ANTIROMÂNISMUL ORTODOX | Dragusanul.ro

Deschiderea din anul 1856 (IX)

 

Pentru ilustrarea acestui material voi folosi iconografia vremii, deci acuarelele lui Franz Xaver Knapp (1809-1883)

„Deschiderea din anul 1856 / a mormintelor domneşti / care se află

în / Mănăstirea greco-ortodoxă Putna // Protocol şi Acte anexe

întocmit de / K. A. Romstorfer”

Karl Adolf Romstorfer

Cernăuţi, 1904, Tipografiile Asociate din Cernăuţi

*

 

Traducere: Dr. ing. Ion Barbu

*

Alte acte

* 

(19714)

 

La data de 6/18 Noiembrie 1856, Consistoriul anunţă Guvernul ţării că Asesorul Consistorial Theoktisch Blazewicz (Teoctist Blajevici – n. n.) a fost delegat pentru sfinţirea Capelei de iarnă. În cazul în care ar fi găsite criptele Domneşti (princiare) „va putea face şi serviciul religios ceremonial de sfinţire a mormintelor”.

*

Guvernul ţării anunţă, la data de 20 Noiembrie 1856, prin scrisoarea nr. 19714, pe Schönbach „ca deschiderea mormintelor în chestiune să se facă în conformitate cu aprobarea dată prin scrisoarea din 23 Septembrie anul în curs” / (Josefowicz m. p.) Schmück m. p. / Referent.

*

(20308)

Raportul Comisiei pentru Deschiderea mormintelor de la Mănăstirea Putna, din 25 Noiembrie 1856, asupra începerii şi progreselor făcute, către Guvernul ţării – pe scurt, cu protocoale zilnice. / Schönbach m. p.

(22004)

Sinteza Protocolului transmis de către Comisie, cu referire la deschiderea mormintelor de la Mănăstirea Putna / % Protocolul deschiderii mormintelor.

*

Către Onor. Consistoriul religios aici.

În anexa % se transmite Înaltului Consistoriu protocolul Comisiei, în legătură cu deschiderea mormintelor de la Mănăstirea greco-ortodoxă Putna, şi progresele realizate sub supravegherea membrilor comisiei. Sunt prezentate detaliat progresele realizate la deschiderea mormintelor Domneşti şi ale celorlalte morminte existente în biserica mănăstirii Putna, precum şi modul în care s-a procedat după ce s-a stabilit cui aparţin mormintele, cu referire la conservarea resturilor umane găsite în morminte şi a pietrelor funerare. În final se fac recomandări privind modul în care Comisia vede organizarea monumentelor mortuare din Biserică. / Czernowitz, 20 Decembre 1856.

(332, 1857)

„Prea onoratului Prezidiu cezaro-crăiesc al ţării!

Cu autorizaţia emisă de către Guvernul cezaro-crăiesc din 23 septembrie 1856, scrisoarea nr. 15140, am fost însărcinat să inspectez lucrările de construcţie de la Mănăstirea Putna, iar cu această ocazie să particip, alături de înalta Comisie, în biserica Mănăstirii greacă neunită Putna şi să intervin în problemele tehnice care se ivesc.

*

Deoarece am fost însărcinat cu preluarea formală a clădirilor mănăstirii, a trebuit să amân finalizarea acestor lucrări, deoarece am fost anunţat că trebuie să particip la întâlnirea Comisiei pentru deschiderea mormintelor existente în Mănăstire. Membrii Comisiei s-au reunit, prima dată, la 24 Noiembrie 1856, aşa cum au făcut cunoscut Prezidiului cezaro-crăiesc al ţării, prin intermediul Protocoalelor prezentate.

Pe lângă lucrările la care eram angajat, referitoare la toate construcţiile mănăstirii, mi-a revenit şi sarcina de a ţine socoteala (registrul) obiectelor găsite în mormintele deschise, precum şi de a desena aceste morminte şi pietrele lor tombale.

*

Pe lângă desenele obiectelor de valoare, care au fost găsite la Putna, am realizat desenele din cele 3 role anexate, reprezentând situaţia în plan şi în secţiune longitudinală a bisericii Mănăstirii Putna, precum şi alte două desene ale mormintelor care se găsesc în Naosul acestei biserici; piatra de mormânt, sculptată în piatră, a Domnului Moldovei Ştefan cel Mare, mort în anul 1504, şi a celei „de-a doua” soţii, Maria, fiica Domnului valah Radul, apoi cea „de-a doua” (? – semn introdus de Romstorfer) soţie a lui Ştefan cel Mare, Maria, fiica Domnului rus Simion, şi cei doi fii ai săi, înmormântaţi tot aici.

*

În desenul reprezentând vederea în plan a bisericii sunt prezentate mormintele, cu numerele corespunzătoare din Protocol, care permit identificarea fiecărui mormânt în parte.

Deoarece Mănăstirea greacă-neunită Putna a fost construită din piatră, în urmă cu 391 ani, de către Ştefan cel Mare, şi prezintă un mare interes stilul şi construcţia în sine, care oferă o imagine interesantă a perioadei despre care vorbim, îmi permit să prezint suplimentar aceste date, pe care vă rog să le transmiteţi Comisiei centrale pentru cercetarea şi conservarea monumentelor.

Cernăuţi, 3 ianuarie 1857 / Röll / Inginer”.

Scrisoarea Ing. Röll, din 3 Ianuarie 1857, nr. 469, cu desenele anexă la Protocolul asupra Deschiderii mormintelor de la Mănăstirea Putna.

*

 „Către / Ministerul pentru Culte şi Educaţie, / Preşedintelui Bucovinei cezaro-crăieşti.

La data de 16 Ianuarie 1857, a fost transmis Protocolul asupra deschiderii mormintelor din Biserica Mănăstirii greco-neunite Putna.

*

/. Protocolul deschiderii mormintelor

//. Desenele Bisericii şi pietrelor funerare de la Putna

*

Suplimentar la raportul meu principal, am onoarea etc., etc. să prezint, în anexă, la /., completări reprezentând desenele mele[1] la Protocolul Comisiei. Astfel, au fost detaliate o serie de aspecte, legate de deschiderea mormintelor domneşti din biserica Mănăstirii Putna.

În anexa //., sunt prezentate trei foi, cuprinzând planurile bisericii mănăstirii şi secţiunea longitudinală ale numitei biserici, precum şi poziţia mormintelor din Naos, care s-au găsit, piatra de mormânt a Domnului Moldovei Ştefan cel Mare, mort în 1504, precum şi cele ale celor două soţii.

*

Deoarece această Biserică, construită în anul 1466, de către numitul Domn şi Ctitorul Mănăstirii Putna, a fost zidită din piatră, consider că sunt foarte importante stilul şi detaliile arhitecturale, pe lângă pietrele de mormânt, reprezentate în desenul (planşa) 2/2. Toate acestea reprezintă probe foarte interesante de arhitectură din secolele în care au fost realizate şi îmi permit să supun atenţiei dvs. cele 3 planuri, pentru a fi analizate de Comisia centrală cezaro-crăiască pentru Cercetarea şi Conservarea monumentelor de arhitectură.

La final, se observă că pentru definitivarea unei opinii referitoare la această chestiune, supusă aprobării Consistoriului Episcopal de la Cernăuţi, se va cere aprobarea Ministerului pentru Culte şi Educaţie, care va formula cea mai justă concluzie. / Czernowitz, 16 Ianuarie 1857”.

(2916/57)

Consistoriul, aici, la 29 ianuarie / 11 februarie 1857. Scrisoarea nr. 4045, cu privire la modul de valorificare a rezultatelor deschiderii mormintelor şi edificării unui monument la Mănăstire.

*

„21 februarie 1857, nr. 2916. Rezoluţia de pe plicul scrisorii asupra modului de valorificare a Protocolului.

Se va face cunoscut dlui ing. Röll, de la Direcţia cezaro-crăiască pentru construcţii, asupra celor propuse de către Consistoriu, referitor la cunoştinţele sale precise despre lucrările descrise de acesta, în special în ceea ce priveşte reprezentarea aspectelor tehnice. Este rugat să continue lucrările de relevee ale construcţiilor, precum şi să estimeze costurile pentru o astfel de lucrare, care să poată fi înaintată Înaltului Minister. / Cernăuţi, 12 martie 1857”.

(12278/1857)

 

[Consistoriul, la 10/22 Iulie 1857, Nr. 2402: Din motivele cunoscute, prezentate anterior, şi în special pentru data de 15/27 August, când serbăm Hramul Mănăstirii, se solicită Guvernului ţării Bucovina finalizările începute la Mănăstirea Putna.] / Eugen / Episcop.

*

[Guvernul ţării Bucovina, la 24 iulie 1857, referitor la scrisoarea nr. 12.278.

Transmite ing. Münich, de la Direcţia Construcţiilor Suceava.

După terminarea lucrărilor de deschidere a mormintelor, pavajul (pardoseala) din interiorul Mănăstirii Putna nu a fost finalizat. Sunteţi trimis de urgenţă la Putna pentru a rezolva situaţia şi a angaja un meseriaş (întreprindere?) – nu cu Leibuka Barber! – pentru supravegherea şi terminarea lucrărilor până la data de 15/27 August, astfel ca la această dată biserica să poată fi deschisă (publicului, credincioşilor). / La Consistoriu].

(12712/57)

[Inginerul Münich transmite, de la Suceava, la 30 Iulie 1857, Scrisoarea nr. 205 către Guvernul ţării]:

„Pentru îndeplinirea ordinul transmis, consider că este necesar să mă deplasez de două ori la Putna. Vă rog să transmiteţi un ordin prin care să-mi fie decontate deplasările anterioare în interes de serviciu şi care se cifrează la 800 florini. Eu nu mai pot suporta costul unei deplasări din buzunarul propriu, deoarece acesta ar fi de 80 florini, astfel încât eu nu pot să avansez banii de deplasare şi să aştept decontarea ani în şir. / Suceava, 30 Iulie 1857 / Münich / Inginer”.

*

[Guvernul ţării trimite, la 1 august 1857, către Direcţia Construcţiilor, dlui ing. Röll, aici: Daţi comandă de urgenţă la un colaborator al dvs., de exemplu Borkowski, şi muncitorii să se deplaseze la Putna şi să facă lucrările şi aranjamentele necesare până la 15 august. Avans 80 florini].

*

[Către Casa Centrală, aici: Se vor plăti 80 florini, din banii Fondului Bisericesc grec-neunit].

[Către Münich, la Suceava: Deoarece lucrările necesare la Putna se vor executa de către o altă echipă, s-a suspendat deplasarea dvs. În ceea ce priveşte suma de 800 florini, reprezentând costuri anterioare, avansate de dvs., vă anunţ că suma va fi plătită de Biroul Contabil de Stat cezaro-crăiesc].

*

[Către Biroul Contabilităţii de Stat Lemberg. Reclamaţia lui Münich va fi rezolvată şi litigiul cu banii rezolvat].

[Către Înaltstătătorul Mănăstirii Putna Bortnik: Decretatul (hotărârea) vă va fi transmis].

(15880/57)

[Deplasarea din 12 Septembrie 1857, nr. 487, a echipei trimise de Röll, precum şi diurnistul Borkowski, va fi decontată, iar Biroului de Contabilitate din Lemberg i se vor trimite actele, pentru verificare].

(18850/57)

„Ministerul cezaro-crăiesc al Cultelor şi Educaţiei, nr. 19881/340.

La scrisoarea din 16 ianuarie 1857, nr. 332, referitoare la mărturiile găsite la Mănăstirea Putna, cu ocazia deschiderii mormintelor, vă informăm că documentele întocmite au fost transmise Comisiei pentru Cercetarea Monumentelor Istorice, pentru analiză. Comisia îşi rezervă dreptul de a modifica şi de a face publice aceste documente, după cum va crede de cuviinţă.

*

În încheiere se menţionează modul în care vor fi soluţionate solicitările dvs., referitoare la mormintele de la Mănăstirea Putna.

Viena, 20 noiembrie 1868

Din partea Ministerului / Semnează / Subsecretarul de Stat Helfert”.

*

„Protocol nr. 15396, 26 august, nr. 2763. Preşedinte, 5 septembrie 1857. Consistoriul bisericesc grec-neunit, în legătură cu deschiderea mormintelor de la Mănăstirea Putna.

Protocol nr. 18850 din 20 noiembrie 1858, nr. 19881.

Ministerul Cultelor respinge formularea unei poziţii definitive, cu privire la mormintele de la Mănăstirea Putna.

(N. B. Rolele cu planurile şi Protocolul sunt păstrate de departamentul III).

(la Dosarul 15396)

La scrisoarea urgentă, trimisă de dl ing. superior Röll, Şef al Oficiului cezaro-crăiesc pentru construcţii, se va răspunde că, prin Scrisoarea din 12 martie anul trecut, n. 2916, primită de la Ministerul Cultelor şi Educaţiei, s-a decis amânarea formulării unei poziţii feme în problema solicitată. / Cernăuţi, 1 decembrie 1858”

*

La Protocolul nr. 18850, dosar 1858, Spre ştiinţă Oficiului:

Referentul Syrzsisztie, de la Consiliul ţării. / Către Dl Şef al Oficiului de construcţii al ţării (aici).

Domnule… etc., etc., vă informăm că urmare a hotărârii din 1 decembrie anul trecut, cererea dvs., referitoare la modul în care urmează a fi tratate mormintele de la Mănăstirea Putna, veţi primi răspuns în cel mult 4 săptămâni, după ce vom depune acest raport la Ministerul pentru Culte şi Educaţie. / Cernăuţi, 11 martie 1859.

(2442/1860)

Ministerul cezaro-crăiesc pentru Culte şi Educaţie:

Vă reamintim că, prin hotărârea din 20 noiembrie 1858, nr. 19881, raportul din 16 ianuarie 1857, nr. 332, referitor la mormintele domneşti de la Putna, încă nu a fost depus.

Viena, 13 februarie 1860.

Pentru Minister semnează Subsecretarul de Stat Helfert.

Către Guvernul ţării Bucovinei.

*

Guvernul cezaro-crăiesc al Bucovinei. Protocol nr. 2442 din 12 februarie 1860, nr. 19881 (la Preşedinte, în 20 februarie 1860).

Ministerul pentru Culte şi Educaţie transmite răspunsul prin care cererea referitoare la mormintele domneşti de la Mănăstirea Putna a fost respinsă:

„Departamentul al III-lea

Referent Înălţimea Sa Consilier de Stat Syrzisztie

Oficiul de construcţii al ţării (aici)

Se va aduce de urgenţă la cunoştinţa fostului inginer-şef cezaro-crăiesc Röll că, prin decretul din 12 martie 1857, nr. 2916, primit şi executat la 1 decembrie 1858, referitor la mormintele princiare din Biserica Mănăstirii greco-neunite Putna, înaltul Minister cezaro-crăiesc pentru Culte şi Educaţie a transmis respingerea acesteia.

Cernăuţi, 19 mai 1860.

*

[1] Nici măcar Romstorfer nu a mai găsit aceste desene, deci nu le-a reprodus, dar e posibil să le găsim pe undeva, în cele din urmă – n. n.


Deschiderea din anul 1856 (VIII)

Mănăstirea Putna, în 1880

„Deschiderea din anul 1856 / a mormintelor domneşti / care se află

în / Mănăstirea greco-ortodoxă Putna // Protocol şi Acte anexe /

întocmit de / K. A. Romstorfer”

Karl Adolf Romstorfer

Cernăuţi, 1904, Tipografiile Asociate din Cernăuţi

*

Traducere: Dr. ing. Ion Barbu

*

Alte acte

*

(16803)

 

Doctorul de judeţ Dr. Szymonowicz din Rădăuţi anunţă, la data de 27 septembrie 1856, că nu poate participa la Deschiderea criptelor de la Mănăstirea Putna, din cauză că se află în concediu.

*

Se va comunica dlui Doctor al Oraşului Siret, Mrasek, că îl va înlocui pe dl doctor de judeţ Szymonowicz… conform scrisorii din 23 septembrie 1856… [În acelaşi timp, se va înştiinţa şi dl Schönbach, la Putna].

*

(17171)

[Întâistătătorul Mănăstirii Putna roagă, la data de 15/27 septembrie 1856, Înaltul Consistoriu să transmită instrucţiuni în legătură cu Cercetarea criptelor în care se află Răposatul ctitor al mănăstirii, lucrări care ar tulbura, pentru mult timp, serviciul slujbelor bisericeşti].

[La data de 19 septembrie 1856, Nr. 3054, Consistoriul înaintează către Administraţia ţării (Bucovina) un act, prin care solicită întârzierea lucrărilor de deschidere a mormintelor până când va fi terminată capela de iarnă].

[Administraţia ţării transmite, la data de 8 octombrie 1856, scrisoarea nr. 17171 către Schönbach / Mikuli m. p.].

Romstorfer: Chilia de la Putna

(17844)

[Conţopistul de stat Schönbach transmite, de la Mănăstirea Putna, la data de 16 octombrie 1856, scrisoarea nr. 17171 către Administraţia cezaro-crăiască a Bucovinei].

*

„Datorită indolenţei unor zidari din Cernăuţi, care au abandonat lucrările de reparaţii de la Mănăstirea Putna, întâmpinăm mari greutăţi la finalizarea capelei de iarnă… care, până acum, trebuia să fie terminată… După cum m-a asigurat conducătorul lucrărilor de la Putna, H. Pawlowski, pentru terminarea capelei ar fi necesare 8 zile de lucru, dacă ar veni 2-3 zidari de la Cernăuţi… [urmează prezentarea urgenţelor].

Muncitori ar mai fi şi la firma lui Leibuka Barber, dar şi el tocmai i-a trimis la Cernăuţi. În cazul în care aceştia nu se întorc de la Cernăuţi”, Schönbach adresează rugămintea să se apeleze la Constructorul-Şef din Cernăuţi şi la firmele cu care acesta lucrează, să trimită la Putna pe constructorul Fiala… ca să nu întârzie cu lucrările…

*

Dr. Szymonowicz se va întoarce în 8 zile şi, din această cauză, trebuie desemnat un înlocuitor; în caz contrar, cine ar trebui să vină la Comisie?

Dulapurile pot rămâne în Biserică, iar dacă e necesar, ar putea fi mutate în  turnul în care se află camera comorilor sau pot fi mutate în capela de iarnă].

*

[Aşa cum crede Întâistătătorul Mănăstirii], nu crede că sunt încă multe lucruri princiare (domneşti), care se mai pot găsi la săparea mormintelor, „nu se ştie dacă şi unde se va găsi ceva” şi „s-ar putea ca cei care au vizitat mai înainte mormintele să împiedice sau să scurteze activitatea Comisiei”…

Totuşi, ceva-ceva se va mai găsi „şi atunci Comisia trebuie să facă o descriere exactă a ceea ce va găsi, la deschiderea mormintelor, cărora le va deranja cât mai puţin liniştea”].

*

[De la Administraţia ţării, către Schönbach, la 22 octombrie 1856, Nr. 17944 – După sosirea lui Röll, lucrările pot începe; singura informaţie din Raport aduce la cunoştinţă că s-a reuşit, la insistenţa lui Schönbach, delegarea doctorului Mrazek, de la oraşul Siret, la data de 3 octombrie, conform Scrisorii nr. 16803, care este gata să-şi înceapă activitatea].

(18054)

[ Mrasek face cunoscut, prin scrisoarea din 17 octombrie 1856, Biroului Comunal că el, ca urmare a Ordinului Administraţiei ţării din 3 octombrie 1856, nr. 16803, trebuie să se deplaseze la Putna şi, pentru aceasta, solicită concediu].

[Pietschmann trimite, de la Siret, scrisoarea din 17 octombrie 1856, prin care anunţă Înaltul Birou judeţean că doctorul oraşului Siret, Mrasek, nu poate absenta mai multe zile, pentru a participa la lucrările Comisiei care se întruneşte la Putna].

*

[Oficiul Judeţean Siret trimite, la data de 17 octombrie, actul oficial al Administraţiei Bucovinei].

„După ce doctorul judeţului Rădăuţi s-a întors din călătoria pe care a făcut-o (în concediu), vă comunicăm că nu mai este necesară detaşarea doctorului oraşului Siret, Mrazek. / Cernăuţi 16 noiembrie 1856 / Josefowicz m. p.”.

Altarul bisericii mănăstirii Putna –
Familia, 1871 august 15

(19357)

„Onorată Administraţie cezaro-crăiască,

Din însărcinarea, primită în 29 luna trecută, ar fi trebuit să transmit Înaltei Administraţii a ţării rezultatele organizării inventarului la Mănăstirile Putna, Suceviţa şi Dragomirna, apoi să trec la finalizarea inventarului bunurilor Mănăstirilor Putna şi Suceviţa şi să le compar cu rezultatele inventarelor elaborate la 29 iunie 1830. În prezent, este împiedicată negocierea (inspecţia) ordonată de guvern, prin înaltul decret din 20 octombrie, pentru stabilirea urgentă a modului de separare a fondurilor pentru mănăstirile Suceviţa şi Putna, în care contează ultima raportare a rezultatelor economice, care a fost prezentată la Cernăuţi, în vederea ajungerii la un acord pentru formarea fondurilor trimestriale, aşa cum ne-a relatat întâistătătorul mănăstirii. Apreciem că nici cel mai devotat funcţionar nu ar putea face faţă la volumul mare de lucrări, ordonate de comisia guvernamentală, într-un timp de scurt.

*

Deoarece activitatea mea la Suceviţa şi Putna nu va dura mai mult de 8 zile, găsesc că ar fi bine ca, odată ajuns la ultima mănăstire, să dau curs scrisorii guvernamentale din 23 septembrie, prin care se aprobă deschiderea mormintelor existente la acea mănăstire.

Din ce am aflat, de la domnul înaintestătător al mănăstirii, la ultima întâlnire, de la Cernăuţi, unde trebuia să se stabilească perioada şi membrii comisiei, singura piedică era terminarea capelei de iarnă, care am înţeles că s-a încheiat; mai lipseşte doar sfinţirea acesteia, la care va participa dl episcop, aşa cum m-a asigurat stareţul mănăstirii.

*

După sfinţirea capelei de iarnă, nu ne mai rămâne decât să trecem la executarea ordinului emis de guvernul ţării (Bucovina), iar acest lucru depinde de dl ing. Röll, de la Direcţia de Construcţii, şi de prezenţa domnului doctor al judeţului Rădăuţi Szymonowicz.

În aceste condiţii, când nu mai există nici un obstacol în calea lucrărilor, considerăm că, în 2 zile, se poate trece la deschiderea mormintelor, folosind muncitorii existenţi şi fără a greva noi costuri din partea comisiei. Astfel, mă însărcinez să trec la executarea, în cele mai bune condiţii, a ordinului din 22 septembrie şi să realizez un raport detaliat, cu condiţia ca dl ing. Röll să sosească în zilele următoare. În mod normal, nu ar fi necesare mai mult de 8 zile pentru rezolvarea problemelor în discuţie şi astfel am putea da curs înaltului ordin, primit de la guvernul cezaro-crăiesc.

*

De asemenea, comisia lipovenească (pentru lipoveni), care a fost ordonată de urgenţă printr-un decret al guvernului cezaro-crăiesc, urmăreşte acelaşi obiectiv de pregătire serioasă şi neîntreruptă, în vederea realizării obiectivelor stabilite. Până în prezent, aceasta nu s-a putut întruni, întrucât lipovenii, aşa cum ne-a raportat domnul şef al judeţului Siret, ca răspuns la scrisoarea guvernamentală din Septembrie, anul trecut, sunt ocupaţi cu construcţia unei şcoli în Climăuţi, iar mulţi sunt plecaţi la lucru în Moldova şi în Basarabia.

Săptămâna trecută, mi-a făcut cunoscut şi m-a asigurat că, de îndată ce se instalează vremea rece şi ceţoasă de toamnă, lipovenii vor termina cu lucrările la pământ (săpători?) şi de comerţ, prin Moldova şi Basarabia, şi se vor întoarce acasă, se va putea trece la conscripţia (recensământul) lor, aşa cum s-a ordonat prin decretul guvernamental.

*

Vă asigur, de asemenea, că nu voi neglija scrierea unui raport preliminar către înălţimile voastre guvernamentale şi către Ministerul Cultelor, în cel mai scurt timp posibil. / Mănăstirea Suceviţa / 10 Noiembrie 1856 // Schönbach / Conţopist la Cancelaria de Stat”.


Deschiderea din anul 1856 (VII)

Bucovineni, în 1871 – acuarelă de Szathmari

„Deschiderea din anul 1856 / a mormintelor domneşti / care se află

în / Mănăstirea greco-ortodoxă Putna // Protocol şi Acte anexe /

întocmit de / K. A. Romstorfer”

Karl Adolf Romstorfer

Cernăuţi, 1904, Tipografiile Asociate din Cernăuţi

*

Traducere: Dr. ing. Ion Barbu

*

Modul în care se vor păstra resturile scoase din morminte şi modul în care se va proceda cu celelalte morminte va fi decisă de ordinele ulterioare.

Cu aceasta, Protocolul este încheiat.

Putna, 2 decembrie 1856.

*

Anexe la Protocol

*

Anexa 1/1 Nr. 52 (Extras din memoriul lui Artimon Bortnik, egumenul Putnei, din 13 septembrie 1851, memoriu prin care solicita Consistoriului cercetări arheologice, ale căror rezultate să sporească atractivitatea mănăstirii – n. I. D.). Prea Înaltului Consistoriu!

*

În biserica acestei mănăstiri se află multe mărturii şi dovezi istorice, cum ar fi mormintele şi pietrele mortuare, în care se crede că sunt înmormântaţi, între alţii:

I). Domnul Ştefan cel Mare, cel mai renumit Prinţ şi Ctitor al acestei Mănăstiri Putna, mort în anul 1504;

II). Episcopul Isaia, mort în anul 1834.

*

(Cei trei fraţi din mănăstire vă vor ghida la locurile pomenite).

(Nişte morminte de la morţi care sunt îngropaţi în Pridvor şi care nu au morminte zidite din cărămidă, ci sunt acoperite cu plăci de piatră – se simte un curent puternic de aer. Acest culoar sub pământ nu are o boltă zidită, ci este acoperit cu plăci mari de piatră şi se continuă de la această deschidere până la mormântul Domnului Ştefan cel Mare, pe o distanţă de nouă stânjeni[1]. Deoarece aici s-ar putea găsi obiecte preţioase (nu perle)… toate, cuvânt cu cuvânt) care ar creşte renumele şi atractivitatea acestei mănăstiri, prin ceea ce s-ar putea găsi în morminte.

Mănăstirea Putna 1/13 Septembrie 1851 / Art. Bortnik / Egumen”.

 

*

Notă: Se va transmite Administraţiei Bucovinei, cu lămuririle necesare, pentru luarea măsurilor de cuviinţă.

Cernăuţi 9/21 Mai 1852 / Din partea Consistoriului Bucovinei / Böndewski / Arhiepiscop.

 

 

Anexa 2/2 / Onoratului Guvern cezaro-crăiesc al ţării Bucovina.

Ajuns la Mănăstirea Putna, am văzut inventarul din 1829 şi am constatat, la o încercare de verificare a conţinutului acestuia, că, datorită noilor construcţii pentru locuinţe şi activităţi economice, precum şi alte lucruri aparţinând mănăstirii şi bisericii, el nu mai corespunde realităţii şi sunt de părere că se impune o rectificare a acesteia, deoarece peste jumătate din înregistrările din inventar nu se mai regăsesc faptic. Corectarea acestui inventar nu ar corespunde scopului cerut de Comisie şi consider că se impune realizarea unui nou inventar.

*

Deoarece această activitate ar cere mult timp şi o atenţie deosebită, vă supun atenţiei voastre, Guvernul k. k. al ţării, ca, pe lângă lucrările care se vor face cu această ocazie, să ne aplecăm şi asupra interesului istoric legat de amintirea des întâlnită în Bucovina şi legată direct de Mănăstirea Putna şi de locuitorii moldoveni, care ar privi cu simpatie aceste ale istoriei lor.

*

În Naosul şi Pronaosul Bisericii Mănăstirii se găsesc pietre de mormânt şi inscripţii care conduc la concluzia că în aceste locuri din biserică s-ar afla mormântul celui mai renumit (din istorie) Domn moldovean, Domnul Ştefan cel Mare, pe care moldovenii din Bucovina şi din ţările româneşti din vecinătate îl consideră Salvatorul poporului din robia duşmanilor şi ctitor al mănăstirii Putna, şi căruia i se închină cu adâncă pietate. Tot aici ar fi mormintele celor două soţii ale acestui Domn, ale copiilor şi nepoţilor, precum şi mormintele a doi mitropoliţi de la Suceava.

*

Documente asupra celor relatate şi asupra conţinutului acestor morminte nu s-au găsit la Mănăstire. Nimeni în ţară nu ştie ceva cu siguranţă despre cele relatate, în afară de cele înscrise pe pietrele de mormânt, iar referitor la Ştefan cel Mare, o schiţă de istorie, pe care o prezentăm în continuare, spune următoarele:

*

„Fiind bolnav, la Roman, Domnul Ştefan a sosit, în această stare, la Suceava şi tot acolo a murit, în anul 1504, iar la 2 iulie din acel an, a fost condus, cu multă tânguire, de popor şi primit cu mare pompă la Mănăstirea Putna, în care şi-a dorit să fie înmormântat”.

*

Într-o scrisoare găsită acolo, de la Mitropolitul Iacob, trimisă mănăstirii, se vorbeşte despre faptul că într-un mormânt s-au găsit pietre preţioase şi inele, care trebuie trimise, printr-un călugăr, la Suceava, pentru ca aceste nestemate să fie folosite pentru împodobirea icoanei Maicii Domnului.

*

Pentru clarificarea acestor aspecte, actualul întâistătător al Mănăstirii Putna, Bortnik, cu ajutorul călugărilor săi, a săpat, în anul 1851, în pridvorul Bisericii, unde se spune că au găsit un gang, lat de 2 picioare, zidit cu cărămidă, iar în acesta se aflau oase omeneşti. Continuând săpăturile, ei au găsit şi o altă zidire, care se intersecta cu prima, şi din care trăgea un curent puternic de aer rece. Pentru a nu-şi asuma alte răspunderi, domnul egumen al Mănăstirii a decis să oprească săpăturile, iar deschiderile făcute să fie închise şi tencuite. Prin scrisoarea trimisă Consistoriului Bisericesc greco-neunit, în data de 1/13 septembrie 1851, acesta prezintă rezultatele săpăturilor şi faptul că, după sfinţirea mormintelor, ar dori să prevadă cripta cu uşi, care ar permite pătrunderea celor care ar dori să viziteze mormintele. Astfel, el solicită Consistoriului să facă demersuri către administraţia provizorie a oficiului (de ţară), pentru ca înaltul Minister al culturii să dea aprobarea ca o înaltă comisie să decreteze, prin domnul inginer Röll, de la direcţiunea cezaro-crăiască pentru construcţii, astfel de lucrări.

*

În prezent, în baza observaţiilor şi constatărilor mele în Mănăstire, se fac mai multe lucrări de construcţii, sub conducerea dlui Pawlowski – ucenic în construcţii. Acesta ar fi un bun moment pentru realizarea unor cercetări amănunţite asupra a ceea ce se găseşte sau nu se găseşte în aceste monumente funerare, fără ca să stânjenim slujbele în biserică şi fără a cauza costuri suplimentare Comisiei, În alte condiţii, aceste costuri ar fi inerente. De aceea îmi îngădui să supun înaltei atenţii a administraţiei ţării cazul de mai sus, iar pentru cercetarea monumentelor să se întocmească un raport special, care va fi supus aprobării forurilor superioare.

*

În cazul în care se decide asupra acestor aspecte, trebuie obţinută aprobarea ca numitul domn înainte-stătător al mănăstirii să participe la aceste lucrări, iar domnul ing. Röll, de la Direcţia lucrărilor de construcţii, să întocmească actele premergătoare obţinerii aprobării pentru deschiderea mormintelor şi pentru plata muncitorilor, cu o sumă de 60 florini, de către Fondul Religionar grec-neunit al Bucovinei, în baza chitanţelor eliberate de mine.

Mănăstirea Putna, 29 August 1856 / Schönbach / Conţopist de Stat.

 

 

Anexa 3/3 – Nr. 15140 – Domnului Conţopist de Stat Schönbach, la Putna.

Referitor la raportul dvs. din data de 29 luna trecută (August 1856 – n. n.), în care expuneţi motivele care trebuie să stea la aprobarea deschiderii criptelor care se găsesc în biserica Mănăstirii greco-neunite Putna.

*

Sub semnătura Consistoriului grec-neunit, am fost înştiinţaţi de scrisoarea întâistătătorului Mănăstirii Putna, Bortnik, din 13 septembrie 1851, prin care se solicita deschiderea criptelor în discuţie. Dumneavoastră veţi colabora la deschiderea mormintelor pomenite cu Dl ing. Röll, de la Direcţia cezaro-crăiască pentru construcţii, şi cu doctorul de judeţ de la Rădăuţi, dr. Szymonowitz (Simonovici – n. n.), care va fi înştiinţat de îndată, de către serviciul superior, că trebuie să se întâlnească cu dvs. pentru a constitui comisia. Protocolul care se va realiza, cu ocazia lucrărilor, trebuie să descrie în detaliu toate aspectele găsite acolo, atât din punct de vedere istoric, cât şi în legătură cu mormintele deschise. Din trei în trei zile, veţi raporta detaliat asupra celor găsite.

*

Pentru buna desfăşurare a lucrărilor, biroul de impozite din Rădăuţi vă va transmite suma de 60 (şaizeci) guldeni, iar pentru decontarea cheltuielilor veţi emite chitanţe neştampilate către Fondul Religionar grec-neunit.

*

În sfârşit, sunteţi împuternicit să solicitaţi de urgenţă ca dl ing. Röll să participe, de urgenţă, la lucrările de la Putna, amânându-şi celelalte lucruri, pentru a participa, alături de membrii comisiei, la intervenţiile prevăzute. De asemenea, veţi întreba dacă dr. Szymonowitz poate sosi la Putna, în acelaşi timp cu ing. Röll, pentru a scurta, în acest fel, lucrările pregătitoare ale Comisiei.

*

Se aşteaptă, din partea Dvs., o atenţie deosebită şi luarea tuturor măsurilor necesare pentru o colaborare bună între membrii Comisiei, astfel încât sarcinile care vă revin să se îndeplinească conform legilor şi să răspundeţi problemelor pe care guvernul cezaro-crăiesc le-a solicitat Comisiei.

În numele Administraţiei Ţării, / Cernăuţi 23 Septembrie 1856 / Michal.

 

Ţărani bucovineni

 

Anexa 4/4 – 19357. Administraţia Bucovinei, dată la 16 noiembrie 1856 – Către Consistoriul grec-neunit.

După relatările Dlui Schönbach, din 10 luna curentă, Capela de iarnă este pregătită şi aşteaptă să fie sfinţită. Astfel, după ce am îndeplinit şi ultimele condiţii puse de înainte-stătătorul Mănăstirii, pot începe lucrările de deschidere a criptelor, iar membrii Comisiei, în afară de domnul Conţopist de Stat, adică funcţionarii tehnici şi de la sănătate, pot fi prezenţi şi începe lucrările deja mâine, 17 (noiembrie), la Putna. Ar fi de dorit, dacă este posibil, să delegaţi chiar astăzi membrul care va face parte din Comisie, din partea Dvs., şi care va putea participa astfel şi la slujba de sfinţire a capelei de iarnă.

(Se va face cunoscut şi dlui Schömbach / Prinţul von Schmück).

 

 

Anexa 5/5. Traducerea vechilor documente româneşti, referitoare la Mănăstirea Putna:

Traducerea scrisorii Înălţimii Sale Mitropolitul Moldovei, Preafericitul Iacob, din 2 martie 7265, către egumenul Mănăstirii Putna – Sfinţia Sa Benedict.

(Aici lipseşte introducerea şi o parte din cuprins).

„În legătură cu Domnul Ispravnic de Suceava… trebuie făcut” ş.c.l.

Din româneşte, pentru uzul Comisiei,

Putna 11/23 Noiembrie / Blajewicz (Blajevici – n. n.).

*

[1] 1 stânjen = 1,7 – 1,91 m

 


Deschiderea din anul 1856 (VI)

„Deschiderea din anul 1856 / a mormintelor domneşti / care se află

în / Mănăstirea greco-ortodoxă Putna // Protocol şi Acte anexe,

întocmit de / K. A. Romstorfer

Karl Adolf Romstorfer

Cernăuţi, 1904, Tipografiile Asociate din Cernăuţi

*

Traducere: Dr. ing. Ion Barbu.

*

În Pomelnicul Bisericii se mai află, în afara mormântului lui Ştefan cel Mare, şi mormintele celor două soţii ale acestuia, şi ale celor doi copii care au murit în primii ani de viaţă, şi în care nu s-au putut găsi însemne domneşti şi alte podoabe. Aici ne dumireşte cronica de la Mănăstirea Putna, care menţionează că numitul Mitropolit Iacob a început o lucrare de renovare a mănăstirii, după un cutremur care a avut loc la puţin timp după jumătatea secolului trecut (al 18-lea). Lucrările au vizat completarea zidurilor de împrejmuire şi construcţia unei capele de iarnă, iar la Biserică a făcut un nou iconostas şi alte lucrări de împodobire a acesteia.

*

În anul 1760, Mitropolitul Iacob vine, din Scaunul de Mitropolit, la Putna şi îmbracă hainele ordinului călugăresc al Putnei, unde a mai trăit 18 ani, în regulile stricte ale schimniciei călugăreşti. Aici a şi murit, în sărăcie lucie, la anul 1778.

*

După stabilirea clară a apartenenţelor din mormintele deschise în Pronaos şi a mormântului lui Ştefan cel Mare, în Naos sau în Pomelnicul Mănăstirii Putna, nu mai există nici o îndoială pentru comisie de a decide că şi mormintele din Naos sunt cele menţionate în pietrele tombale din Pomelnic şi, înainte de a decide închiderea lor, stabileşte traducerea înscrisurilor de pe pietrele de mormânt, care sună astfel:

 

 

Mormântul al II-lea (a II-a soţie a lui Ştefan): „Acest mormânt este al Doamnei Maria, fiica Domnului Radu, soţia Domnului şi prinţului Ştefan, Gospodar al Ţării Moldovei, moartă în anul 7000/1492”.

*

Mormântul al III-lea (prima soţie a lui Ştefan): „În anul 6985/1477, în a 19-a zi din luna Decembrie, a murit dreptcredincioasa întru Domnul Maria, soţia dreptcredinciosului Io Ştefan, Domn şi Gospodar al Ţării Moldovei, fecior al Domnului Bogdan”.

*

Mormântul al IV-lea (Bogdan şi Petru): „Acest mormânt este al Fiilor Bogdan şi Petru ai Domniei Sale Io Ştefan, Domn şi Gospodar al Ţării Moldova, care au murit, Bogdan în anul 6987/1479, la 26 Iulie, şi Petru, în anul 6988/1480, la 1 Octombrie”.

 

 

2). Mormintele verificate se deosebesc, în general, foarte puţin unele de altele, cu excepţia mormântului lui Ştefan cel Mare, care este lucrat îngrijit, spre deosebire de celelalte, care sunt zidite şi acoperite cu o boltă zidită tot din cărămidă.

*

Comisia nu a înţeles de ce unele corpuri înmormântate au fost puse în coşciuge, iar la altele, corpurile au fost puse direct pe bare de fier, la fel cum nu poate spune cu siguranţă de ce în mormintele lui Ştefan cel Mare şi al Prinţului Alexandru dacă corpurile lor au fost puse, mai întâi, în coşciuge sau au fost puse direct pe şinele metalice.

*

Se ştie că, în vechime, dar şi astăzi, la unele popoare din Orient există tradiţia conform căreia corpurile morţilor sunt îngropate înfăşurate doar într-o pânză din in, mătase sau alte materiale; pe de altă parte, se pare că în secolele 15 şi 16 nu era obiceiul de a se îngropa corpurile princiare (domneşti) fără coşciug, aşa cum se poate observa şi în cazul Domnului Bogdan şi Ştefan (cel crud?), care au fost înmormântate cu coşciuge din lemn, iar coşciugele din metal, precum şi îmbălsămarea trupurilor erau puţin practicate de către Biserica greco-ortodoxă, care aştepta (accepta) descompunerea mai rapidă a corpurilor şi pentru odihna sufletelor preoţii se rugau la slujbele închinate memoriei lor.

*

Dacă analizăm însă, cu atenţie, poziţia şi forma pe care au luat-o corpurile din mormântul lui Ştefan cel Mare, dar şi din cel al Prinţului Alexandru, vom observa că regulile descrise mai sus nu s-au respectat, astfel că, la îngropăciune, coşciugele au fost îndepărtate, iar trupurile morţilor au fost puse direct pe barele din fier, pentru a preveni şi întârzia descompunerea lor. De asemenea, s-a luat decizia de a se aşeza capetele morţilor pe o zidărie din cărămidă, cu înălţimea de 12 ţoli, fără de care, şi în absenţa coşciugului, acestea nu s-ar fi putut susţine. Dacă ar fi fost pus în coşciug corpul mortului, n-ar mai fi fost necesară zidăria de sub cap. Toate acestea ne conduc la părerea că trupurile lui Ştefan cel Mare şi al lui Alexandru au fost înmormântate fără coşciug, îmbrăcate numai cu bogatele lor haine princiare (domneşti).

 

 

3). La fiecare dintre mormintele cercetate, de regulă, la cap, dar şi la picioare, s-au găsit deschideri (spargeri), ceea ce ne conduce la concluzia că în aceste morminte s-a umblat, dovadă fiind resturile de pământ şi de tencuială, găsite înăuntru. Ar putea exista şi explicaţia că aceste spargeri au fost făcute pentru a grăbi descompunerea corpurilor şi a facilita ieşirea sufletelor, sau ca să se poată face miruirea corpurilor celor morţi, din 3 în 3 ani, aşa cum este obiceiul în Moldova.

*

4). Situaţia mai specială din mormântul lui Ştefan cel Mare, în care s-a găsit o parte din cutia craniană relativ bine păstrată, în timp ce în celelalte morminte, de exemplu cel în care se află corpul Prinţului Bogdan, deşi înmormântat mai târziu, nu s-au mai păstrat resturi din cap. Această descoperire ar mai putea avea o explicaţie în structura fină a pietrei de gresie, lucrată foarte îngrijit, precum şi în umiditatea mai redusă, care a permis conservarea mai îndelungată a resturilor găsite. În afară de aceasta, se pare că Ştefan cel Mare a fost înmormântat fără sicriu, iar Bogdan într-un sicriu care a putrezit foarte repede. În sfârşit, restul de cutie craniană din mormântul lui Ştefan a fost mai ferit de umezeală, datorită aşezării sale pe zidăria de cărămidă.

*

5). Datorită interesului istoric şi arheologic, pe care îl reprezintă resturile găsite în mormintele cercetate, inelele şi celelalte bijuterii, care au fost găsite la deschiderea mormintelor, vor fi desenate şi fotografiate, iar prin grija Comisarului pentru probleme de construcţii, vor fi înaintate, alături de alte elemente care detaliază aspecte de arhitectură şi construcţie ale Mănăstirii Putna, Înaltei Comisii pentru Conservarea Monumentelor din cadrul Ministerului de Industrie şi Comerţ.

*

În ceea ce priveşte resturile găsite în mormintele deschise în Pronaos, acestea se vor pune în coşciuge noi şi se vor îngropa la locul în care au fost găsite, având grijă ca pentru fiecare să se precizeze cărei persoane îi aparţine mormântul. După ce vor fi înmormântaţi, aceste morminte vor fi sigilate de către membrii comisiei, iar sigiliul se va păstra la loc sigur, într-un dulap încuiat de la Mănăstire.

*

De asemenea, se vor sigila uşile de la intrarea în biserica mănăstirii, lăsându-se un rând de chei întâistătătorului mănăstirii, pentru cazuri de forţă majoră (incendiu), dar acesta se va face răspunzător de ce se va întâmpla în biserică, după ce aceasta a fost deschisă.

În sfârşit, comisia stabileşte că pentru Ştefan cel Mare şi pentru membrii familiei sale, care au rămas şi vor rămâne pururi vii în memoria credincioşilor şi a Poporului ţării, şi care au donat, cândva, bogăţii imense Mănăstirii Putna, şi care se regăsesc, în parte, astăzi, în Fondul religios greco-neunit al Bucovinei, să se realizeze, după dorinţa generală a ţării, un monument corespunzător în biserica Mănăstirii Putna, care să rămână spre veşnică amintire şi pomenire în locul în care au fost găsite mormintele princiare.


Deschiderea din anul 1856 (V)

Putna, la 1850 – acuarelă de Franz Xaver Knapp

„Deschiderea din anul 1856 / a mormintelor domneşti / care se află

în / Mănăstirea greco-ortodoxă Putna // Protocol şi Acte anexe /

întocmit de / K. A. Romstorfer”

Karl Adolf Romstorfer

Cernăuţi, 1904, Tipografiile Asociate din Cernăuţi

*

În legătură cu cel de-al treilea mormânt, care era scurt, dar mult mai larg, comparativ cu celelalte, s-au observat în interior resturi total descompuse (putrezite) ale unui coşciug, căzute peste ceea ce a fost cândva îmbrăcămintea celor înmormântaţi aici. După locul şi aspectul coşciugului în descompunere şi resturile amestecate cu acesta se poate foarte uşor deduce şi admite ceea ce istoricul şi cronicile Mănăstirii menţionează, şi anume că la picioarele mormântului celei de-a II-a soţii a lui Ştefan cel Mare s-ar afla mormântul copiilor morţi în primii ani de viaţă, şi anume prinţii Bogdan şi Petru.

 

Traducere: Dr. ing. Ion Barbu

*

Aici, comisia poate considera că şi-a îndeplinit misiunea sa oficială. Astfel, despre mormintele care s-ar afla la intrarea în biserică şi care ar fi ale Mitropoliţilor de Suceava Iacob şi Teoctist şi ale unor boieri moldoveni, comisia a decis să nu le mai deschidă şi să-şi stopeze activitatea, până la noi dispoziţii. După ce s-au făcut toate slujbele necesare spălării şi sfinţirii mormintelor găsite în Naosul bisericii Mănăstirii, comisia oficială concluzionează că a ajuns la următoarele rezultate:

*

1). S-a constatat că în Naosul numitei biserici a Mănăstirii Putna se află mormântul în care odihnesc resturile pământeşti ale lui Ştefan cel Mare. Despre aceasta vorbesc, în primul rând, lucrările istorice şi legendele populare, transmise pe cale orală, iar săpăturile au confirmat aceste informaţii. De asemenea, piatra de pe mormânt, lucrată cu mare grijă şi care impresionează prin aspectul şi dimensiunile sale, are o inscripţie, care, tradusă din limba slavonă, spune următoarele:

*

„Dreptcredinciosul Domn Io Ştefan, Domn şi din mila lui Dumnezeu Gospodar al ţării Moldovei, fiul Domnului Bogdan, ctitor al acestei Mănăstiri, se odihneşte aici, trecând la lumea veşnică în anul 7… luna…”.

*

Din golurile lăsate necompletate, referitoare la anul şi luna morţii lui Ştefan cel Mare, rezultă că această piatră de mormânt a fost lucrată încă din timpul vieţii Domnului, iar la aşezarea sa în mormânt nu s-a mai definitivat gravarea celorlalte date, din cauză că nu s-a găsit un meşter capabil să o facă sau alte cauze au împiedicat definitivarea acesteia.

*

Ziua, luna şi anul morţii Domnului sunt cunoscute din istorie şi din cronici şi pot fi completate cu litere chirilice, şi anume anul 7012 (1504 după Hristos), luna iulie, ziua 2.

 

Şi pe baza resturilor (formei şi mărimii  acestora), găsite în mormânt, care arată o îmbrăcăminte bogată şi somptuoasă, cu imprimeuri şi broderii de aur, în formă de cruce, se poate deduce, fără nici o îndoială,că în acest mormânt se odihnesc resturile pământeşti ale lui Ştefan cel Mare.

*

În sfârşit, asupra circumstanţelor în care s-a găsit, în mormânt, capul descoperit şi fără nici un însemn princiar (domnesc), facem precizarea, pe baza documentelor găsite la Mănăstirea Putna, pe care le-am menţionat la începutul acestui Protocol că la Raportul întâistătătorului Mănăstirii Putna se află anexată scrisoarea alăturată a fostului Mitropolit al Sucevei Iacob, trimisă la data de 2 martie 7265/1757 Egumenului Mănăstirii Putna. Aceasta a fost tradusă de către comisarul bisericesc, din limba română, în germană, pentru a fi folosită de către comisia oficială, şi este anexată la acest raport, ca anexa 5/5. Din această scrisoare, se poate concluziona clar contextul, deoarece ea spune, cuvânt cu cuvânt, următoarele:

„În legătură cu Domnul Ispravnic de Suceava, care a fost la mănăstire şi a dezgropat morţii de acolo şi despre care este vorba că nu ar fi găsit nimic, în afară de ceea ce ne spune Înălţimea Sa Dionisie, în scrisoarea sa, eu trebuie să spun că nu mai avem nici o vină despre ceea ce s-a întâmplat acolo. Noi nu i-am dat lui Dionisie nici un răspuns la scrisoarea sa, dar el va fi informat verbal că noi am înţeles totul despre ce ne-a scris el.

*

Şi toate pietrele preţioase şi inelele, şi podoabele care arată rangul şi acele de aur şi alte lucruri care au fost găsite trebuie să le sigilaţi şi să le daţi maestrului argintar Rafael, ca el să poată face din ele coroanele care vor încorona chipurile Maicii Domnului şi al lui Hristos din icoana făcătoare de minuni.

*

De pe coroana lui Hristos (pictată în tabloul din icoana făcătoare de minuni) se va lua măsura sub forma unui tipar de hârtie, pentru a vedea cât de mare trebuie să fie coroana care se va face (fără razele strălucitoare), apoi această măsură să ne fie trimisă, împreună cu toate pietrele preţioase şi inelele, printr-un om de încredere.

*

De asemenea, trebuie să căutaţi, împreună cu Părinţii Sobornici, o pungă cu Perle, care se găseşte acolo şi care este sigilată cu sigiliul nostru. După ce veţi deschide această pungă, alegeţi, din cele 500 perle, pe cele care sunt mai mari şi de aceeaşi mărime; mai sunt acolo, nu mai ştim exact, 2-300 bucăţi Perle de mărimea unui bob de mazăre, care provin de la punerea în mormânt a Domnului Cristos.

*

Toate aceste Perle şi cele 500, de care am spus mai sus, şi perlele de mărimea unui bob de mazăre, precum şi toate celelalte lucruri care s-au găsit asupra morţilor, să le trimiteţi, deoarece noi intenţionăm să dăm o altă înfăţişare Maicii Domnului şi Domnului Hristos din icoană, mult mai frumoasă şi artistic împodobită cu coroane cu perle şi pietre scumpe, iar această icoană cu coroane, după ce vor fi terminate, să fie scoasă numai la zile mari şi de sărbătoare.

*

(D. v. s.) Aşa să ne ajute Dumnezeu / Iacob / Mitropolit”.

 

Prădarea mormântului lui Ştefan cel Mare a fost pusă în evidenţă prin deranjarea, din poziţia naturală, a corpului şi, în special, prin poziţia craniului, care priveşte spre uşa Bisericii. Acest rest de craniu gol era neacoperit, în timp ce în celelalte 5 morminte, pe lângă resturile de îmbrăcăminte, s-au mai găsit şi părţi din coroană. Rămăşiţele somptuoase, găsite pe mormântul lui Ştefan cel Mare, lasă fără nici o urmă de tăgadă să concluzionăm că şi podoabele care ar fi trebuit să acopere capul au fost la fel de bogate, şi că nici un corp nu ar fi fost îngropat fără o îmbrăcăminte completă a capului.

*

Sfârşitul scrisorii de mai sus, care este păstrat atât de misterios, stabileşte că mortul despre care e vorba în scrisoare nu poate fi altul decât Ştefan cel Mare şi lasă să se înţeleagă, fără nici un dubiu, că, în afară de această scrisoare, au mai avut loc şi alte schimburi de mesaje, iar egumenul Mănăstirii Putna  notează, pe exteriorul scrisorii, următoarele:

„Această scrisoare este de la Înălţimea Sa Dl Mitropolit Iacob, în care el vorbeşte despre trimiterea lucrurilor care s-au găsit în mormântul din Pomelnic (Naos sau camera principală, acolo unde a fost îngropat Ştefan cel Mare), şi în care scrie că din acestea se vor face două coroane, care vor împodobi icoana făcătoare de minuni”.

*


Pagina 1 din 712345...Ultima »