1907 IN PRESA VREMII | Dragusanul.ro - Part 4

1907: Primejdia trusturilor ovreeşti

Jocul Batutei de Aman LUCEAFARUL n 20 1908 p 476

*

Interpelarea dlui deputat loan I. C. Brătianu, adresată, în şedinţa de vineri a Camerei. „Interpelarea mea nu are nevoie de lungi dezvoltări. Chiar în enunţarea ei îi află, desigur, întreg înţelesul şi guvernul, şi toţi membrii Adunării. Chestiunea la care se raportă e în minţile tuturor; ea este prea gravă şi primejdia la care poate da naştere, prea cunoscută pentru a fi trebuinţă de multe explicări. Starea populaţiunii rurale, în genere, necesită imperios o grabnică şi eficace îndreptare. În ultimii ani, o nouă împrejurare a îngreuiat tare această stare, în multe localităţi. O mână de oameni, străini de interesele mari ale dezvoltării noastre economice şi sociale, s-au făcut stăpâni, prin arendare, pe întinderi tot mai mari din suprafaţa cultivabilă a ţării. O singură familie asociată posedă astfel o întindere superioară a multora din districtele ţării. Sute de mii de hectare şi deci sute de mii de ţărani stau sub dominaţiunea monopolistă a câtorva indivizi, care n-au nici o grijă de starea în care vor rămânea localităţile ce le stăpânesc, după sfârşirea contractelor lor, servindu-se de influenţe puternice, pe care Ie dau relaţiunile plătite, de care dispun, pentru a nesocoti cele mai elementare noţiuni de dreptate. Ei nu exploatează atât forţele fecunde ale naturii, cât exploatează cămătăreşte munca şi nevoile ţărănimii. Rezultatul fatal al activităţii lor crescânde este mizeria poporaţiunii şi revolta sentimentului de dreptate.

*

Este de strictă şi urgentă datorie a guvernului a căută, prin toate mijloacele de care dispune, să stârpească aceste abuzuri, pentru a împiedica creşterea mizeriei şi agravarea mişcărilor la care a dat naştere. Într-altfel, alimentată de starea nemulţumitoare a majorităţii ţărănimii, aceste protestaţii, degenerând şi întinzându-se, ar putea luă un caracter şi mai grav şi primejdios (aplauze)”.

*

Primul-ministru G. Cantacuzino răspunde: „Este adevărat că exploatarea acestor arendaşi constituie un pericol social, care preocupă guvernul. Chestiunea este însă grea, căci nu putem lovi în drepturile câştigate. Totuşi, o soluţie se impune. Văd cu plăcere că şi dl Brătianu este însufleţit de aceeaşi dorinţă patriotică şi cred că, din lucrarea noastră comună, va ieşi soluţia ce căutăm. Aştept cu nerăbdare ca dl Brătianu să-şi enunţe ideile în chestiunea ţărănească şi sunt gata să primesc colaborarea dumisale în opera ce o vom face. Dar această operă trebuie să o îndeplinim în timpuri liniştite; prima datorie a unui guvern este a face să domnească ordinea în stat. După ce poftele şi spiritele vor fi liniştite, vom căuta să rezolvăm chestiunea”.

*

Primejdia trusturilor ovreeşti. Ca să în­ţelegem îngrijirea, care a determinat interpelarea în Cameră făcută de dl I. Brătianu şi răspunsul dlui prim-ministru Cantacuzino, e nevoie a se aminti cele de mai la vale. Dl Brătianu crede că aceste trusturi, compuse numai din străini, sunt cauza şi adevăratul motiv al agitaţiei ţăranilor în judeţul Botoşani şi de aceea cere ca să pună cât mai repede capăt abuzurilor constatate. Adevărul este că judeţul Botoşani prezintă, din acest punct de vedere, o situaţie specială. Agricultura mare este aici în mare parte în mâna străinilor, care stăpânesc, prin contracte, 101.400 hectare de pământ arabil, adică 80,5 la sută din întinderea totală a moşiilor arendate.

*

În lucrarea dlui Lazăr Teodoru, secretarul Camerei de Comerţ din Botoşani, asupra situaţiunii economice a celor trei judeţe din nordul Moldovei, găsim date foarte importante şi precise, în această privinţă. Domnia sa arată că, în judeţele Botoşani, Suceava şi Dorohoi, adică tocmai în acelea în care astăzi ţăranii au început să se agite, arendaşii evrei stăpânesc 209.700 hectare de teren arabil. În toamna anului 1905, situaţia specială a judeţului Botoşani, din punct de vedere agricol, era următoarea:

*

Numai 34 de moşii, 31,7 la sută din numărul total al moşiilor de 133, în întindere de 39.000 de hectare şi 23,7 Ia sută din totalul întinderii moşiilor, au fost cultivate de proprietarii lor. Restul de 89 sau 68.3 la sută din numărul mo­şiilor, în întindere de 126 mii de hectare şi 86,3 la sută din totalul întinderii moşiilor, au fost cultivate de arendaşi. Dintre aceştia, 27 sunt arendaşi români şi 59 străini. Întinderea cultivată de arendaşii români este numai de 20.600 hectare sau 19,5 la sută, iar aceea cultivată de arendaşii străini este de 101.400 hectare sau 8,05 la sută din totalul întinderii moşiilor arendate. În medie, dar, în judeţul Botoşani, un arendaş român cultivă 878 de hectare, pe când un arendaş străin cultivă 1.718 hectare, îndoit aproape cât arendaşul român.

*

Dar dl Brătianu a vorbit, în interpelarea sa, de trusturi şi, sub această denumire, domnia sa a înţeles pe fraţii Fischer, care ocupă un loc escepţional, în arendăşia română. Ei sunt constituiţi într-un adevărat sindicat de exploatare a moşiilor din ţara românească şi, în special, a celor trei judeţe din nordul Moldovei. Iată o mică statistică foarte convingătoare: În judeţul Botoşani, această asociaţiune are în arendă 8 moşii mari, în întindere de aproape 40.000 hectare. În Dorohoi, numărul arendaşilor străini trebuie redus cu numărul moşiilor ţinute în arendă de raţii Fischer, cu rudeniile şi asociaţii lor. Astfel, aceasta asociaţiune ţine în arendă, în acest judeţ, 20 de moşii, în întindere de 42.000 de hectare; prin urmare, numărul moşiilor ţinute de arendaşi străini se reduce, pentru Dorohoi, la 46, în întindere de 347.700 de hectare. În total, această asociaţiune stăpâneşte, în judeţele Dorohoi, Suceava şi Botoşani, întinderea colosală de 89.700 hectare de terenuri agricole. Să ne mai mirăm de mizeria mare a sătenilor şi de izbucnirea deznădejdii lor? (Tribuna, Anul XI, nr. 53, miercuri 7/20 martie 1907, pp. 3, 4).


1907: Răscoală ţărănească

Galati Strada Mare Familia 21 din 1866

*

V-am telegrafiat, ieri, despre marile turburări ce au avut Ioc Ia Podu-Iloaiei. Iată acum amănunte complete asupra acestor devastări: În dimineaţa zilei de 17 curent se observa că ceva anormal se petrece în orăşel. Mulţi săteni se aflau acolo, veniţi cu ocazia recrutării. Cu o seară înainte, a avut loc o şezătoare, la care a vorbit învăţătorul Prudariu. După şezătoare, ţăranii s-au dus Ia casa arendaşului Druckman, unde au spart geamurile şi au devastat casa. Intervenind dl Bogdan, directorul prefecturii de Iaşi, care se afla în localitate, cu recrutarea şi cu ajutorul a 100 roşiori, ce se aflau acolo, a reuşit să liniştească pe ţărani. Telegrafiindu-se, apoi, la Târgu-Frumos, a sosit, în galop, un escadron de cavalerie. S-au format patrule, care împrăştiau grupurile de ţărani.

*

Dimineaţa, se părea că totul se liniştise. Toate prăvăliile erau deschise şi orăşelul avea aspectul lui normal, afară de patrulele de cavalerişti, care umblau pe străzi. Un grup de ţărani s-au dus la arendaşul Druckmann, pe care l-au luat la primărie, unde se afla judecătorul de instrucţie Erbiceanu şi un procuror. Druckman a declarat că primeşte a da pământ la ţărani, cu preţul pe care îl cer ei.

*

De la primărie, un grup de 70-80 ţărani s-au îndreptat înspre centrul oraşului, unde se formau grupuri, grupuri. Patrulele interveneau, de-i împrăştiau, şi ei se formau mai departe sau pe altă stradă. Totul se petrecea în cea mai mare linişte. Ţăranii, şireţi, pe la orele 11 şi jumătate, s-au retras. Soldaţii, văzând că domneşte liniştea, s-au retras pentru a lua masa. N-a trecut, însă, decât foarte puţin timp şi ţăranii au revenit, în număr de câteva sute, şi au început a devasta toate prăvăliile şi casele evreieşti. Geamurile erau sparte, mărfurile aruncate în stradă şi butoaiele desfundate. Cei care se opuneau, vrând să-şi apere avutul, au fost crunt bătuţi şi răniţi.

*

Imediat ce s-a dat alarma, au sosit, la faţa locului, judecătorul de instrucţie Erbiceanu, procurorul, dl Bogdan, directorul prefecturii, şi escadronul de cavalerie. La somaţiile de a se retrage, ţăranii au refuzat şi atunci s-a dat ordin escadronului de roşiori să execute o şarjă. În urma acestei şarje, făcută în galop mic şi cu latul săbiei, ţăranii s-au împrăştiat. Până însă a se împrăştia, ţăranii au devastat tot ce le-a ieşit înainte, până şi sinagogile. Armata ce se afla în orăşel fiind insuficientă, 100 de roşiori, fată de peste 600 ţărani îndârjiţi, s-a telegrafiat la Târgu-Frumos, de unde au venit ajutoare. Asemenea, a fost devastată şi casa rabinului. Cu această ocazie, au fost crunt bătuţi Aba Blumenfeld, brutar, Zeida Schidarz, femeia Iui Uşer Grossman, Ilie Hofman, Ornstein Iţig, Marcovici Leibovici şi alţii. Mulţi evrei au fost internaţi în spitalul local.

*

Pagubele produse de aceste devastări sunt foarte mari. Regimentul 14 de infanterie Roman a plecat la Podul Iloaiei, pentru a preveni alte devastări. Foarte mulţi evrei, fugiţi din Podul Iloaiei, s-au dus Ia Iaşi. Ei povestesc lucruri grozave şi spun că orăşelul nu mai este de recunoscut. Cu ocazia focurilor ce s-au tras, azi, în gară, atunci când sătenii din comunele Lunca şi Gâşteşti veniseră să elibereze pe cei 15 arestaţi din Ruginoasa, a fost uşor rănit săteanul Timofti.

*

Paşcani, 17 martie (stil nou – n. n.). Se anunţă că, la Bivolari, răscoala continuă. Sătenii răsculaţi au ocupat primăria. Ei au tăiat firul telefonie, aşa că nimic nu se mai poate comunica asupra devastărilor ce se afirmă că au avut Ioc acolo. De asemenea, se anunţă că au avut loc noi tulburări şi devastări la Podul Iloaiei (Tribuna, Anul XI, nr. 52, marţi 6/19 martie 1907, p. 2).


1907: Din România

Argeseni LUCEAFARUL n 17 18 1906 p 375

*

Răscoalele ţărăneşti au izbucnit în mai multe comune din nordul Moldovei. S-a trimis armata, pentru a opri pe ţărani să facă vreun exces. Ei cer, de altfel, ca marile moşii să nu fie arendate ovreilor, ci sătenilor, care plătesc bucuros 25 lei pentru o falce.

*

Interpelarea dlui Sturdza. Întocmai ca dl I. Brătianu la Cameră, aşa şi dl D. Sturdza la Senat a interpelat guvernul, în chestia tulburărilor ţărăneşti din nordul Moldovei şi, mai ales, asupra chipului cum s-ar putea arenda ţăranilor pământ şi a-i feri de trustul ovreiesc, despre care dl Stere a scris aşa de documentat în „Viaţa Românească”.

*

Răscoalele ţărăneşti şi studenţii universitari. Din Iaşi se scrie că, în apropiere de Târgu-Frumos, au fost arestaţi patru studenţi, găsiţi cutreierând satele revoltate. Nu s-a precizat, încă, dacă aceşti studenţi au provocat răscoalele ţărăneşti. Studenţii din Iaşi au ţinut o întrunire şi au votat o moţiune prin care se hotărăşte, în principiu, greva studenţilor, până se va da o soluţiune asupra legii agrare. Această hotărâre a fost comunicată studenţilor bucureşteni, cu rugămintea de a se uni şi ei la grevă. O delegaţie de studenţi se va duce la rectorul Universităţii, spre a-l pune în cunoştinţă de hotărârea luată, să facă astfel ca şi corpul profesoral să se unească la acţiunea studenţilor. Se va alege un comitet general de acţiune, compus din 4 studenţi de la fiecare societate studenţească, care va pleca în satele revoltate, spre a studia cauzele care au hotărât revolta ţăranilor. S-a mai hotărât intervenirea Ia autorităţile respective, pentru eliberarea celor patru studenţi bănuiţi ca instigatori. Apoi s-a decis să se menţină greva, până se va lua în consideraţie proiectul relativ la arendarea moşiilor datorit senatorilor Codrescu şi Economu (Tribuna, Anul XI, nr. 50, sâmbătă 3/16 martie 1907, p. 3).


1907: Răscoalele ţărăneşti din România

Port din Romania LUCEAFARUL n 8 1907 p 152

*

Relaţiunile oficiale, primite din judeţele din nordul Moldovei, spun că, de vineri (11 martie – n. n.), se constată o liniştire a spiritelor în judeţele Dorohoi, Botoşani, Suceava (cuprindea zona Fălticenilor – n. n.), Neamţ şi Vaslui, unde se produseseră agitaţiuni agrare. În cursul zilei de vineri, s-au produs tentative de turburare a ordinii în unele comune din judeţele Tutova şi Putna, dar ele au fost imediat reprimate. În trei comune din judeţul Covurlui s-au produs, de asemenea, manifestaţiuni ţărăneşti, dovedite a fi fost rezultatul unor instigaţiuni socialiste. Ele nu au avut însă nici o urmare.

*

După alte ştiri, primite din Alexandria (Teleorman), ţăranii de pe moşia Nanov s-au răsculat şi s-au dedat la scene de sălbăticie contra arendaşului şi proprietarului. Se afirmă că dl C. Atanasiu, fost senator, şi Săndulescu-Nanoveanu, fost senator, ar fi fost maltrataţi de săteni şi că s-ar afla într-o stare îngrijorătoare. Graţie măsurilor luate, ordinea a fost restabilită. Zvonul, după care fabrica de spirt de la Ghidigeni, proprietatea dlui Crissoveloni, ar fi fost incendiată nu se adevereşte.

*

Ştirile primite din celelalte puncte ale ţării sunt liniştitoare. Deoarece ţăranii, în mare parte, se plâng că preţul cu care li se vinde falcea de pământ se ridică, în unele locuri, la peste 80-90 lei, autorităţile au hotărît ca, miercuri, 27 martie curent (pe stil vechi – n.n.), să facă, în localul prefecturii, un congres al tuturor arendaşilor şi proprietarilor din judeţul Dorohoi, care îşi cultivă singuri moşiile, ca împreună să stabilească un preţ convenabil de fiecare falce, precum şi a celorlalte dări pentru vite etc. În acest scop, s-au trimis, de 2 zile, invitaţii la fiecare. S-au luat dispoziţii pentru paza oraşului Dorohoi, postându-se, la bariere, infanterie şi, la 5-6 chilometri, plutoane de cavalerie, nepermiţând decât delegaţiilor a intra în oraş, care este zi şi noapte păzit de patrule de infanterie şi cavalerie. După sosirea Regimentului 10 Putna şi a domnului general Pavlov, acesta, împreună cu inspectorul adminitrativ Varlam şi cu prefectul, au stabilit câteşi trei ca judeţul să fie împărţit în mai multe secţiuni şi în fiecare să se trimită câte 4 sau 5 sute soldaţi, din care, la nevoie, să se poată trimite cu înlesnire ajutoare celor în nevoie. Cu acest mod, răscoala a început să descrească şi e speranţă că, afară de câteva localităţi, în restul judeţului să se liniştească; ieri, s-au făcut câteva mişcări, în câteva comune, dar intervenind armata, s-au potolit fără violenţă.

*

Mai mulţi senatori şi deputaţi au plecat, aseară, în nordul Moldovei, pentru a intra în contact direct cu ţăranii răsculaţi de prin unele comune rurale. Alţi membri ai majorităţii parlamentare vor pleca, astă-seară, în alte sate. Ministerul de domenii a dispus că moşia Statului Ostrovul-Mare, din Mehedinţi, în întindere de 1.755 ha, va fi vândută ţăranilor, în loturi de 5 ha. Sunt 351 de loturi. Comisia de vânzare se compune din dl Niculescu-Telega, inspector domenial, colonelul Kivu, de la Mehedinţi, şi primarul rural respectiv.

*

O delegaţie studenţească a fost primită, vineri, la orele 6, în audienţă de Majestatea Sa Regele. Delegaţiunea a prezentat M. S. Regelui trei memorii, dintre care două relative la mişcările ţărăneşti şi al treilea relativ la concentrarea plutonierilor, în timpul de la 20 aprilie, până la 20 mai. Se pare că, până duminică, situaţia s-a înrăutăţit, căci iată ce ştire aduce „Adevarul”, ce ne-a sosit luni, după-amează:

*

„Judeţul Putna. Focşani. Agitaţii cu caracter mai grav s-au mai semnalat în comunele Adjud, Sascut şi Domneşti. Sîmbătă, 600 de ţărani din comunele Guraia şi Ghileşti au venit la barieră şi au vroit să între în oraş, pentru a vorbi cu prefectul, spre a-i cere pământ. Ei au fost opriţi. Imediat ce s-a aflat despre aceasta, prefectul s-a dus de a parlamentat cu sătenii, promiţându-le că cererile lor vor fi satisfăcute. Ţăranii s-au retras. De asemenea, s-au îndreptat spre Focşani săteni din Păţeşti, Vârteşcoiu şi Odobeşti; ei n-au putut pătrunde prin bariere; fiind somaţi, ei s-au retras.

Mărăseşti. Parte din evrei, îngroziţi de grava situaţie de aici, au fugit. 2.500 de răsculaţi ameninţă să dărâme fabrica de zahăr. S-a trimis o companie din Regimentul 2 geniu.

*

Târguşorul Panciu a fost complectamente ruinat. Peste 30 de case au fost devastate, mărfurile aruncate în stradă, oglinzi sfărâmate, covoare tăiate, uşi scoase etc. S-a produs o învălmăşeală, în care armata a fost nevoită să tragă. Au căzut, pe loc, 4 morţi şi 15 grav răniţi. Între casele devastate complect sunt ale domnilor Avram Herşcovici, Capel Herşcovici, Marcu Solomon, Kaufman, Fiterman. Au fost devastate, într-un cuvânt, toate casele evreieşti. Toţi evreii au fugit la Focşani.

*

Judeţul Brăila. Brăila, 10 martie (stil nou – n. n.). La orele 11, seara, a venit ordinul de a se concentra Regimentul 11 călăraşi. Spre ziuă, vor pleca la Covurlui şapte escadroane, cu câte 120 oameni; soldaţii vor fi prevăzuţi cu echipament de război. Acelaşi ordin cere concentrarea schimbaşilor. La orele 1, noaptea, a avut loc, la prefectură, o conferinţă, la care au luat parte prefectul Faranga, maiorul Murgulescu, procurorul Eremia, substitutul Bilciurescu, judecătorul de instrucţie Goangă şi şeful poliţiei Cantuniari.

*

Judeţul Vlaşca. Giurgiu, 10 martie (stil nou – n. n.). Ţăranii din Grosu s-au răsculat, voind să devasteze curtea proprietăţii Mandafurnis. Parte dintre ţărani au refuzat însă a se asocia cu cei răsculaţi. Ei fură, atunci, ameninţaţi, de tovarăşii lor răsvrătiţi, că li se va da foc la case. În faţa acestei ameninţări, ţăranii se uniră cu toţii şi devastară casa, dând foc proprietăţii şi pătulelor. Dl Mandafurnis s-a refugiat la Giurgiu. Din Grosu, răsculaţii se îndreptară spre comuna Pielea (Teleorman), unde au dat foc proprietăţii dlui Iorgu Angelescu. Comunicaţia telefonică este cu desăvârşire întreruptă, firele fiind rupte. La Găvăneşti a fost incendiată şi distrusă proprietatea dlui colonel Rădulescu. Din oraş se zăresc flăcările localităţilor incendiate.

*

Judeţul Iaşi, Stânca. Ţăranii, răsvrătindu-se în această comună, proprietatea doamnei Greceanu, dl căpitan Macarovici, trimis acolo cu soldaţi, a povăţuit pe săteni să se liniştească şi a reuşit să-i convingă că soartea lor va fi, în curând, îmbunătăţită şi ei s-au împrăşiat în linişte.

*

Iaşi, 23 martie (stil vechi – n. n.). Se anunţă că Izil Cohn, evreu naturalizat şi proprietarul moşiei Bălăneşti, din judeţul Neamţ, a fost asaltat de săteni, bătut şi legat. El a fost prădat de suma de 18.000 lei şi este, acum, prizonierul ţăranilor răsvrătiţi. De la orele 12, noaptea, e oraşul liniştit. Trupele de care dispune oraşul numără 3.000 de oameni. Un număr de avocaţi s-au întrunit, astă-seară, la dl Pandali Zamfirescu, decanul baroului, care a hotarât a stărui pentru împăciuirea ţăranilor. Poliţia a făcut o razie în oraş, arestând un însemnat număr de indivizi dubioşi, care au fost expediaţi, cu un tren special, spre Bucureşti. Arestaţii au fost însoţiţi de 40 călăraşi.

*

Iaşi, 10 Martie (stil nou – n. n.). La Tibana a avut loc o încăierare între un grup de săteni de aici şi unul din alt sat. Sunt doi morţi.

*

Judeţul Teleorman. Turnu-Măgurele, 23 martie (stil vechi – n. n.). Ieri, după devastările făcute la Alexandria, rezerviştii şi concediaţii au trecut in corpore în comuna Nanov. Aci au devastat casele arendaşilor Nenoveanu şi Atanasiu şi le-au dat, apoi, foc cu gaz. Aproape întregul sat se află în flăcări. De aci, răzvrătiţii s-au îndreptat spre Mavrodin şi Orbeasa. Ei refuză a se întoarce la regiment. În oraş şi în mai tot judeţul domneşte o panică de nedescris. O mulţime de familii ovreieşti au părăsit localitatea, de astă noapte. În comuna Piatra, s-au răsculat peste 2.000 ţărani, care s-au dedat la devastări, scoţând copiii din infirmerie. Arendaşul Nae Voivozeanu a fost grav bătut.

*

În Alexandria, s-a ivit o nouă bandă de derbedei şi mahalagii, care au venit cu căruţele pentru a prăda marfa din prăvăliile ce n-au fost devastate, la prima devastare. S-au tras focuri în răsculaţi. Sunt mai mulţi morţi şi răniţi. Întreaga populaţie a oraşului s-a înarmat cu puşti şi revolvere (Tribuna, Anul XI, nr. 58, duminică 13/26 martie 1907, pp. 4, 5).


1907: Chestia agrară în Camera României

Port din Romania LUCEAFARUL n 2 3 1907 p 44

*

Bucureşti, 22 martie 1907

*

În şedinţa de azi a Camerei, fiind la ordinea zilei bugetul statului, doi dintre fruntaşii opoziţiei, domnii Emil Costinescu, fost ministru de finanţe, şi Nicu Filipescu, fost ministru de domenii, au vorbit de chestia agrară. După ce vorbeşte despre proiectul de buget, prezentat de raportul N. Xenopol, iată cum a vorbit domnul Costinescu:

*

Nicolae D. Xenopol

Nicolae D. Xenopol

Costinescu: Deoarece în buget este vorba de interesele generale ale ţării, să vorbim şi despre chestia la ordinea zilei, chestia ţărănească. În această chestie, nu trebuie să facă nimeni chestie de partid, deoarece cu toţii suntem vinovaţi deopotrivă! Nu trebuie să căutăm a ne apăra niciunul, deoarece nimeni n-am făcut nimic pentru această clasă atât de apăsată. Să facem fiecare „mea culpa” şi să căutăm o soluţiune.

Carp: Concluziunea, domnule Costinescu, concluziunea!

Costinescu: Va veni şi concluziunea, dar, pentru a veni la concluziune, trebuie să arătăm relele.

Carp: Cer cuvântul.

*

Costinescu, continuând, arată că, în ultimii doi ani, arenzile s-au ridicat în mod colosal, mai ales de faimoasele trusturi de arendaşi străini. Aceşti arendaşi stăpânesc domenii întinse, exploatând pe ţărani. Dă ca exemplu moşia Flămânzi, din Botoşani, şi arată cum s-a urcat arenda acestei moşii, în urma unei lupte între Mochi Fischer şi Juster. Urcarea acestei arenzi s-a făcut pe spinarea ţăranilor, cărora Mochi Fischer le-a promis să le dea falcea cu 25 lei. Din cauza acestor socoteli ale arendaşilor străini, s-au răsculat ţăranii. Se ştie că, la Flămânzi, a avut loc prima răscoală.

Carp: şi din aceastăa cauză s-au devastat Botoşanii?

Costinescu: Să nu glumim, în asemenea ocazii grave.

Carp: Nu glumesc deloc.

*

Costinescu, continuând, afirmă că nu numai cei din trusturi, dar în toată ţara nu este dreptate pentru ţăran. Nicăieri, în toată ţara, nu e o măsură dreaptă pentru ţărani.

Voci: Protestăm. Să retrageţi această afirmare!

Costinescu recunoaşte că, în multe părţi, este dreptate pentru ţărani. Domnia sa arată cât de exploataţi sunt, în unele părţi, ţăranii.

Brătăşanu: Domnule Costinescu, vă atrag aten ţia că v-aţi depărtat de la chestiune.

*

Costinescu: Domnule preşedinte, domnul preşedinte al consiliului a cerut concursul opoziţiei şi, de aceea, vă rog să mă lăsaţi să vorbesc.

Brătăşanu: Aţi adresat o interpelare, în această privinţă, care e, mâine, la ordinea zilei.

Costinescu: Renunţ la interpelare.

Carp: Domnilor deputaţi, vă rog să faceţi linişte! Noi, care nu facem parte din partidele istorice, vrem să ştim ce este în cugetul acestor partide.

Costinescu arată condiţiile de muncă, pe moşiile trusturilor, condiţii cari sunt oneroase.

*

Cincu: Vorbiţi-ne de condiţiile de pe moşiile dumneavoastră! (când se vor răspândi revoltele în în Muntenia, ţăranii de pe moşiile boierului Costinescu îi vor apăra conacul şi acareturile de atacurile ţăranilor de pe alte moşii – n. n.)

Costinescu: Toate moşiile mele sunt arendate la ţărani. Deplângând toate cele ce se petrec acuma, nu trebuie să ne mărginim numai la represiuni. Odată cu aceasta, trebuie să găsim leacul şi acesta cât mai grabnic. Cu bucurie am aflat, că domnul preşedinte al consiliului lucrează la un proiect pentru desfiinţarea trusturilor. Trebuie să venim şi cu alte proiecte, bazate pe dreptate, căci nu numai prin represiune se vor potoli spiritele. O asemenea liniştire nu e decât efemeră şi se poate ca, mai târziu, să izbucnească mai grav. Această chestiune trebuie tranşată de oameni de stat, cu dragoste de ţară şi dreptate.

*

Cincu: Am vrea să ştim care sunt părerile dumneavoastră, domnule…

Costinescu: Vreţi să le ştiţi? Iată-le: Să nu se mai facă învoeli agricole mixte. Învoiala să se plătească în bani, nu în muncă. Măsurătorile să se facă cu dreptate şi să se dea una şi una, nu, ca acuma, trei şi cinci. Acum autorităţile sunt la ordinele arendaşilor, care măsoară strâmb. Domnilor, eu am declarat că nu fac politică, în aceasta chestie, căci cu toţii suntem vinovaţi. Vorbind de tocmelile agricole, spune că trebue pedepsiţi slujbaşii arendaşilor care măsoară strâmb. O altă măsură ar fi să nu se mai dea în arendă moşiile la străini, după cum nu s-a mai permis aşezarea cârciumarilor evrei la sate. Am expulzat pe Goldwurm, care a exploatat pe câţiva tineri, de ce să nu luăm măsuri şi contra Fischeriştilor, care au exploatat şi exploatează o ţară întreagă? Continuând, domnia sa spune ca toţi bărbaţii iubitori de ţară, independent de culoarea lor politică, să-şi dea mâna pentru a îmbunătăţi soarta ţăranilor. Desigur că vor scăderea arenzilor, însă cu toţii trebue să facem sacrificii, cu atât mai mult cu cât nimeni n-am făcut nimic în această chestiune (câţiva deputaţi întrerup).

*

Brătăşanu: Dl Costinescu a declarat, de la început, că toţi oamenii politici sunt vinovaţi. Desigur că liberalii sunt mai vinovaţi, deoarece au guvernat mai mult. Acum nu discutăm decât măsurile ce trebue să le luăm pentru îndreptarea acestui rău. Vă rog, deci, să nu mai întrerupeţi!

Costinescu: Domnilor, vorbesc cu durerea în suflet. Suntem cu toţii vinovaţi. De ce să spunem acest adevăr: vai de un guvern, care e la putere în asemenea împrejurări! Puterea, în asemenea împrejurări, e un calvar şi nimeni nu vrea să vină la putere, acuma. Vina, în aceste răscoale, e a administraţiei. Pentru a se potoli această răscoală, ar trebui înlocuită cu totul administraţia, în multe părţi, căci nu poţi potoli cu aceia care i-au apăsat până acum. Nu ascunzând adevărul vom scăpa ţara. Să ne facem cu toţii apostoli ai ţării şi să căutăm a ne face datoria (aplauze). Eu vorbesc, aci, ca român, nu ca opoziţionist. Poate că amicii mei nu mă vor aproba în tot ce am spus, dar eu sunt convins că mi-am făcut datoria. Dl Costinescu trece, apoi, la discuţia bugetului, spunând că, în împrejurările prin care trece ţara, nu se va uita la detalii de cifre. Aduce elogii domnului Xenopol pentru raportul conştiincios, ce a făcut. Examinează cifrele budgetului şi spune că, la гăzboi, suma de 4.200.000 lei e mult pentru înfiinţarea celor 34 batalioane de infanterie, care nu măresc însă efectivele regimentelor. Domnia sa spune că nu s-a dat prea mult pentru armată, dar cât s-a dat e rău distribuit. Se sporesc cadrele, fără a se mări efectivul. Dl Costinescu spune că s-a călcat legea comptabilităţii statului. Păcat că nu e de faţă dl Disescu, care e profesor, să ne spună dacă se poate modifica de Cameră o lege în vigoare.

*

Carp: Ca profesor va spune da, ca advocat nu!

Costinescu, continuând, examinează şi combate diferite cifre din budgetele diferitelor ministere. Domnia sa vorbeşte despre remizele perceptorilor, spunând că e o cheltuială inutilă şi e de părere a se fixa lefuri pentru perceptori. Combate, apoi, Banca Agrară, pe care domnia sa o numeşte un nou mijloc de speculă al ţăranilor. Acţiunile acestei bănci vor intra, desigur, pe mâna vreunui trust de străini. Se va găsi un mijloc şi pentru aceasta, după cum Fischer a găsit mijlocul de a cumpăra moşii pe numele unor români. Am o listă şi aş putea s-o citesc…

*

Nicu Filipescu, urcându-se la tribună, spune că, de la 1901, nu mai pricepe nimic din situaţia financiară a ţării. De atunci, încoace, se fac bugete pentru a se scoate în evidenţă excedente speciale. Aceste sume, cheltuindu-se, ele trec, din an în an, ca excedente şi, presupunând că va fi un excedent de 20 milioane pe an, în 10 ani vom avea 200 milioane. Domnia sa crede că acest sistem ne duce la o falsificare a situaţiei noastre financiare. Nu se mai ştie ce este excedent real. Leacul ar fi să nu inovăm nimic şi să ne ţinem de realitate. În declaraţiile de azi ale dlui Costinescu, eu văd, cu plăcere, o îndreptare pentru viitor.

Costinescu: În ce mă priveşte, îmi iau angajamentul.

Carp: Adaugă şi asta la alte multe iluziuni ce ai avut!

Costinescu: N-am avut niciodată iluzii deşarte.

Carp: Nu e vorba de dumneatata.

*

Filipescu examinează părerile emise de domnul Costinescu, în chestia agrară, şi spune că nu se uneşte cu aceste păreri. În ce priveşte unele măsuri, cum e pedepsirea măsurării false, cu rea credinţă, e de acord cu domnia sa. Mai sunt de părerea domnului Costinescu de a nu se lua decât o singură prestaţie. Cât pentru Moldova, ca munca să se plătească în bani, acesta ar fi un ideal. Nu cred însă că e posibil, din cauză că, dacă s-ar tăia, dintr-odată creditul ţăranilor, am avea o nouă revoltă. Dl Filipescu vorbeşte despre administraţie şi spune că o bună administraţie e un deziderat. Primarul rural poate fi un gospodar, în starea lui de cultură nu poate însă aplica legile ţării. Domnia sa e de părere că ar trebui reînfiinţat câte un notar la fiecare comună, care să aplice legile.

Cincu: Foarte bine. Dar de unde să-l luaţi?

*

Filipescu: Este o chestiune şi asta. Eu sunt de părere să nu se trimeată titraţi, care nu fac nici o treabă. El ar trebui să fie luat cam din acei funcţionari rurali, din care să recrutează învăţătorul, care, în loc de un curs de pedagogie, să aibă un curs de administraţie. Cu sistemul acesta, cred că se va îmbunătăţi administraţia. Oratorul vorbeşte despre elementele străine ce se stabilesc la ţară şi pe care le declară periculoase şi propune a se înfiinţa monopolul asupra alcoolului la ţară. Dl Filipescu abordează, apoi, chestia proprietăţei rurale şi declară că trebuie să se improprietărească ţăranii. Aceasta ar fi, însă, una din soluţiunile cele mai neînsemnate şi trebuiesc altele mai importante. Domnia sa vorbeşte, apoi, despre Banca Agrară, care spune domnia sa că va provoca emigrarea populaţiunii. Să băgăm de seamă ca nu cumva, prin lege, să nu populăm ţările de peste ocean. Oratorul vorbeşte despre alte reforme ce s-ar putea face, în locul Băncii Agrare, cum e staţiuni agronomice pentru selecţionarea grânelor de sămânţă, ceea ce va produce un beneficiu pentru producţie de cel puţin 40 milioane. Domnia sa mai arată că Banca Agrară va aduce nemulţumiri şi deziluziuni printre ţărani. Nu cred să fie vreun partid care să facă Casa Rurală aşa cum au conceput-o ţăranii (aplauze).

*

Filipescu propune indivizibilitatea pământurilor ţărăneşti şi despăgubirea co-moştenitorilor de către acela care va lua în stăpânire pământul. Domnia sa mai propune înfiinţarea păşunilor comunale, care vor fi o mare binefacere. Nu trebue să li se dea o mare întindere, căci trebuie să se vină la starea de staulaţiune. Mai sunt şi alte reforme, care, sub o formă mică, sunt de mare folos. Starea economică a ţăranului se poate îmbunătăţi prin mărirea producţiunei ţării şi crearea de noi bogăţii. Domnia sa arată că, lângă fiecare casă ţărănească se află un teren, pe care ţăranii îl neglijează, sădind salcâmi sau altele. Îndemnând pe ţărani să cultive bine aceste terenuri, cu legume chiar, ei vor avea un venit. Domnia sa propune ca statul să înlesnească ţăranilor să-şi transforme casele în ferme. Statul să ajute pe ţărani, timp de doi ani, cu 200 lei pentru facerea fermei, sumă ce se va achita. Să se ajute cu subvenţiuni cooperativele ţărăneşti şi să se îndemne pe ţărani, prin oarecare avantaje, să-şi îmbunătăţească sistemul de muncă. Trebuie să avem o solicitudine deosebită pentru industriile agricole şi propune o lege specială pentru legislaţia alcoolului, din cauză că marile fabrici de zăhar comit abuzuri. Cred că, din tovărăşia muncii agricole şi industriale, se va putea preîntimpina anii răi agricoli şi modul de lucrare a pământului. Declară că a venit să-şi spună părerea, fiind solicitat de domnul prim-ministru. Atinge chestia rescoalelor agricole şi spune că e convins că domnul prim-ministru şi guvernul n-are în vedere decât restabilirea liniştii. Că domnul prim-ministru va proceda cu blândeţe, spune dl Filipescu, de acest lucru sunt convins. Nu vorbesc dacă guvernul are destulă autoritate sau nu, sunt însă unele asperităţi care mai mult irită, decât să fie împăciuitoare. şedinţa se ridică la orele 6 (Tribuna, Anul XI, nr. 58, duminică 13/26 martie 1907, pp. 2-4).


Pagina 4 din 512345