea a lui K. M. Paul „Principiile Geologiei Bucovinei” (Grundzüge der Geologie der Bukowina, Jahrb., Geologul kk, Reichsanst. XXVI., 1876, p. 261 la 330). Condițiile geologice de la Cernăuți au fost descrise de profesorul Friedrich Becke (din 1890, la Universitatea din Praga), în eseul său „Despre alunecările de teren de la Cernăuți, în vara anului 1884 și iarna din 1884-85” (Ueber die bei Czernowitz im Sommer 1884 und Winter 1884/85 stattgefun­denen Rutschungen, Jahrbkk d. k. k. Reichsanst, XXXV. pp. 397-406), dar și studiul directorului D. Stur, „Geologie sau Opinia experților privind aprovizionarea orașului Cernăuți cu apă potabilă bună“ (Geolog. Gutachten anlässlich der Versorgung der Landeshauptstadt Czernowitz mit gutem Trinkwasser, Czernowitz 1889); Bergrath B. Walter a demonstrat „șansele producției de petrol în Bucovina” (die Chancen einer Erdölgewinnung in der Bukowina, Jahrb.k.K., Geolog. Reichsanst., XXX, 1880, p. 115-148). A. Löbel a publicat o surprinzătoare descriere a izvoarelor minerale ale Dornei-Watra, în 1887 (Revista poitică, Suceava 1887, nr. 16 și 17, Calindar, Cernăuți 1890, p. 96-128, Oesterr 1891. Nr. 4-7; Bukow. Rundschau, Czernowitz 1891. Nr. 1011, 1013, 1014, 1017, 1023 und 1025; Gazeta Buco­vinei, Cernăuţi 1891. Nr. 12-14).

 

Despre condițiile climatice, au scris studii deja menționatul Titus von Alth (de la începutul anului școlar 1879/80, Director al Şcolii reale de stat din Währing) și Dr. med. A. Wachlowski, decedat la 2 februarie 1892, fost profesor titular la Liceul din Cernăuți. Primul a scris o „Climatologie a Cernăuților“ (Klimatologie von Czernowitz, Cernăuți 1875), iar al doilea a lăsat după sine următoarele lucrări demne de luat în considerare: „Despre climatologia din Cernăuţi“ (Zur Klimatologio von Czer­nowitz, Cernăuți 1886, S.A., în Programul Școlii Gimnaziale Superioare din Cernăuți), „Condiții de grindină în Bucovina” (Die Hagelverhältnisse in der Bukowina, Sitzugsbk d. k. k. Akad., W. Math.-nat., GL 95. Viena 1887. 2. Abth., pp. 58-67) și „Cu privire la relațiile de precipitaţii în Bucovina“ (Ueber die Niederschlagsverhältuisse in der Bukowina, Meteorolog, Jurnalul IV, Viena 1887, p. 362-368).

 

În domeniul botanicii, doi foști audienţi ai Universității din Cernăuți au excelat: A. Procopianu-Procopovici și dr. K. Bauer. De la primul avem o „Contribuție la cunoaşterea criptogamelor Bucovinei” (Beitrag zur Kenntuis der Gefässkryptogamon der Bukowina, Verhandl. d. zoolog.-botan. Gesellschaft in Wien 1887. S. 783-794), apoi o „Contribuție la cunoașterea orhideaceelor din Bucovina” (Beitrag zur Kenntnis der Orchidaceen der Bukowina, Ibid. 1890, p. 185-196) și o „Contribuție la cunoaşterea florei sucevene” (Beitrag zur Flora von Suczawa, Ibid., 1892, p. 63- (56), iar din aceasta din urmă, şi o „Contribuție la Phanerogamentiora Bucovinei și partea adiacentă a Transilvaniei răsăritene“ (Beitrag zur Phanerogamentiora der Bukowina und des angrenzenden Theiles von Siebenbürgen Oesterr, în Journal, XL, 1890, pp. 218-221, 268, 271). În plus, mai sunt de menționat două lucrări floristice mai valoroase: „Contribuție la flora mușchiului din Bucovina și Transilvania” (Beitrag zur Moosflora der Bukowina und Siebenbürgen), de J. Breidler (Ibid., pp. 148-152, 191-105) și „Contribuții și corecții la flora criptogamă a Bucovinei” (Beiträge und Berichti­gungen zur Gefasskryptogamenflora der Bukowina), de J. Dörfler (Ibid., Pp. 186-198, 226-230, 271-274).

 

Chiar și cunoașterea faunei, care a fost aproape complet neglijată, de la Zawadzki încoace, a beneficiat, recent, de o extindere nesemnificativă. Merite în acest domeniu pot fi atribuit unui fiu al țării, C. von Hormuzaki, care a publicat „Contribuții la fauna gândacului din Bucovina“, din 1888 în „Știrile entomologice”, publicate la Berlin.

 

Până acum, au mai apărut: „Contribuții la fauna gândacului din Bucovina și nordul României” (Beiträge zur Käferfauna der Bucowina und Nord-romäniens, XIV. 1888. Nr. 1-3, 5-7, 10-11), „O nouă contribuție la cunoașterea coleoterelor indigene din Bucovina” (Ein neuer Beitrag zur Kenntnis der in der Bucovina einheimischen Coleopteren, XVII 1891, nr. 8-11), „Acronycta, varietatea Bryophiloides, o nouă varietate“ (Acronycta var. Bryophiloides, eine neue Varietät), de A. Strigosa F. (Ibid., Nr. 10), „Descrierea unor soiuri de fluturi noi din Bucovina și zonele învecinate“ (Beschreibung einiger neuer Tagfaltervarietäten aus der Bu­covina und den Nachbargebieten, XVIII, 1892, nr. 1) și „Observații lepidopterologice în Bucovina” (Lepidopterologische Beobachtungen in der Bucovina, Ibid., Nr. 20 și 21).

 

Claca, la români – desen de Julius Zalaty Zuber (1867-1918)

 

Mai mult decât natura țării, locuitorii acesteia au făcut obiectul studiilor ştiinţifice încă din 1875. Există, mai presus de toate tradițiile populare, legende, basme, cântece, datini și obiceiuri, pentru care s-au găsit pretutindeni cercetători și colecționari, născuţi în Bucovina. Între românii evidenţiaţi în această privință, ajungem, iarăşi, la J. Sbiera și S. Fl. Marianu. Acesta din urmă are În 1876 a dat a doua parte a poeziei sale populare românești, iar de atunci o serie de lucrări și mai importante, precum „die Farben­mischung bei dem rumänischen Volke” (Chromatica poporului român, Bucuresci 1882), „die rumänische Volksornithologie” (Ornitologia poporană română, 2 vol. Cernăuți 1883), colecția de „rumänischer Zaubersprüche” (Descântece poporane române, Suceava 1886) și „Hochzeit bei den Rumänen” (Nunta la Români, Bucuresci 1890), „die Geburt bei den Rumänen” (Nascerea la Români, Bucuresci 1892) și „das Begräbnis bei den Rumänen” (Înmormântarea la Români, Bucuresci 1892), publicând, în același timp, numeroase legende și cântece populare, în „Revista politică“ (Suceava 1886-1891). Sbiera, pe de altă parte, are „rumänische Volks­sagen“ (Povești poporale Românesci, Cernăuț 1880), „Weihnachtslieder und Hochzeitssprüche” (Colinde, cîntice de stea și urări la nunți, Cernăuț 1888) și o tradiție populară despre „das Leben der Rumänen vor der Gründung nationaler Staaten“ (Traiul Romînilor în fața fondării staturilor naționale, Cernăuț 1890). În plus, J. Berar, V. Bumbac, D. Dan, R. Hurjuiu, J. Jeșan, R. F. Kaindl, R. Noru, L. A. Simiginowicz și G. Tamaiaga trebuie să fie citați ca colecționari de povești și de folclor popular românesc.

 

Portul ucrainean în Bucovina şi în Galiţia de fiecare zi.

 

Fedkowicz, Kozaryszczuk, Kupczanko, L. A. Simiginowicz, Kaindl și Manastyrski oferă informații despre ruteni și viața lor populară. Fedkowicz și Kozaryszczuk, în special, descriu, pentru prima dată în Bucovina, viața huţulilor, în Almanah (Cernăuți 1885), în Bucovina. ruth. Calendar (Ibid. 1887) și în „Zerna” (Ibid. 1887), acesta din urmă cu apariție şi la Viena, sub titlul „Nauka” (1889. Nr. 6-12 și 1890. Nr. 1, 2, 4-7, 10-12). Lucrările lui Kupczanko includ: „Obiceiuri și tradiţii ale rutenilor bucovineni” (Sitten und Gebräuche der Bukowiner Ruthenen, Bucovina Rundschau, 1875, nr. 5), „Haiducii” (die Hajdanachen, Cernăuți 1886), „Rutenii din Bucovina” (die Ruthenen in der Bukowina, Ausland 1887, nr. 2-6) și „Incantațiile țăranilor ruși în Bucovina” (Krankheitsbeschwörungen bei russischen Bauern in der Bukowina, Am Ur-Quell 1891. Nr. 12 – 44, 23-46, 61-63, 75-77). Simiginowicz a adunat povești și basme (Cernăuți, 1880, nr. 268 și 280 și Bucovina, Hauskal., 1882, p. XV-XX) și a tradus „Cântecele populare rusești” (Kleinrussische Volkslieder, Leipzig, 1888).

 

De remarcat în special este Kaindl, care, împreună cu preotul cu gr.or. Manastyrski, a editat cartea „Rutenii din Bucovina” (Die Ruthenen in der Bukowina, Cernăuți 1889-1890). Kaindl a mai scris despre „Magia la Rutenii din Bucovina și Galizia” (Zauberglaube bei den Rutenen in der Bukowina und Galizien, Glob, LXI, p. 279 ff.) şi despre legendele și basmele rutenilor, în „Buk. Rundschau“ (1890), adunând studiile în volumul „Jurnalul de folclor“ (Zeitschrift fur Volkskunde, 1888), publicat și în gazeta lunară „Am Ur-Quell“ (1890 și 1891).

 

 

Gospodărie germană din Mitoc – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)

 

Germanii din Bucovina” (Die deutschen in der Bukowina) au fost studiaţi, până acum, doar F. A. Wickenhauser, care a publicat tratatul mai detaliat „Așezările germane din Bucovina” (Die deutschen Siedelungen in der Bukowina, Cernăuți 1885-1887). Lucrări pe aceeaşi temă pot fi considerate şi articolele „Coloniile Boemiei Germane” (Deutschböhmische Colonien), de prof. Dr. Med. Loserth (Mittheil.  d.  Vereins f. Geschichte der Deutscheu  in Böhmen, Prag. 1885. pp. 373-384), „Germanii din Bucovina” (Die Deutschen in der Bukowina), de Kupczanko (Ausland 1886, nr. 50) și, în plus, broșura mea „Protestantismul în Bucovina” (Der Protestantismus in der Bukowina, Cernăuți 1890).

 

Sărbătoare evreiască

 

Cu referire la evrei, mă pot referi la broșura mea, „Statisticile iudaismului în Bucovina” (Statistik des Judeuthums in der Bukowina, Sep.-Abdr. aus d. „Statist. Monatsschrift“. XV. Wien 1889). Cu referire la armeni, scrierea preotului gr.-or. D. Dan: „Armenii orientali în Bucovina” (Die orientalischen Armenier in der Bukowina, Cernăuți 1890) și, cu referire la lipoveni, seria de articole: „Raskol i Lipowany” („Candela”, 1983. nr. 7-10), de J. Vorobkiewicz, scrierea lui Dan: „Lipovenii în Bucovina” (Die Lippowaner in der Bukowina, Czernowitz 1890., în română), apoi eseul lui R. F. Kaindl „The Lippovans” (Ausland. LXV., 1892., nr. 52) și tratatul meu „Coloniile lipoveneşti din Bucovina“ (Die Lippowaner-Colonien in der Buko­wina, Mittheil, der k. k. geogr. Gesellschaft in Wien. 1885. S. 301-312).

 

Claca, la maghiari

 

În ceea ce-i privește pe maghiari, un articol al lui G. von Marcziány, din „Pester Lloyd” (1883. d. 93): „Cum au venit ceangăii în Bucovina” (Wie die Csàngo nach der Bukowina kamen), precum și interesanta „conversaţie” (Plauderei) a lui W. Schmidt, în „Revue maghiare” (VII. Budapesta 1887. S. G72-683): ​​„Coloniile maghiare din Bucovina” (Die magyarischen Colonien in der Bukowina).

 

 

Ţigancă, ghicind în palmă – desen de Julius Zalaty Zuber (1867-1918)

 

Nici țiganii nu au fost uitați. În ceea ce privește această seminţie, sunt disponibile următoarele lucrări: „Țiganii din Bucovina” (Die Zigeuner in  der Bukowina), de A. Ficker (Statistici lunare, V. 1879, p. 249-205), „Viața și poezia țigănească” (Zigeunerleben und Zigeunerdichtung), de L. A. Simiginowicz (Heimat. VIII 1. Viena 1882. p. 375-378), „Cântece populare ale țiganilor” (Volkslieder der Zigeuner), a aceluiași Simiginowicz (Czernowitzer Zeitg. 1882. nr. 18), „Contribuții la statisticile țiganilor din Austria” (Beitrage  zur Statistik  der Zigeuner  in  Österreich), de B. Karpeles (Mittheil. d. anthropol, Gesellschaft in Wien. 1891. S. 31 bis 33), „O contribuție la etnografia țiganilor” (Ein Beitrag zur Ethnographie der Zigeuner), de R. F. Kaindl (Ausland. 1891, nr. 51) și „Țiganii din țările Dunării și din Bucovina” (Die Zigeuner in den Donauländern und der Bukowina), de D. Dan (Buk. Nachrichten, 1893. Nr. 1342-40, 1349-51, de asemenea, în română).

 

În sfârșit, în ceea ce privește populația Bucovinei, în general, trebuie precizate următoarele: „Din jumătatea Asiei. Secvenţe culturale din Bucovina etc.“ (Aus Halb-Asien. Culturbilder aus der Bukowina etc.), de K. E. Franzos (Leipzig 1878), apoi „Etniile Bucovinei“ (Die Völkergruppen der Bukowina, Czernowitz 1884) și „Povești populare din Bucovina“ (Volkssagen aus der Bukowina, Ibid., 1885), ambele de L. A. Simiginowicz; apoi „Măsurările fizice majore ale cerului în Bucovina” (Major Himmel‘s Körpermessungen in der Bukowina, raport despre aceasta, în Mittheil, Societatea antropologică din Viena, 1888. 83-84), de A. Weisbach, broșura: „Gospodăria ţărănească din Bucovina“ (Das Bauern­haus in der Bukowina, Cernăuți 1890) și „Tipuri de clădiri agricole în Ducatul Bucovinei“ (Typen landwirthschaftlicher Bauten im Herzogthume Bukowina, Sep.-Abdr. aus Bd. XXII. d. Mittheil. d. Anthropolog. Gesellschaft in Wien), de arhitect și profesor al Școlii industriale de stat din Cernăuți, C. Romstorfer; şi, în sfârșit, studiile: „Cu privire la așezarea Bucovinei” (Ueber die Besiedelung der Bukowina, Mittheil, der k. k. geograph. Gesell­schaft in Wien. 1391. S. 325-241) și „Distribuția așezărilor în Bucovina” (Die Vertheilung der Siedelungen in der Bukovina, Ibid., p. 717-535), de R. F. Kaindl, precum și eseul meu „Magia ploii în Europa de Est” (Regenzauber in Osteuropa, Zeiscrift d. Vereins f. Volkskunde. III. 1893. S. 85-87)[1].

 

Dansul rutean „Cerkowcia”

 

[1] Polek, Johann, Recenzie privind cercetările asupra pământului și obiceiurilor Bucovinei după 1773, în Maximovici, E.; Mikulicz, A.; Polek, Dr. J; Romstorfer, C. A.; Jahrbuch des Bucowiner Landes-Museum / 1893,Czernowitz 1893, pp. 10-13.


Bibliografia ignorată a memoriei Bucovinei (I)

Piaţa „Austria” din Cernăuţi

 

În ciuda mult trâmbiţatei multiculturalităţi bucovinene, aceasta nu a existat niciodată şi, ce-i mai grav, nu există nici astăzi, chiar dacă ne sufocă o abundenţă de festivaluri ale kitsdch-ului folcloric multietnic, prin care nu se reînvie tradiţii, ci măscării ale prostului gust şi ale inculturii. Ruralitatea bucovineană a fost întotdeauna segregată nu de etnicităţi, ci de comunitarism religios; din pricina acestui gen de segregaţionism se ajunsese până acolo încât ucrainenii ortodocşi şi ucrainenii uniţi aproape că intraseră în conflict, ortodocşii ucraineni simţindu-se „de aceeaşi lege“ cu românii şi duşmani cu „papistaşii“ uniaţi din aceeaşi etnie. Practic, din astfel de pricini s-au pierdut elementele de Datină ale celor mai multe dintre etnii din Bucovina, ba chiar şi ale celor care, prin voia istoriei, aveau să devină popoare europene distincte.

 

La nivelul culturii, unde multe dintre etniile bucovinene porneau cu o întârziere istorică pe făgaşul creaţiei, limba germană a format modelul, dar şi spaţiul de asimilări universale. Între timp, am uitat totul despre rolul spiritualităţii durate în limba germană, iar Bucovina, deşi are o vastă şi multiplă literatură, inclusiv cea interdisciplinară de specialitate, a rămas cu buzunarele goale, românii transformând în fudulie această penibilă sărăcie. Memoria bucovineană zace, necunoscută, în rafturi întregi de biblioteci, iar noi încă nu facem nimic pentru cunoaşterea, pentru întoarcerea acasă a uriaşului patrimononiu de memorie de atunci şi pentru totdeauna. Contracarăm cu lozinci fraze, nu opere, pe care nu le cunoaştem, pentru că nu le-am adus în limba de acasă, în condiţiile în care toţi cărturarii vechi ai Bucovinei, aidoma lui Norman Manea de astăzi, au trăit cu adevărat doar în spiritualitatea locului, inclusiv în dimensiunile istorice şi arheologice, pe care ei, nemţii, polonii, armenii şi evreii le-au scos primii la lumină, le-au şters de colburile vremurilor şi le-au conferit contururi identitare.

 

Spuneam că multiculturalitatea bucovineană este o vorbă în vânt mai ales astăzi şi îmi argumentez această zisă pe totala ignorare a unei superbe comori de mărturii, pe care universitarul cernăuţean J. Polek, polon de origine, o inventaria metodic, în 1893, atunci când publica o Recenzie privind cercetările asupra pământului și obiceiurilor Bucovinei după 1773[1], în primele pagini ale anuarului Jahrbuch des Bucowiner Landes-Museum / 1893, anuar în care, prin prefaţă (Vorbericht), se stabilea un prim proiect de multiculturalitate, care urma să fie pus în practică de românul Eugen Maximovici, armeanul Mikulicz, polonezul Johann Polek şi germanul Carl A. Romstorfer. În acest raport preliminar, deci un fel de prefaţă pentru Jahrbuch des Bucowiner Landes-Museum / 1893, datat în iunie 1893, se contura un program cultural de profunzime nu doar pentru o nouă instituţie bucovineană, ci şi pentru o multiculturalitate elitistă, premeditată ca atare:

 

1774: Ansicht der Stadt Czernowitz in der Bukowina. Lithografie von Anton Lange, 1823

 

„La 21 februarie 1902, la Cernăuți, s-a constituit o asociație muzeală de stat. Sarcina sa este „înălțarea și câștigarea geografiei în relația arheologică, istorică generală, istorică de artă, etnografică și istorie naturală”. Pentru a atinge acest scop, Muzeul Ţării Bucovinei (Bukowiner Landesmuseum), care a fost deschis la 14 mai a acestui an, este destinat, în primul rând, să aibă continuitate. Dar, de asemenea, a părut urgent ideea curatorului muzeului ca asociația să stabilească relații și mai directe cu populația. Din acest motiv, în ședința din 26 martie dl J. a decis să publice un anuar, în scopul răspândirii un eseuri ale cercetătorilor trecutului, precum și cele generale, care ţin de arta și istoria naturală a Bucovinei, cercetări care ar trebui să conțină.

Acesta va fi primul număr al publicului. Poate găsi o primire prietenoasă și să ofere asociației un nou interes de susținere. / Cernăuți, iunie 1893“.

 

Ansicht des silberhaeltigen Bleybergbaues und der Schmelzhüttenwerke zu Marien-See bey Kirlibaba in der Bukowina. Autor: Anton von Manz Mariensee

 

Polek, semnând doar cu numele, a încredinţat oarbei şi surdei viitorimi o splendidă şi exhaustivă bibliografie a Bucovinei, care nu a fost niciodată tradusă în română, timp de 126 de ani; iar din operele mărturisitoare, indicate în această bibliografie, doar raportul din 10 decembrie 1744, întocmit de generalul Gabriel Freiherr von Splény, „Schiţă de proiect pentru o instituție militară asupra k. k. părţii moldovenești încorporate“ (Ohnmassgeblichen Eutwurf zu einer militairischen Einrichtung des k. k. enclavien Moldauischen Antheils) şi-a aflat o traducere târzie (după 1990), undeva, pe la Rădăuţi. În rest, nimic, istoricii şi monografii români trecând în bibliografiile scrierilor proprii doar trimeteri tot mai inexacte la unii dintre vrednicii mărturisitori ai Bucovinei de altădată, dar fără a şti nimic nici despre autorii citaţi, nici despre operele din care, indirect, citează. E nedrept faţă de noi înşine şi îmi tot spun asta, de atâta vreme, încât m-am tot străduit să umplu nişte goluri de memorie, după puteri, dar cu tot sufletul. Pentru că nu au făcut-o alţii, o să încerc să vă pun la dispoziţie, episod cu episod, şi această lucrare a lui Johann Polek, numită, aşa cum am mai spus, Recenzie privind cercetările asupra pământului și obiceiurilor Bucovinei după 1773:

 

Allegorie auf Kaiser Franz I als Beschützer Böhmens

 

„La ordinul împăratului Iosif al II-lea, în 1773, locotenent-colonelul Regimentului 2 de Grăniceri Valahi (Rodna), Karl Freiherr von Enzenberg, a făcut o călătorie de recunoaștere prin partea de nord a Moldovei. El avea misiunea să investigheze dacă este de dorit achiziția acestei regiuni în beneficiul monarhiei austriece, dar, în special, dacă ar fi posibilă stabilirea unui drum permanent, din Transilvania, prin Dorna, către Galiția[2].

 

Raportul lui Enzenberg, intitulat „Von und aus der Bukowina“, care a fost tipărit[3], în septembrie 1781, în „Staats-Anzeigen ”, de Schlözer, vol. I. p. 38, – pleda în favoarea ocupației; prin urmare, merită, fără îndoială, să fie plasat în fruntea literaturii culturale a Bucovinei.

 

Primele trupe austriece au intrat în Bucovina la 31 august 1774; armata de ocupație efectivă le-a urmat, în noiembrie 1774. Ocupația și organizarea țării au fost încredințate generalului Gabriel Freiherr von Splény. Înainte de soluționarea acestei ultime sarcini, el s-a străduit, mai ales, să obțină cunoștințele cele mai precise despre țară și despre facilitățile sale anterioare.

 

La 10 decembrie 1774, el a înaintat consiliului de război o „Schiţă de proiect pentru o instituție militară asupra k. k. părţii moldovenești încorporate“ (Ohnmassgeblichen Eutwurf zu einer militairischen Einrichtung des k. k. enclavien Moldauischen Antheils), în care starea provinciei ocupate este descrisă succint, dar cu ascuțite caracterizări.

 

Chiar mai important decât acest „proiect” pentru cunoașterea provinciei nou câștigate este memorandumul din anul 1775[4], publicat de mine sub titlul „Descrierea generală a Bucovinei, de Spleny”, Cernăuți 1893 (General Splény’s Beschreibung der Bukowina). Acest memorandum este primul istoric regional detaliat al Bucovinei.

 

Deși, la 7 mai 1775, Poarta s-a arătat dezinteresată de ţinutul moldovenesc ocupat de Austria pentru totdeauna, status quo-ul ei a rămas totuși acelaşi. Abia în anul 1780 a început reforma. La baza reorganizării a stat planul de sistemizare, prezentat de generalul baron Enzenberg, succesorul lui Splény încă de la începutul lunii aprilie 1778, datat în 30 octombrie 1779, plan care, datorită excelentei descrieri a statului Bucovinei de la acea vreme, înseamnă, de asemenea, o lucrare onorabilă în literatura de specialitate, pe acest subiect.

 

La 1 noiembrie 1786, Bucovina a fost încorporată, ca district al Cernăuților, în Cercul Galiției. Subordonarea către o țară străină nu ar putea rămâne fără influență asupra investigației științifice. De fapt, a ocupat spațiul doar în măsura în care savanții și centraliștii au dorit să obțină o cunoaștere cât mai completă a întregii Galiții. Abia în anul 1849, când s-a redat libertatea Bucovinei, s-au creat condiții favorabile pentru investigația lor științifică.

 

În primul rând, este vorba de condițiile geologice și de minerit, care, după 1786, se bucură de cercetare. Începutul este făcut de naturalistul și antropologul francez Balthasar Hacquet, profesor de istorie naturală la Universitatea din Lemberg, din 1788, până în 1810. A vizitat Carpații, în anii 1788 și 1789, și a publicat observațiile făcute în analele „Crell’s chemischen Annalen“ (1789 și 1791) și în lucrarea sa, în patru volume, „Ultimele călătorii fizico-politice prin Dacia și Sarmaţia carpatică” (Neueste physikalisch-politische Reisen durch die Dacischen und Sarmatischen Karpathen, Nürnberg 1790-1796) .

 

Inspirat de lucrările lui Hacqnet, Georg Gottlieb Pusch și Carl Lill von Lilienbach (născut la 3 noiembrie 1798, la Wieliczka, mort la 21 martie 1831), au făcut investigații serioase privind structura geologică a Carpaților, în anii 20 ai secolului nostru  (al XIX-lea – n. n.), primul studiu purtând titlul: „Cu privire la constituția geognostică a Carpaților și a Țărilor Carpatilor de Nord” (Ueber die geognostische Constitution der Karpathen und der Nordkarpathenländer), în „Karsten’s Archiv für Mineralogie“ (Vol. I. Berl. 1829, p. 29-55), celălat fiind numit „Journal d’un voyage géologique fait à travers toute la chaîne des Carpatkes, en Bukowine, en Transilvanie ” etc., în memoriile Societății Geologice Franceze (1831, I. 2. p. 237-316).

 

În perioada 1786-1849, cercetări valoroase ale Bucovinei, în relație floristica și faunistica, au fost făcute de Dr. Friedländer , Dr. Herbich și profesor Dr. Zawadzki.

 

Dr. Friedländer a fost medic în Zaleszczyki, la începutul secolului al XIX-lea. A întreprins numeroase excursii în sud-vestul extrem al Bucovinei, colectând toate plantele mai rare, pe care le-a încredinţat prietenului său, Dr. Wilibald Besser, medic, din 1805, la Cracovia, care l-a folosit în lucrarea sa „Primitiae florae Galiciae austriacae” (Viena 1809).

 

Și mai semnificativ pentru studiile regionale în Bucovina au fost ultimii doi bărbați.

 

Alexandru Zawadzki, născut la 6 mai 1798, la Bielitz, în Oesterreichisch-Schlesien, mort, la Brno, în 5 mai 1868, care colectase, încă din copilărie, din munţii din preajma satului său natal, plante, insecte și conchile. După plecarea la studii la Lemberg, în 1818, această râvnă pentru colecție  la însoţit, iar după terminarea studiilor, a devenit supleant în fizică la Universitatea din Lemberg,  funcţionând, în perioada 1830-1839, ca profesor de matematică și fizică la Școala Regulară Clericală Galiţiană (Lehranstalt für den Regularclerus Galiziens), unde, fiind foarte activ, a devenit deosebit de vizibil.

 

În Lemberg, Zawadzki l-a cunoscut, în cei șapte ani din urmă, pe Dr. Franz Herbich, născut la Viena, care venise în Galiţia ca medic militar, în 1825. Amândoi făceau călătorii comune în Galiţia și în Bucovina, în această din urmă provincie cercetând munţii Karen, Giumalău (Dzumaleu – în text), Suhard și alte vârfuri alpine, care le-au oferit un bogat material floristic, publicat în lucrarea editată de Besser.

 

Rezultatele acestor călătorii au fost expuse în „Enumeratio plantarum Galiciae et Bucowinae“ sau „Plantele care cresc sălbatic în Galizia și Bucovina” (Breslau 1835) și în „Fauna vertebratelor galiţio-bucovinene” (Fauna der galizisch-bukowinishen Wirbelthiere, Stuttgart 1840).

 

Dr. Herbich a fost transferat la Cernăuţi, în 1834, ca medic regimentar, unde a rămas până în 1856. În această ședere de 22 de ani în Bucovina, el și-a continuat cercetările floristice, acolo, continuu, iar pe lângă numeroase eseuri în periodice, a publicat şi două lucrări majore, „Selectus plantarum rariorum Galiciae et Bucovinae“ (Czenovicii 1839) și „Stirpes rariores Bucovinae“ (Stanislawow 1853), lucrări care-i asigură un loc onorabil în rândul botanicilor din Austria, pentru toate timpurile.

 

În ceea ce privește condițiile etnografice, cultural-istorice și economice, în aceeași perioadă, putem numi trei domni care au făcut lucruri excelente în aceste direcții: Samuel Bredetzky, Joseph Rohrer și Michael Franz Stöger.

 

Bredetzky, născut la German-Jakubjan, în Comitatul Saroser, pe 18 martie 1772, mort la 25 iunie 1812, la Liov, în calitate de superintendent al Galiției de Est și de Vest (între 1808-1812), a avut ocazia să viziteze Bucovina și a arătat, prin trei materiale, că nu era acolo singurul interesat de problemele ecleziastice. A scris „Contribuţii pentru cunoașterea îndeaproape a Bucovinei” (Beyträge zur nähern Kenntnis de Bukowina, Vaterland. Blätter I. Wien 1808. Nr. 46), „Contribuție istorico-statică la situaţia colonizărilor cu germani în Europa“ (Historisch-statischen Beitrag zum deutsche Colonisationwesen in Europa, Brno 1812) şi „Coloniști germani în Bucovina şi informaţii despre lipovinenii vestului“ (Ansiedler in der Bukowina und gab dem Westen Kunde von den Lippowanen, Sartori’s „maler. Iaschenbuch“, I, 1812, p. 149-161).

 

Joseph Rohrer, născut la Viena în 1769, a venit în Galiția în 1795 și a aparținut acestei țări mai bine de trei decenii, până la puțin timp înainte de moartea sa, la 21 septembrie 1828. La început, a fost numit profesor de științe politice și statistică la Liceul din Lemberg, în 1806, fără a obține o diplomă de doctorat, și a continuat să dețină acest post, când institutul a fost reînființat în 1816. Datorită acestui succes strălucit, Rohrer a fost foarte impresionat de circumstanțele noi și extraordinare, căci, de la mutarea sa în Galiția, a avut o serie considerabilă de lucrări asupra studiilor naționale și regionale ale Austriei, în general, ale Galiției și Bucovinei și special, publicate în reviste. Mentionez doar „Încercare asupra locuitorilor monarhiei austriece“, care, atunci când este vorba de germani, armeni și evrei, se extinde pe aproape tot parcursul anului 1803 al Arhivei de Geografie și Statistică din Liechtenstein, apoi „Comentarii despre o călătorie, de la granița turcă, prin Bucovina, prin estul și vestul Galiţiei, Silezia și Moravia, până la Viena” (Bemerkungen auf einer Reise von der tűrkischen Grenze űber die Bukowina durch Ost- und Westgalizien, Schleisen und Mähren nach Wien, Viena 1804), precum și tratatul despre „Locuitorii valahi ai monarhiei austriece” (Die Wallachischen Bewohner der österreichischen Monarchie, Viena II, 1810, nr. 38-43) și, în sfârșit, „Încercare politico-aritmetică asupra Bucovinei” (Politisch-arithmettischen Versuch űber die Bukowina, Ibid., 1812, nr. 88).

 

Nu mai puțin activ a fost Dr. Michael Franz Stöger. Născut la 22 septembrie 1795, la Viena, a studiat acolo filozofia și jurisprudența, dobândiind doctorate, apoi a urmat, în martie 1827, un examen pentru a deveni profesor de statistică la Universitatea din Lemberg, unde a ajuns la doar 38 de ani; A murit la 18 ianuarie 1834. Majoritatea lucrărilor sale sunt lucrări de specialitate. În special, referințele la Bucovina includ următoarele: „Poporul evreiesc din Galiția și dovezile lor, conform legilor austriece” (Die jűdische Bevölkerung in Galizien und ihre Evidenzhaltung nach österreichischen Gesetzen, în Wagner Zeitschrift für Österreichische Rechtlehrnung, 1829, Vol. IS 363-386), „Observații asupra ocnelor de sare din Galicia” (Bemerkungen űber Galiziens Salzsiedereien, Arhiva austriacă pentru istorie etc., 1829, vol. 1, nr. 61), „Note despre evreimea bucovineană” (Notizen űber die Bukowiner Judemschaft, Ibid., 1830, vol. II, nr. 49), „Râurile din Galiţia” (Die Flűssen Galiziens, Ibid., 1831, vol. I. nr. 56, 58-60), „Dezastre naționale în Galiția” (National-Verschiedenheiten in Galizien, Ibid., 1832, nr. 69) și „Prezentare generală a Primului Plan de reglementare pentru Bisericile Grecilor Ortodocşi din Bucovina” (Uebersicht des ersten Regulirungplanes fűr das Kirchenwesen der nichtunirten Griechen in der Bukowina, Ibid., 1832, nr. 22, 23, 27, 29-31). În librărie a apărut următoarea lucrare, la fel de importantă pentru Bucovina: „Prezentarea Constituției Legale a evreimii galiţiene” (Darstenllung der gestclichen Verfassung der galizischen Judenschaft, 2 vol., Lemberg, Przemiysl, Stanisław și Tarnów 1838).

 

Tratarea condițiilor generale ale Bucovinei a fost şi tema lucrării „Bucovina în Cercul Galiției” (Die Bukowina im Königreiche Galizien, Viena 1845), de Theophil Bendella (născut la 8 mai 1814, la Cernăuți, mort la 2 august 1875), şi a celei a unui oarecare „Hesperus”, care a publicat anonim un „Sondaj topografic-statistic al Bucovinei” (Topographisch-statistische Uebersicht der Bukowina, Bd. 27 Praga 1820 nr. 8).

 

Ceea ce au ascuns reprezentările cartografice, respectiv dependenţa Bucovinei faţă de Galiţia, nu poate fi negată. Pentru că, cu excepția hărții lui I. Liesganig, „Regna Galiciae et Lodomeriae nec non Bucovina“, Leopoli 1790. 30 fol. Fol. 1: 288.000 (sporită și îmbunătățită de Royal Quartermaster în 1824) și „Carte général de l’Atlas de Royaume de Galicie et de Lodomerie avec la Bucovine” (Vienne 1790, 2 p.), există doar o singură hartă a Bucovinei (fără Galicia), publicată de librăria Winiarz, în 1842 (Lemberg și Cernăuți, 1 p. Col. Fol., 1: 288.000).

 

1848! Astfel, zorii aceleiași zile apar chiar și pentru Bucovina.

 

În iunie a acelui an, o serie de bărbați nobili din Bucovina au înaintat un memoriu Ministerului, exprimându-și nemulţumirile cu privire la presiunea stăpânirii galiţiene. Rezultatul a fost emanciparea țării.

 

Şi ce cercetare avansată colosală a Bucovinei s-a făcut de atunci! Întotdeauna a atras ramuri noi în zona sa de interes, iar literatura este atât de bogată, încât ar putea fi indicat să împărțim întreaga perioadă de după aceea în două secțiuni. Ca reper se poate lua, în mod justificat, anul 1875. Înainte de acest an, stimularea cercetării în general începe cu școlile medii ale țării; după aceea, această misiune cade, de obicei, în Alma mater Francisco-Josephină.

 

Dacă acum luăm în considerare, din nou, cercetarea științifică a țării, întâlnim imediat o serie de nume cunoscute: Alth, Barber, Cotta, Denarowski, Knapp, Knauer, Paul, Petrino, Simiginowicz și alții.

 

Deși avocat de profesie, Dr. Alois v. Alth (mort în 4 noiembrie 1886), a fost foarte important în domeniul geologiei. Seria scrierilor sale, în acest sens, începe cu descrierea „Izvoarelor minerale ale Bucovinei” (Mineralquellen der Bukowina, Bronhn’s Jahrbach für Mineral, 1848, p. 526-551). Aceasta este urmată de: „O călătorie în Carpații Maramureşului, în vara anului 1855” (Ein Ausflug in die Marmaroscher Karpathen im Sommer 1855, Societatea geografică Mitth dkk din Viena, 1858, p. 1-13), „Despre formaţiunile geologice din țările Carpatilor de Nord” (Ueber die Gypsformatio der Nord-Karpathenländer, Jahrb dkk geolog. 1858, p. 143-158), „Noile înălțimi în Bucovina, Marmaros etc.” (Neue Höhenbestimmungen in der Bukowina, der Marmaros etc., Ibid., 1859, p. 345-349), „Proiectarea suprafeței Galiției și Bucovinei” (die Oberflächengestaltung Galiziens und der Bukowina, polonez, în tipografia Rocznik. Cracovia, 1861), „Izvoarele de sare și petrol din Galiția și Bucovina” (die Salz- und Steinölquellen in Galizien und der Bukowina, poloneză, Sprawozd komisyi fizyogr., V. 1871, p. 49-93) și „Cele aflate la construcția căilor ferate galiţiene. Sondaje feroviare și semnificația lor pentru fiziografia țării“ (die bei dem Baue der galiz. Eisenbahnen ausgeführten Höhenmessungen und ihre Bedeutung fűr die Physiographie des Landes, Ibid., VII. 1873, p. 109-125).

 

Celebrul geolog Bernhard von Cotta (născut în 24 octombrie 1808, la Klein-Zillbach, decedat în 14 septembrie 1879, la Freiburg) a vizitat Bucovina în 1855. Un fruct al acestei călătorii este „Informațiile geologice din Bucovina” (Geologischen Mittheilungen aus der Bukowina), studiu publicat în Anuarul mineralogic al lui Bronn (1855, p. 22-32) şi în Jahrbuch der k. k. geolog. Reichsanstalt (VI 1855, p. 10 la 135), apoi tratatul „Depozitele de minereuri din sudul Bucovinei” (Die Erzlagerstätten der südlichen Bukowina),  publicat la Bergrath Dionys Stur (acum Hofrath i. P.) şi la Bergrath (acum Oberbergrath).

 

Carl M. Paul, susținut de Otto Freiherr von Petrino (născut la 13 februarie 1834, a murit la 27 ianuarie 1884), a publicat, între anii 1872 și 1873 „Consemnări în Bucovina” (Aufnahmen in der Bukowina), despre care s-au făcut recenzii în Anuarul k. k. geolog. Reichsanstalt (1872 și 1873).

 

Franz Simiginowicz (din 1853, până în 1858, supleant la Liceul din Cernăuți) a publicat o „Contribuție la geografia fizică a Bucovinei” (Beitrag zur physischen Geographie der Bukowina, Viena 1856), iar fratele său, Ludwig Adolf Simiginowicz (acum profesor la institutul de formare a învăţătorilor și profesorilor din Cernăuți) a pus, în „Cuvânt și imagine” (Wort und Bild), „Plastica pămâtului din Bucovina” (die Bodenplastik der Bukowina, Kronstadt 1873).

 

Dr. Karl Denarowski şi Josef Barber (farmacist din Cernăuți) au scris, primul, în 1868, într-o broșură tipărită la Viena, cel din urmă în procedurile k. Academia de Științe din Viena (Nat. Cl. 60. Bd. 1869, 2nd Abth. Pp. 405-41), despre „Izvoarele minerale din Dorna-Watra și Pojana-Negri” (Mineralquellen von Dorna-Watra und Pojana-Negri).

 

Titus von Alth, nepotul lui Alois von Alth, a publicat în rapoartele anuale Școlii gimnaziale gr. or. din Cernăuți, f. 1869 (p. 38-53), despre „Condițiile meteorologice observate pentru orizontul Cernăuți” (die beobachteten meteorologischen Verhältnisse für den Horizont von Czernowitz), iar dr. Blasius Knauer și Josef Armin Knapp și-au făcut drum în publicistică prin lucrările lor botanice, din prima provenind excelenta lucrare „Flora Sucevei” (Die Flora von Suczawa, publicată în anuarul Obergymnasiums din Gr.or. din Suczawa pentru 1863, pp. 1-16), un alt studiu remarcabil, „Plantele cunoscute anterior ale Galiţiei şi Bucovinei”, fiind publicat la Viena (Die bisher bekannten Pflanzen Galiziens und der Bukowina, Viena 1872).

 

Ca și natura, populația țării a primit mai multă atenție abia după 1849. L. A, Simiginowicz răspândeşte basmele românești (Journal of Mythology, Bd. I. Göttingen 1853 și 1854, p. 42-50, 469-472), profesorul Johann Sbiera, cântecele populare românești și poveştile populare (în Foaea Soțietării pentru literatură și cultura română în Bucovina Cernăuți 1866 și 1867), iar S. Fl. Marianu, profesor la Liceul din Suceava, publică primul volum din culegerile sale folclorice româneşti (Poesii poporale române, Cernăuți 1873); poetul Josepb Hordynski Ritter von Fedkowicz (născut la 8 august 1834, decedat la 11 ianuarie 1888) proiectează „Schițe din viața huţulilor” (Skizzen aus dem Huzulenleben, Cernăuți, 1868, nr. 51), iar Gregor Kupczanko debutează cu cântece populare rutene, basme, legende etc. (Bucovina, Zoria, 1870, nr. 2, 3, 10-11, 13-16); profesorul Franz Miklosich publică „Basme și cântece ale țiganilor din Bucovina” (Märchen und Lieder der Zigeuner der Bukowina, Denkschriften der k. k. Akad. d. W. philos. bist. Cl. Bd. 23 und 24), iar bibliotecarul Reichsraths Vincenz Göhlert publică „Völklein der Lippowaner“ (Sitzungsb. d. k. k. Akad. d. W. philos. histor. Cl.  Bd. 41. S. 478-488).

 

Nimeni nu va fi surprins că, până în 1875, nu există prea multe mărturii despre viața spirituală în Bucovina. Cu toate acestea, există și trei scrieri care trebuie citate în acest domeniu: „Sistemul școlar românesc” (Rumänisches Schulwesen), de rectorul k. k. al Institutului educațional pentru învățători și profesori Demeter Isopescul (Raport despre educația austriacă, publicat cu prilejul Târgului Mondial, Viena 1873. Theil II, pp. 560-567), „Recenzie istorică a planurilor de reorganizare gymnazială din Austria, împreună cu auspiciile istorico-statistice ale Liceului k. k. din Cernăuţi din 1850-1872“ (Historischer Rückblick auf die Gynmasial-Reorganisationspläne in Österreich nebst historisch-statistischen Aus­weisen über das Czernowitzer k. k. Gymnasium seit 1850-1872, Cernăuți 1873), de directorul Ștefan Wolf și „Cu privire la motivarea introducerii juriului în Galiția și Bucovina“ (Ueber die Räthlichkeit zur Einführung des Geschworeneninstitutes in Galizien und der Bukowina), de J. K. Ritter Umlauff din Frankwell, studiu editat de Victor Ritter Umlauff von Krankwell (Viena 1861) .

 

În domeniul culturii economice, trebuie subliniate următoarele lucrări: „Dezvoltarea impozitării proprietăților în Ducatul Bucovinei sub domnia austriacă” (Die Entwickelung des Grundsteuerwesens im Herzogthume Bukowina unter österreichischer Herrschaft), de A. Lippert (Czernowitzer Zeitung 1808, nr. 6, 9, 13, 17, 21, 27 și 34), „Memorandumul consiliului administrativ al k. k. Compania feroviară Lemberg-Cernăuţi-Iaşi privind sechestrarea liniei Lemberg-Cernăuţi-Suceava“ (Denkschrift des Verwaltungsrathes der k. k. Lemberg-Czernowitz-Jassyer Eisenbahngesellschaft betreffend die Sequestration der Linie Lemberg-Czernowitz-Suczawa, Viena 1873), apoi „Raportul principal al Camerei de Comerț și Industrie pentru Ducatul Bucovinei pentru 1851“ (Hauptbericht der Handels- und Gewerbekammer für das Herzogthum Bukowina für 1851, în Revista săptămânală de comerț și industrie 1852 , Nr. 42-50, în ediția a 2-a Cernăuți 1861), pentru 1861 (Czernăuţi 1862) și pentru perioada 1862-1871 (Lemberg 1872), şi, în sfârșit, „Reprezentarea agriculturii și industriei miniere a Ducatului Bucovina“ (Darstellung der Landwirthschaft und Montan-Industrie des Herzogthums Bukowina, Centrul de Statistică III Viena 1854 1 HS 1-100).

 

În perioada 1849-1875, cercetările de istorie din Bucovina au fost deja cultivate. A. Ficker oferă „Contribuții la cea mai veche istorie a Bucovinei și a ţărilor sale vecine” (Beiträge zur ältesten Geschichte der Bukowina und ihrer Nachbarländer, în programul k. k. Ober-gymnasium din Cernăuți 1852. S. 11-24), E. Hormuzaki (a murit în 1874) a scris „Apelul de urgență pentru ajutorarea Ocolului Câmpulung Moldovenesc din Bucovina“ (Noth- und Hilferuf der Gemeinden des Moldauisch-Campulunger Okols in der Bukowina, Viena 1861), J. Martynowicz a redactat „Mărturii istorice ale conducătorilor și locuitorilor Bucovinei și Moldovei“ (Historische Zeugnisse über die Beherrscher und Einwohner der Bukowina und der Moldau, în Bucovina, Zoria 1870, nr. 4-6, 8 și 9), iar Aron Pumnul (a murit la 24 ianuarie 1866) a publicat o lucrare asupra Fondului religios oriental grec (Privire răpede preste moşiile monăstiresci, din carile s-a format măreţul fond religiunariu al bisericei dreptcrd. răsărit din Bucovina, Cernăuți 1865); Petruszewicz scria despre „Episcopia Rădăuţi-Cernăuți și păstorii săi” (Ruthenian, în Bucovina, Zoria 1870. Nr. 7,10,12-16). De asemenea, Franz Adolf Wickenhauser (născut la Wurmbach, în Austria Inferioară, în 1809, și decedat la Cernăuți, în 6 aprilie 1891) este deja pe scena. În 1862, apare prima parte a cărţii „Moldova sau Contribuții la o carte de documente pentru Moldova și Bucovina / Moldawa oder Beiträge zu einem Urkundenbuche für die Moldau und Bukowina” (Documentele mănăstirii Moldoviţa) şi „Omagiul Bucovinei din 12 octombrie 1777” (Bukow. Hauskalender für 1868, S. 60-78) și „Bochotin sau istoria orașului Cernăuţi și a împrejurimilor sale” (Bochotin oder Gechichte der Stadt Czernauz und ihrer Umgebung, Viena 1874)[5].

 

Die Attacke des 5 Kürassier Regiments

 

[1] Lucrarea de față este a doua ediție a unei prelegeri din 21 februarie 1892, ţinută în Adunarea Constituantă a Asociației Muzeului de Stat Bucovina din Cernăuți, care a fost extinsă de literatura din ultimul an și jumătate.

[2] Vezi lucrarea mea: „Achiziția Bucovinei de către Austria”, Cernăuți 1889, p. 13.

[3] Acest memorandum stă la baza broșurii lui Zieglauer, „Starea Bucovinei, la vremea ocupației austriece”, Cernăuți 1888.

[4] Un extras, cu titlul „Description de la Bucovina. Extrait de l’ouvrage de M. Le General de Spleny et d’un rapport de M. Jenisch „, a fost publicat în revista lui Canzler pentru istorie recentă și etnologie (Leipzig 1790).

[5] Polek, Johann, Recenzie privind cercetările asupra pământului și obiceiurilor Bucovinei după 1773, în Maximovici, E.; Mikulicz, A.; Polek, Dr. J; Romstorfer, C. A.; Jahrbuch des Bucowiner Landes-Museum / 1893,Czernowitz 1893, pp. 3-9


1788: Asaltul raialei şi a cetăţii Hotinului

 

Varşovia, 25 mai 1788. În ultimele zile, s-a vorbit despre un raport trimis guvernului de generalul de Witte, comandantul garnizoanei Kaminieck și potrivit căruia Hotinul a fost bombardat și ars, la 11 mai, de către corpul de armată al prințului Coburg. Orașul, după cum știm, o simplă suburbie a cetății, este compus doar din case şubrede din lemn, pe care nu le-a fost greu să transforme în cenușă. Garnizoana cetăţii, cu un efectiv de 6.000 de oameni, s-a retras în fortăreaţă, care este capabilă să susțină un asediu îndelungat. După bombardarea acestor bordeie, austriecii s-au îndepărtat la o oarecare distanță de cetate, în speranța de a o bloca, i-au tăiat proviziile, forțând-o să se predea. Cu câteva zile înainte, Pașa de Hotin a cerut comandantului din Kaminieck furaje și mâncare, care i-au fost refuzate, pe motiv că ar fi fost rechiziţionate de ruși, în perioada în care au poposit pe teritoriul nostru.

 

Armata Seraskier-ului Basarabiei, formată din 80.000 de oameni puternici, era, la sfârșitul lunii aprilie, cantonată lângă Bialogrod (Cetatea Albă – n. n.); cea a Contelui de Romanzof avansase, printr-un marș precipitat, dincolo de Dubosor (Dubasari – n. n.), la stânga Nistrului, iar avangarda sa avusese deja câteva ciocniri cu pâlcuri ale armatei otomane. Prințul Repnin, cu Corpul de armată aflat sub ordinele sale, se spune că a avansat până aproape de Oczakof. În ceea ce privește pe prințul Potemkin, se crede că a trecut de Bog (Bug – n. n.), cu intenția de a acoperi Crimeea; dar toate aceste marșuri sunt atât de incerte, atât de contradictorii, anunțate parcă de nuveliști, încât este dificil să ne formăm o idee exactă asupra operațiunilor începute”[1].

 

 

Viena, 30 mai 1788. A doua scrisoare a prințului de Coburg, din 21 mai, conține detalii destul de ample despre asediul asupra Hotinului. Aflăm de acolo că, pe 8 mai, acest general şi-a instalat tabăra lângă Rarance, cu toate trupele din subordine; că, pe 10 mai, a înaintat până la Sarochin (Saracin – n. n.), iar pe 11, împotriva lui Ruckzim, în următoarea ordine: batalionul de infanterie Venzel-Colloredo şi două divizii ale Cavaleriei-ușoare din Lowenehr s-au întâlnit la Corpul din Armată din pădurea Bucovinei, în timp ce maiorul Quietowski, cu divizia de husari Burco, cu 2 companii de infanterie Pellegrini, cu 2 tunuri și cu 112 archebuzieri, avansau, de la tabăra din Rohatim, de-a lungul malului drept al Nistrului, prin lunci, pentru a acoperi flancul stâng al armatei. Pe cealaltă parte, generalul-maior Jordis și-a îndreptat marșul, pe malul stâng al Nistrului, cu 4 companii de Pellegrini și 2 divizii de infanterie ale lui Barco, pentru a putea sprijini pe maiorul Quietowski, dacă ar fi fost necesar. Domnul Karaiczay, împreună cu locotenent-colonelul Lovenehr, pentru a acoperi aripa dreaptă a armatei, a trecut Prutul, pe lângă Molinza, cu Batalionul de infanterie Kauniz și 2 divizii de Cavalerie-ușoară ale lui Lowenehr, și a avansat, prin Raia, către Sankoviss (Săncăuţi – n. n.), dincolo de aliniamentul aripii drepte. Întrucât Corpul pe care îl comandase însuși Prințul de Coburg trebuia să fie așezat pe înălțimile lui Ruckzim (Rucşin – n. n.), trupele care făceau parte din avangardă s-au întâlnit cu o mare parte din garnizoana Hotinului; dar un batalion de infanterie și o divizie de cavalerie, avansând să-i sprijine pe ai noștri, au pus tunurile pe inamic, care s-a retras în dezordine; acesta a fost urmărit, până la zidurile Hotinului, asupra căruia s-au mai tras câteva focuri de tun, care au incendiat mai multe locuri din cetate. Turcii uciși au rămas în piață,printre răniții lor; duşmanii au făcut un prizonier. Noi am avut pierderi, în această acţiune, 6 ucişi și 26 de răniți.

 

Prințul de Coburg, neştiind cât de aproape este tabăra de inamic, s-a retras, seara, dincoace de Ruckzim (Rucşin – n. n.). Pe 12 mai, totul a fost liniștit; dar pe 13 mai, un corp turc, format din 1.000 de infanteriști și 2.000 de cavalerişti, cu tunuri, a atacat trupele  locotenent-colonelului Karaiczay, aflate în apropiere de Dolinany. Acest atac a fost și mai fatal pentru inamic, care a fost obligat să se retragă cu pierderi considerabile. Suntem siguri de cel puțin 200 dintre ei, că ai noștri i-au văzut căzând, în timp ce noi avem doar 3 bărbați răniți. Nu s-a întâmplat nimic pe 14 şi pe 15 mai; dar pe 16 mai, ai noștri au început, pe la amiază, o canonadă aprigă împotriva amplasamentelor bateriilor inamice apropiere de lână Braha. Succesul acestei canonade nu este îndoielnic, deoarece a distrus o baterie inamică, a ucis mulți oameni, a deteriorat și a ars multe case. Focul lor ne-a ucis un singur și a rănit alţi doi.

 

Se spune că Poarta l-a numit pe Prințul Maurojeni (Mavrogheni – n. n.) Hospodar al Moldovei, în locul Prințului Ypsilanti, care avansează spre Iaşi cu o oaste de 40.000 de bărbați. Alexandru Moruzzi l-a înlocuit pe Hospodarul Valahiei”[2].

 

View across Dniester from Hotin Castle

 

[1] Journal politique de Bruxelles, No 15, 31 mai 1788, pp. 97, 98

[2] Journal politique de Bruxelles, No 15, 31 mai 1788, pp. 104-106


1818: Cernăuţi, târgul de pe Apa Neagră

Cernăuţi, 1870 – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)

„În această seară, am dormit la Olmacks. A doua zi, am luat micul dejun la Obertier și, în aceeași seară, am ajuns la Snyatin. D’Anville i-a preluat vechiul nume Netin-Dava (o stație romană în limitele Daciei antice, menționată de Ptolemeu), nume care a fost corupt în Snyatin. Acum localitatea este un sat sărac, locuit de evrei și situat în apropierea malurilor Prutului, numit Hierasus[1] de Strabo. Acest râu traversează o vale minunată, delimitată, la sud-vest, de munții înalți ai Transilvaniei, care acum ne însoțeau călătoria, de la o distanță de aproximativ zece mile, pe dreapta. Drumul a urmat malul stâng al râului, până am ajuns în orașul Cernăuţi[2], unde trăsurile noastre au fost transportate pe o barcă dublă, alipite de scânduri transversale, formând o platformă, și am intrat, la scurt timp, în ultimul oraș de frontieră al statelor austriece.

 

Cernăuţi, capitala Bucovinei, este situat, convenabil, pe un deal de pe malul sudic al Prutului. Are aproximativ 600 de case şi trei biserici, și o populație de circa trei mii de locuitori. Spre deosebire de alte locuri, străzile sale sunt largi, curate și bine pavate, iar casele sunt construite din piatră zidită. De asemenea, se mândrește cu un han acceptabil[3], unde am luat micul dejun. Fără să fi vizitat Polonia și să fi văzut cu ochii murdăria și necuviința abominabilă a locuitorilor de acolo, ar fi greu de crezut relatările atât de nefavorabilă despre atmosfera pestilențială a târgurilor din această țară. De exemplu, în noiembrie 1770, molima a izbucnit la Constantinopol și a curmat, în curând, viaţa a peste o mie de persoane. Propagată prin Moldova, apoi, datorită războiului, prin armatele turcești și ruse, a intrat în Polonia și, după ce a făcut ravagii în orașul de frontieră Kamieneck de pe Nistru, a nimicit vieţi în rândul trupelor din garnizoană, precum și a locuitorilor, încât supraviețuitorii dintr-un corp de armată au abandonat cetatea și, timp de câteva luni, nici rușii, nici polonezii nu s-au mai aventurat în ea. Toți țăranii unui sat, aparținând prințului Adam Czartorinski, au fost uciși într-o singură zi și nouă mănăstiri au rămas complet depopulate. Această afirmație, extraordinară așa cum apare, nu am nici o ezitare în a o crede, după ce am fost martor la obiceiurile domestice ale oamenilor. Casele polonezilor autohtoni sunt la fel de murdare și, în general, mult mai mici decât cele ale evreilor, iar obiceiurile lor sunt încă şi mai murdare. Ambele sexe dorm împreună ca porcii, pe paie sau blănuri, pe vârfurile și laturile cuptoarelor lor, fără să se dezbrace. Pardoselele odăilor lor sunt din lut sau pământ, întotdeauna umed și din care căldura sobei absoarbe un abur perpetuu şi urât mirositor, care, întrucât geamurile nu sunt niciodată deschise, duhneşte şi îmbibă cu ușurință totul cu otravă contagioasă, care, odată absorbită, este menţinută greoi în aer. În general, fără asistență medicală, aceste ființe nenorocite sunt abandonate în voia soartei lor; și, din păcate, acesta este egoismul strigător al marii majorități a nobililor polonezi, încât în ​​loc să încerce să amelioreze starea iobagilor lor, toată isteţimea minţii lor și ingeniozitatea sunt epuizate în slujirea înclinării lor crapuloase și în parvenitism, veniturile risipindu-se pe cale, din pricina ispitelor beției. Episcopii și nobilii sunt proprietari comuni ai tuturor hanurilor și, cu cât e mai mare beția țărănimii, cu atât sunt mai mari întoarcerile de bani către stăpânii pământului. Această imagine este departe de a fi exagerată. Pot face apel, cu încredere, la relatărilor oricărui alt călător prin Polonia, pentru a susține adevărul acestor afirmaţii.

 

Cernăuţi, cazarma austriacă – de Rudolf Bernt (1844-1914)

 

Teritoriul moldovenesc începe la Zoring (Ţureni – n. n.), un cătun cu câteva case, în care se află atât oficiile vamale austriece, cât și cele moldovenești, precum și unii comisari greci și austrieci pentru a examina și contrasigna pașapoartele. Meleagul din jur prezintă rămășițele unor păduri întinse de stejar, aproape spulberate de focurile tătarilor și ale ţiganilor rătăcitori, care, în migrațiile lor constante, cojesc trunchiurile celor mai mari copaci, distrugând astfel scoarța și făcând arborii să se usuce şi să cadă. Am găsit o şatră a acestor țigani, la Zoring (Ţureni – n. n.): căruţele lor sunt construite într-un fel aparte și îmbinate uneori cu pene de lemn, fără intervenția fierului sau a metalului. Nu folosesc gudron sau păcură pentru a unge osiile, iar zgomotul pe care îl scot roţile se aude la mare distanță.

 

Aspectul Moldovei este foarte singular, ba poate că, în această epocă, chiar unic. Există alte două regiuni în Europa care, probabil, s-au asemănat, odată, cu mult timp înainte, dar progresul civilizației și al agriculturii, de-a lungul câtorva secole, le-a modificat, în timp ce Moldova rămâne în starea sa primitivă. Este înţesată cu mlaștini, bălţi, iazuri și heleşteie într-un măsură de dincolo de orice descriere şi imaginaţie”[4].

 

Cernăuţi, biserica Sfânta Parascheva – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)

 

[1] Hierasus este râul Siret; numele este grecesc şi înseamnă Sfântul – n. n.

[2] Cernăuţi – târgul de pe Apa Neagră; Czerni înseamnă Apa Neagră – nota autorului

[3] Pajura Neagră – n. n.

[4] Neale, Adam, Travels through some parts of Germany, Poland, Moldavia and Turkey, Chapter XII, London 1818, pp. 150-153


1823-1824: Din Cernăuţi, cu ochii pe turci

Turci, văzuţi de Munster

 

1823: „Pe 18 septembrie, Majestatea Sa a mers la Cernăuţi, în Bucovina, unde urma să aibă convorbiri cu împăratul Rusiei. Aceste discuţii au avut loc, pe data de 4 septembrie 1823[1], în urma aranjamentelor făcute între cei doi suverani în timpul șederii lor la Innsbruck, în Tirol, după închiderea Congresului de la Verona și după întoarcerea lor la Viena. Singurul lor scop a fost să vorbească despre problemele cu Turciei. Cu această ocazie, însă, cei doi monarhi și-au exprimat satisfacția pentru rezultatul obținut de sistemul politic pe care l-au adoptat, prin care au menținut și întărit Europa, încercând să distrugă peste tot spiritul îngrijorării și al rebeliunii”[2].

 

1824: „29 noiembrie. O mișcare de centralizare are loc printre trupele staționate în provinciile austriece care se învecinează cu teritoriul turc. Această mișcare a fost mai întâi atribuită prevederilor necesare pentru realizarea unui cordon sanitar, stabilit de-a lungul limitelor estice ale Bucovinei, Transilvanie și a Banatului Timişoarei, din cauza ravagiilor pe care ciuma continuă să le exercite în provinciile din nordul Turciei. Această cauză este poate doar un pretext: se poate presupune mai degrabă că Austria, foarte alarmată de starea de decadență a Imperiului Otoman, formează pe frontierele turcești o armată de observație, pentru nu fi luată prin surprindere; este probabil că, dacă războiul dintre Grecia și Turcia ar dura mult, Imperiul Semilunii, deja atât de zguduit, s-ar prăbuși cu totul, cel puțin în această parte a Bosforului. Curtea de la Viena, poate temându-se că Rusia ar putea profita de această împrejurare pentru a se extinde în continuare, probabil consideră necesar să depună eforturi mari pentru a devia ruinarea care amenință în mod evident Poarta. Dar această ultimă putere pare să fie dispusă să asculte sfaturile înțelepte și salutare, pe care un cabinet la fel de prudent ca cel al Austriei, le poate da; trebuie să se temă că, dacă le va subordona unui entuziasm orb, riscă ruinarea”[3].

 

 

Soldaţi turci

 

[1] „Împăratul Austriei, care urma să fie onoranta gazdă a acestei întrevederi, trimisese pe Mareșalul de câmp – locotenent baron de Kutschern, la Kamenietz-Podolsky, pentru a-l complimenta pe împăratul Rusiei. În ziua sosirii prietenului său august, M. M. s-a dus să-l întâlnească personal la frontieră. Cei doi suverani au intrat împreună, cu aceeaşi trăsură, pe 6 octombrie, în Cernăuţi, la orele șase și jumătate seara; au trecut pe sub un arc de triumf, care fusese ridicat la intrarea în oraș, și au mers, prin mijlocul şirurilor de trupe care mărgineau drumul, în sunetul tunului și în aclamațiile locuitorilor, la palatul destinat împăratului Alexandru. Întrevederea celor doi suverani a durat doar patru zile, timp în care au făcut vizite dese prin împrejurimi și au luat masa împreună, de mai multe ori. A fost o succesiune de petreceri, obișnuite în astfel de cazuri: au primit, dar separat, în audiență privată, o deputăție, compusă din trei boieri moldoveni, pe care prințul Stourdza, hospodarul Moldovei, o trimisese din ordinul Sublimei Porţi, pentru a aduse complimente LL. MM. II” – Rabbe, Alph., Histoire d’Alexandre I, Tome second, Paris, 1826, pp. 380, 381 subsol.

[2] L’art de vérifier les dates, depuis l’année 1770 jusque a nos jours, Tome septième, Paris 1828, pp. 452, 453

[3] L’art de vérifier les dates, depuis l’année 1770 jusque a nos jours, Tome septième, Paris 1828, pp. 453, 454

 

 

 


Pagina 3 din 10012345...102030...Ultima »