ALTE CÂNTECE VECHI | Dragusanul.ro

Alte 30 de cântece vechi ies la drumul mare

 

Eu caut, de ceva vreme, elemente ale Datinii ancestrale şi o largă argumentare, dar mereu şi mereu îmi ies în cale partituri de cântece vechi, mai ales cântece din secolele XVIII-XIX. Şi nu le pot ignora, nu mă pot face că nu le văd. Am prea multe comori pierdute, aşa că mă grăbesc să le pun la dispoziţia cui o vrea să le ia (deşi am de gând să mă ţin de capul lui Răzvan Mitoceanu, să mi le cânte, într-o după-amiază, ca să le ştiu şi eu).

 

 

Există într-o ignorată culegere de folclor, Literatură populară românească, de Nicolae Păsculescu (Bucureşti 1910), şi „30 arii notate de Gheorghe Mateiu, şeful muzicii comunale din Huşi”, care mă interesează în mod deosebit, datorită fondului mitologic primordial, în care Luna sau „Iana Sinziana”, „ţese” primăvara drept „cămaşa soarelui”: „Verde trei smicele, / Sunt nouă argele / Ţeasă Iana-n ele, / Ţeasă Iana-n ele, / La mijlocul lor, / O mică argea, / Ţeasă Iana-n ea, / Ţeasă Iana-n ea”, iar într-o altă variantă: „Într-un ostrov de mare / Ţeasă Iana ţeasă / Sculuri de mătasă / Să facă lui Soare cămaşă”.

 

 

Preluând o teză a lui Aron Densușianu, Vulcănescu precizează că „Numele Ileana derivă din numele grecesc „Ilia – sora soarelui Ilios, care primind sufixul –iana a devenit Ili-ana, iar prin constrângere, Ileana”, cât și de la numele latin Iana sau Diana Iana, sora Soarelui la latini și zeiță a lunii. Iar partea a doua a numelui, adică Cosânzeana, derivă din termenul latin „consens” (= sfătuitor, consilier divin), titlu particular ce se dădea zeilor de sfat ai Olimpului (în număr de 12), dintre care făcea parte și Diana. Din epitetul Iana Consulens sau Iana Consens derivă numele care primește sufixul –ana, Cosentiana, iar prin aspirarea lui t, Cosenzeana, Cosânzeana” (Vulcănescu, Mitologie română, p. 396).

 

 

În colinde, Mircea Vulcănescu descoperea elemente de mitologie arhaică convingătoare: „Ileana / Sânziana / doamna florilor / ș-a garoafelor, / sora Soarelui, spuma laptelui”; „Lună, lună, / vergolună, / vergolună, /… / tu ești mândră și frumoasă, tu ești a nopții crăiasă”; Ileană / Cosânzeană, / tu ești mândră și frumoasă, / a nopții dalbă crăiasă, / tu lucești și strălucești / printre stele feciorești” (Vulcănescu, Mitologie română, p. 397).

 

 

01 Iana Sinziana – „legendă şi baladă superstiţioasă şi solară”

02 Iana Sinziana – „legendă şi baladă superstiţioasă şi solară”

03 Vişina – „legendă şi baladă istorică”

05 Mănăstirea Argeşului – „legendă şi baladă istorică”

06 Cântecul naşului – „legendă şi baladă istorică”

07 Antofiţa lui Vioară – „legendă şi baladă superstiţioasă şi solară”

08 Golea – „baladă haiducească”

09 Miul Haiducul – „baladă haiducească”

10 Miul Haiducul – „baladă haiducească”

11 Ivan Iorgovan – „legendă şi baladă superstiţioasă şi solară”

12 Voica din Nadolie – „legendă şi baladă superstiţioasă şi solară”

13 Trei surori la flori – „legendă şi baladă superstiţioasă şi solară”

14 Marcu Viteazul – „baladă haiducească”

15 Jăman Craiu – „legendă şi baladă superstiţioasă şi solară”

16 Ghiţă Cătănuţă – „baladă haiducească”

17 Doicin Bolnavul – „baladă haiducească”

18 Constantin Brâncoveanu – „legendă şi baladă istorică”

19 Tănislav – „baladă haiducească”

20 Chira Chira Lina – „baladă haiducească”

21 Corbea – „baladă haiducească”

22 Aguşiţa lui Topală  – „legendă şi baladă domnească”

23 Ibraim – „legendă şi baladă domnească”

24 Fata din frâng – „legendă şi baladă superstiţioasă şi solară”

25 Zăvălaş Tudor – „legendă şi baladă domnească”

26 Mistriceanul – „legendă şi baladă superstiţioasă şi solară”

27 Vişina – „legendă şi baladă istorică”

28 Novac Baba Novac – „legendă şi baladă domnească”

29 Neguţa – „legendă şi baladă domnească”

30 Iencea Săbiiencea – „legendă şi baladă domnească”

 

 

Pentru toate aceste partituri, cu cântece din secolele XVIII-XIX, notate de Gheorghe Mateiu din Huşi şi publicate, abia la 1910, în Literatură populară românească, de Nicolae Păsculescu, există şi textele integrale ale cântecelor în aceeaşi carte.

*