1856 Săpături la Putna | Dragusanul.ro

Deschiderea din anul 1856 (VIII)

Mănăstirea Putna, în 1880

„Deschiderea din anul 1856 / a mormintelor domneşti / care se află

în / Mănăstirea greco-ortodoxă Putna // Protocol şi Acte anexe /

întocmit de / K. A. Romstorfer”

Karl Adolf Romstorfer

Cernăuţi, 1904, Tipografiile Asociate din Cernăuţi

*

Traducere: Dr. ing. Ion Barbu

*

Alte acte

*

(16803)

 

Doctorul de judeţ Dr. Szymonowicz din Rădăuţi anunţă, la data de 27 septembrie 1856, că nu poate participa la Deschiderea criptelor de la Mănăstirea Putna, din cauză că se află în concediu.

*

Se va comunica dlui Doctor al Oraşului Siret, Mrasek, că îl va înlocui pe dl doctor de judeţ Szymonowicz… conform scrisorii din 23 septembrie 1856… [În acelaşi timp, se va înştiinţa şi dl Schönbach, la Putna].

*

(17171)

[Întâistătătorul Mănăstirii Putna roagă, la data de 15/27 septembrie 1856, Înaltul Consistoriu să transmită instrucţiuni în legătură cu Cercetarea criptelor în care se află Răposatul ctitor al mănăstirii, lucrări care ar tulbura, pentru mult timp, serviciul slujbelor bisericeşti].

[La data de 19 septembrie 1856, Nr. 3054, Consistoriul înaintează către Administraţia ţării (Bucovina) un act, prin care solicită întârzierea lucrărilor de deschidere a mormintelor până când va fi terminată capela de iarnă].

[Administraţia ţării transmite, la data de 8 octombrie 1856, scrisoarea nr. 17171 către Schönbach / Mikuli m. p.].

Romstorfer: Chilia de la Putna

(17844)

[Conţopistul de stat Schönbach transmite, de la Mănăstirea Putna, la data de 16 octombrie 1856, scrisoarea nr. 17171 către Administraţia cezaro-crăiască a Bucovinei].

*

„Datorită indolenţei unor zidari din Cernăuţi, care au abandonat lucrările de reparaţii de la Mănăstirea Putna, întâmpinăm mari greutăţi la finalizarea capelei de iarnă… care, până acum, trebuia să fie terminată… După cum m-a asigurat conducătorul lucrărilor de la Putna, H. Pawlowski, pentru terminarea capelei ar fi necesare 8 zile de lucru, dacă ar veni 2-3 zidari de la Cernăuţi… [urmează prezentarea urgenţelor].

Muncitori ar mai fi şi la firma lui Leibuka Barber, dar şi el tocmai i-a trimis la Cernăuţi. În cazul în care aceştia nu se întorc de la Cernăuţi”, Schönbach adresează rugămintea să se apeleze la Constructorul-Şef din Cernăuţi şi la firmele cu care acesta lucrează, să trimită la Putna pe constructorul Fiala… ca să nu întârzie cu lucrările…

*

Dr. Szymonowicz se va întoarce în 8 zile şi, din această cauză, trebuie desemnat un înlocuitor; în caz contrar, cine ar trebui să vină la Comisie?

Dulapurile pot rămâne în Biserică, iar dacă e necesar, ar putea fi mutate în  turnul în care se află camera comorilor sau pot fi mutate în capela de iarnă].

*

[Aşa cum crede Întâistătătorul Mănăstirii], nu crede că sunt încă multe lucruri princiare (domneşti), care se mai pot găsi la săparea mormintelor, „nu se ştie dacă şi unde se va găsi ceva” şi „s-ar putea ca cei care au vizitat mai înainte mormintele să împiedice sau să scurteze activitatea Comisiei”…

Totuşi, ceva-ceva se va mai găsi „şi atunci Comisia trebuie să facă o descriere exactă a ceea ce va găsi, la deschiderea mormintelor, cărora le va deranja cât mai puţin liniştea”].

*

[De la Administraţia ţării, către Schönbach, la 22 octombrie 1856, Nr. 17944 – După sosirea lui Röll, lucrările pot începe; singura informaţie din Raport aduce la cunoştinţă că s-a reuşit, la insistenţa lui Schönbach, delegarea doctorului Mrazek, de la oraşul Siret, la data de 3 octombrie, conform Scrisorii nr. 16803, care este gata să-şi înceapă activitatea].

(18054)

[ Mrasek face cunoscut, prin scrisoarea din 17 octombrie 1856, Biroului Comunal că el, ca urmare a Ordinului Administraţiei ţării din 3 octombrie 1856, nr. 16803, trebuie să se deplaseze la Putna şi, pentru aceasta, solicită concediu].

[Pietschmann trimite, de la Siret, scrisoarea din 17 octombrie 1856, prin care anunţă Înaltul Birou judeţean că doctorul oraşului Siret, Mrasek, nu poate absenta mai multe zile, pentru a participa la lucrările Comisiei care se întruneşte la Putna].

*

[Oficiul Judeţean Siret trimite, la data de 17 octombrie, actul oficial al Administraţiei Bucovinei].

„După ce doctorul judeţului Rădăuţi s-a întors din călătoria pe care a făcut-o (în concediu), vă comunicăm că nu mai este necesară detaşarea doctorului oraşului Siret, Mrazek. / Cernăuţi 16 noiembrie 1856 / Josefowicz m. p.”.

Altarul bisericii mănăstirii Putna –
Familia, 1871 august 15

(19357)

„Onorată Administraţie cezaro-crăiască,

Din însărcinarea, primită în 29 luna trecută, ar fi trebuit să transmit Înaltei Administraţii a ţării rezultatele organizării inventarului la Mănăstirile Putna, Suceviţa şi Dragomirna, apoi să trec la finalizarea inventarului bunurilor Mănăstirilor Putna şi Suceviţa şi să le compar cu rezultatele inventarelor elaborate la 29 iunie 1830. În prezent, este împiedicată negocierea (inspecţia) ordonată de guvern, prin înaltul decret din 20 octombrie, pentru stabilirea urgentă a modului de separare a fondurilor pentru mănăstirile Suceviţa şi Putna, în care contează ultima raportare a rezultatelor economice, care a fost prezentată la Cernăuţi, în vederea ajungerii la un acord pentru formarea fondurilor trimestriale, aşa cum ne-a relatat întâistătătorul mănăstirii. Apreciem că nici cel mai devotat funcţionar nu ar putea face faţă la volumul mare de lucrări, ordonate de comisia guvernamentală, într-un timp de scurt.

*

Deoarece activitatea mea la Suceviţa şi Putna nu va dura mai mult de 8 zile, găsesc că ar fi bine ca, odată ajuns la ultima mănăstire, să dau curs scrisorii guvernamentale din 23 septembrie, prin care se aprobă deschiderea mormintelor existente la acea mănăstire.

Din ce am aflat, de la domnul înaintestătător al mănăstirii, la ultima întâlnire, de la Cernăuţi, unde trebuia să se stabilească perioada şi membrii comisiei, singura piedică era terminarea capelei de iarnă, care am înţeles că s-a încheiat; mai lipseşte doar sfinţirea acesteia, la care va participa dl episcop, aşa cum m-a asigurat stareţul mănăstirii.

*

După sfinţirea capelei de iarnă, nu ne mai rămâne decât să trecem la executarea ordinului emis de guvernul ţării (Bucovina), iar acest lucru depinde de dl ing. Röll, de la Direcţia de Construcţii, şi de prezenţa domnului doctor al judeţului Rădăuţi Szymonowicz.

În aceste condiţii, când nu mai există nici un obstacol în calea lucrărilor, considerăm că, în 2 zile, se poate trece la deschiderea mormintelor, folosind muncitorii existenţi şi fără a greva noi costuri din partea comisiei. Astfel, mă însărcinez să trec la executarea, în cele mai bune condiţii, a ordinului din 22 septembrie şi să realizez un raport detaliat, cu condiţia ca dl ing. Röll să sosească în zilele următoare. În mod normal, nu ar fi necesare mai mult de 8 zile pentru rezolvarea problemelor în discuţie şi astfel am putea da curs înaltului ordin, primit de la guvernul cezaro-crăiesc.

*

De asemenea, comisia lipovenească (pentru lipoveni), care a fost ordonată de urgenţă printr-un decret al guvernului cezaro-crăiesc, urmăreşte acelaşi obiectiv de pregătire serioasă şi neîntreruptă, în vederea realizării obiectivelor stabilite. Până în prezent, aceasta nu s-a putut întruni, întrucât lipovenii, aşa cum ne-a raportat domnul şef al judeţului Siret, ca răspuns la scrisoarea guvernamentală din Septembrie, anul trecut, sunt ocupaţi cu construcţia unei şcoli în Climăuţi, iar mulţi sunt plecaţi la lucru în Moldova şi în Basarabia.

Săptămâna trecută, mi-a făcut cunoscut şi m-a asigurat că, de îndată ce se instalează vremea rece şi ceţoasă de toamnă, lipovenii vor termina cu lucrările la pământ (săpători?) şi de comerţ, prin Moldova şi Basarabia, şi se vor întoarce acasă, se va putea trece la conscripţia (recensământul) lor, aşa cum s-a ordonat prin decretul guvernamental.

*

Vă asigur, de asemenea, că nu voi neglija scrierea unui raport preliminar către înălţimile voastre guvernamentale şi către Ministerul Cultelor, în cel mai scurt timp posibil. / Mănăstirea Suceviţa / 10 Noiembrie 1856 // Schönbach / Conţopist la Cancelaria de Stat”.


Deschiderea din anul 1856 (VII)

Bucovineni, în 1871 – acuarelă de Szathmari

„Deschiderea din anul 1856 / a mormintelor domneşti / care se află

în / Mănăstirea greco-ortodoxă Putna // Protocol şi Acte anexe /

întocmit de / K. A. Romstorfer”

Karl Adolf Romstorfer

Cernăuţi, 1904, Tipografiile Asociate din Cernăuţi

*

Traducere: Dr. ing. Ion Barbu

*

Modul în care se vor păstra resturile scoase din morminte şi modul în care se va proceda cu celelalte morminte va fi decisă de ordinele ulterioare.

Cu aceasta, Protocolul este încheiat.

Putna, 2 decembrie 1856.

*

Anexe la Protocol

*

Anexa 1/1 Nr. 52 (Extras din memoriul lui Artimon Bortnik, egumenul Putnei, din 13 septembrie 1851, memoriu prin care solicita Consistoriului cercetări arheologice, ale căror rezultate să sporească atractivitatea mănăstirii – n. I. D.). Prea Înaltului Consistoriu!

*

În biserica acestei mănăstiri se află multe mărturii şi dovezi istorice, cum ar fi mormintele şi pietrele mortuare, în care se crede că sunt înmormântaţi, între alţii:

I). Domnul Ştefan cel Mare, cel mai renumit Prinţ şi Ctitor al acestei Mănăstiri Putna, mort în anul 1504;

II). Episcopul Isaia, mort în anul 1834.

*

(Cei trei fraţi din mănăstire vă vor ghida la locurile pomenite).

(Nişte morminte de la morţi care sunt îngropaţi în Pridvor şi care nu au morminte zidite din cărămidă, ci sunt acoperite cu plăci de piatră – se simte un curent puternic de aer. Acest culoar sub pământ nu are o boltă zidită, ci este acoperit cu plăci mari de piatră şi se continuă de la această deschidere până la mormântul Domnului Ştefan cel Mare, pe o distanţă de nouă stânjeni[1]. Deoarece aici s-ar putea găsi obiecte preţioase (nu perle)… toate, cuvânt cu cuvânt) care ar creşte renumele şi atractivitatea acestei mănăstiri, prin ceea ce s-ar putea găsi în morminte.

Mănăstirea Putna 1/13 Septembrie 1851 / Art. Bortnik / Egumen”.

 

*

Notă: Se va transmite Administraţiei Bucovinei, cu lămuririle necesare, pentru luarea măsurilor de cuviinţă.

Cernăuţi 9/21 Mai 1852 / Din partea Consistoriului Bucovinei / Böndewski / Arhiepiscop.

 

 

Anexa 2/2 / Onoratului Guvern cezaro-crăiesc al ţării Bucovina.

Ajuns la Mănăstirea Putna, am văzut inventarul din 1829 şi am constatat, la o încercare de verificare a conţinutului acestuia, că, datorită noilor construcţii pentru locuinţe şi activităţi economice, precum şi alte lucruri aparţinând mănăstirii şi bisericii, el nu mai corespunde realităţii şi sunt de părere că se impune o rectificare a acesteia, deoarece peste jumătate din înregistrările din inventar nu se mai regăsesc faptic. Corectarea acestui inventar nu ar corespunde scopului cerut de Comisie şi consider că se impune realizarea unui nou inventar.

*

Deoarece această activitate ar cere mult timp şi o atenţie deosebită, vă supun atenţiei voastre, Guvernul k. k. al ţării, ca, pe lângă lucrările care se vor face cu această ocazie, să ne aplecăm şi asupra interesului istoric legat de amintirea des întâlnită în Bucovina şi legată direct de Mănăstirea Putna şi de locuitorii moldoveni, care ar privi cu simpatie aceste ale istoriei lor.

*

În Naosul şi Pronaosul Bisericii Mănăstirii se găsesc pietre de mormânt şi inscripţii care conduc la concluzia că în aceste locuri din biserică s-ar afla mormântul celui mai renumit (din istorie) Domn moldovean, Domnul Ştefan cel Mare, pe care moldovenii din Bucovina şi din ţările româneşti din vecinătate îl consideră Salvatorul poporului din robia duşmanilor şi ctitor al mănăstirii Putna, şi căruia i se închină cu adâncă pietate. Tot aici ar fi mormintele celor două soţii ale acestui Domn, ale copiilor şi nepoţilor, precum şi mormintele a doi mitropoliţi de la Suceava.

*

Documente asupra celor relatate şi asupra conţinutului acestor morminte nu s-au găsit la Mănăstire. Nimeni în ţară nu ştie ceva cu siguranţă despre cele relatate, în afară de cele înscrise pe pietrele de mormânt, iar referitor la Ştefan cel Mare, o schiţă de istorie, pe care o prezentăm în continuare, spune următoarele:

*

„Fiind bolnav, la Roman, Domnul Ştefan a sosit, în această stare, la Suceava şi tot acolo a murit, în anul 1504, iar la 2 iulie din acel an, a fost condus, cu multă tânguire, de popor şi primit cu mare pompă la Mănăstirea Putna, în care şi-a dorit să fie înmormântat”.

*

Într-o scrisoare găsită acolo, de la Mitropolitul Iacob, trimisă mănăstirii, se vorbeşte despre faptul că într-un mormânt s-au găsit pietre preţioase şi inele, care trebuie trimise, printr-un călugăr, la Suceava, pentru ca aceste nestemate să fie folosite pentru împodobirea icoanei Maicii Domnului.

*

Pentru clarificarea acestor aspecte, actualul întâistătător al Mănăstirii Putna, Bortnik, cu ajutorul călugărilor săi, a săpat, în anul 1851, în pridvorul Bisericii, unde se spune că au găsit un gang, lat de 2 picioare, zidit cu cărămidă, iar în acesta se aflau oase omeneşti. Continuând săpăturile, ei au găsit şi o altă zidire, care se intersecta cu prima, şi din care trăgea un curent puternic de aer rece. Pentru a nu-şi asuma alte răspunderi, domnul egumen al Mănăstirii a decis să oprească săpăturile, iar deschiderile făcute să fie închise şi tencuite. Prin scrisoarea trimisă Consistoriului Bisericesc greco-neunit, în data de 1/13 septembrie 1851, acesta prezintă rezultatele săpăturilor şi faptul că, după sfinţirea mormintelor, ar dori să prevadă cripta cu uşi, care ar permite pătrunderea celor care ar dori să viziteze mormintele. Astfel, el solicită Consistoriului să facă demersuri către administraţia provizorie a oficiului (de ţară), pentru ca înaltul Minister al culturii să dea aprobarea ca o înaltă comisie să decreteze, prin domnul inginer Röll, de la direcţiunea cezaro-crăiască pentru construcţii, astfel de lucrări.

*

În prezent, în baza observaţiilor şi constatărilor mele în Mănăstire, se fac mai multe lucrări de construcţii, sub conducerea dlui Pawlowski – ucenic în construcţii. Acesta ar fi un bun moment pentru realizarea unor cercetări amănunţite asupra a ceea ce se găseşte sau nu se găseşte în aceste monumente funerare, fără ca să stânjenim slujbele în biserică şi fără a cauza costuri suplimentare Comisiei, În alte condiţii, aceste costuri ar fi inerente. De aceea îmi îngădui să supun înaltei atenţii a administraţiei ţării cazul de mai sus, iar pentru cercetarea monumentelor să se întocmească un raport special, care va fi supus aprobării forurilor superioare.

*

În cazul în care se decide asupra acestor aspecte, trebuie obţinută aprobarea ca numitul domn înainte-stătător al mănăstirii să participe la aceste lucrări, iar domnul ing. Röll, de la Direcţia lucrărilor de construcţii, să întocmească actele premergătoare obţinerii aprobării pentru deschiderea mormintelor şi pentru plata muncitorilor, cu o sumă de 60 florini, de către Fondul Religionar grec-neunit al Bucovinei, în baza chitanţelor eliberate de mine.

Mănăstirea Putna, 29 August 1856 / Schönbach / Conţopist de Stat.

 

 

Anexa 3/3 – Nr. 15140 – Domnului Conţopist de Stat Schönbach, la Putna.

Referitor la raportul dvs. din data de 29 luna trecută (August 1856 – n. n.), în care expuneţi motivele care trebuie să stea la aprobarea deschiderii criptelor care se găsesc în biserica Mănăstirii greco-neunite Putna.

*

Sub semnătura Consistoriului grec-neunit, am fost înştiinţaţi de scrisoarea întâistătătorului Mănăstirii Putna, Bortnik, din 13 septembrie 1851, prin care se solicita deschiderea criptelor în discuţie. Dumneavoastră veţi colabora la deschiderea mormintelor pomenite cu Dl ing. Röll, de la Direcţia cezaro-crăiască pentru construcţii, şi cu doctorul de judeţ de la Rădăuţi, dr. Szymonowitz (Simonovici – n. n.), care va fi înştiinţat de îndată, de către serviciul superior, că trebuie să se întâlnească cu dvs. pentru a constitui comisia. Protocolul care se va realiza, cu ocazia lucrărilor, trebuie să descrie în detaliu toate aspectele găsite acolo, atât din punct de vedere istoric, cât şi în legătură cu mormintele deschise. Din trei în trei zile, veţi raporta detaliat asupra celor găsite.

*

Pentru buna desfăşurare a lucrărilor, biroul de impozite din Rădăuţi vă va transmite suma de 60 (şaizeci) guldeni, iar pentru decontarea cheltuielilor veţi emite chitanţe neştampilate către Fondul Religionar grec-neunit.

*

În sfârşit, sunteţi împuternicit să solicitaţi de urgenţă ca dl ing. Röll să participe, de urgenţă, la lucrările de la Putna, amânându-şi celelalte lucruri, pentru a participa, alături de membrii comisiei, la intervenţiile prevăzute. De asemenea, veţi întreba dacă dr. Szymonowitz poate sosi la Putna, în acelaşi timp cu ing. Röll, pentru a scurta, în acest fel, lucrările pregătitoare ale Comisiei.

*

Se aşteaptă, din partea Dvs., o atenţie deosebită şi luarea tuturor măsurilor necesare pentru o colaborare bună între membrii Comisiei, astfel încât sarcinile care vă revin să se îndeplinească conform legilor şi să răspundeţi problemelor pe care guvernul cezaro-crăiesc le-a solicitat Comisiei.

În numele Administraţiei Ţării, / Cernăuţi 23 Septembrie 1856 / Michal.

 

Ţărani bucovineni

 

Anexa 4/4 – 19357. Administraţia Bucovinei, dată la 16 noiembrie 1856 – Către Consistoriul grec-neunit.

După relatările Dlui Schönbach, din 10 luna curentă, Capela de iarnă este pregătită şi aşteaptă să fie sfinţită. Astfel, după ce am îndeplinit şi ultimele condiţii puse de înainte-stătătorul Mănăstirii, pot începe lucrările de deschidere a criptelor, iar membrii Comisiei, în afară de domnul Conţopist de Stat, adică funcţionarii tehnici şi de la sănătate, pot fi prezenţi şi începe lucrările deja mâine, 17 (noiembrie), la Putna. Ar fi de dorit, dacă este posibil, să delegaţi chiar astăzi membrul care va face parte din Comisie, din partea Dvs., şi care va putea participa astfel şi la slujba de sfinţire a capelei de iarnă.

(Se va face cunoscut şi dlui Schömbach / Prinţul von Schmück).

 

 

Anexa 5/5. Traducerea vechilor documente româneşti, referitoare la Mănăstirea Putna:

Traducerea scrisorii Înălţimii Sale Mitropolitul Moldovei, Preafericitul Iacob, din 2 martie 7265, către egumenul Mănăstirii Putna – Sfinţia Sa Benedict.

(Aici lipseşte introducerea şi o parte din cuprins).

„În legătură cu Domnul Ispravnic de Suceava… trebuie făcut” ş.c.l.

Din româneşte, pentru uzul Comisiei,

Putna 11/23 Noiembrie / Blajewicz (Blajevici – n. n.).

*

[1] 1 stânjen = 1,7 – 1,91 m

 


Deschiderea din anul 1856 (VI)

„Deschiderea din anul 1856 / a mormintelor domneşti / care se află

în / Mănăstirea greco-ortodoxă Putna // Protocol şi Acte anexe,

întocmit de / K. A. Romstorfer

Karl Adolf Romstorfer

Cernăuţi, 1904, Tipografiile Asociate din Cernăuţi

*

Traducere: Dr. ing. Ion Barbu.

*

În Pomelnicul Bisericii se mai află, în afara mormântului lui Ştefan cel Mare, şi mormintele celor două soţii ale acestuia, şi ale celor doi copii care au murit în primii ani de viaţă, şi în care nu s-au putut găsi însemne domneşti şi alte podoabe. Aici ne dumireşte cronica de la Mănăstirea Putna, care menţionează că numitul Mitropolit Iacob a început o lucrare de renovare a mănăstirii, după un cutremur care a avut loc la puţin timp după jumătatea secolului trecut (al 18-lea). Lucrările au vizat completarea zidurilor de împrejmuire şi construcţia unei capele de iarnă, iar la Biserică a făcut un nou iconostas şi alte lucrări de împodobire a acesteia.

*

În anul 1760, Mitropolitul Iacob vine, din Scaunul de Mitropolit, la Putna şi îmbracă hainele ordinului călugăresc al Putnei, unde a mai trăit 18 ani, în regulile stricte ale schimniciei călugăreşti. Aici a şi murit, în sărăcie lucie, la anul 1778.

*

După stabilirea clară a apartenenţelor din mormintele deschise în Pronaos şi a mormântului lui Ştefan cel Mare, în Naos sau în Pomelnicul Mănăstirii Putna, nu mai există nici o îndoială pentru comisie de a decide că şi mormintele din Naos sunt cele menţionate în pietrele tombale din Pomelnic şi, înainte de a decide închiderea lor, stabileşte traducerea înscrisurilor de pe pietrele de mormânt, care sună astfel:

 

 

Mormântul al II-lea (a II-a soţie a lui Ştefan): „Acest mormânt este al Doamnei Maria, fiica Domnului Radu, soţia Domnului şi prinţului Ştefan, Gospodar al Ţării Moldovei, moartă în anul 7000/1492”.

*

Mormântul al III-lea (prima soţie a lui Ştefan): „În anul 6985/1477, în a 19-a zi din luna Decembrie, a murit dreptcredincioasa întru Domnul Maria, soţia dreptcredinciosului Io Ştefan, Domn şi Gospodar al Ţării Moldovei, fecior al Domnului Bogdan”.

*

Mormântul al IV-lea (Bogdan şi Petru): „Acest mormânt este al Fiilor Bogdan şi Petru ai Domniei Sale Io Ştefan, Domn şi Gospodar al Ţării Moldova, care au murit, Bogdan în anul 6987/1479, la 26 Iulie, şi Petru, în anul 6988/1480, la 1 Octombrie”.

 

 

2). Mormintele verificate se deosebesc, în general, foarte puţin unele de altele, cu excepţia mormântului lui Ştefan cel Mare, care este lucrat îngrijit, spre deosebire de celelalte, care sunt zidite şi acoperite cu o boltă zidită tot din cărămidă.

*

Comisia nu a înţeles de ce unele corpuri înmormântate au fost puse în coşciuge, iar la altele, corpurile au fost puse direct pe bare de fier, la fel cum nu poate spune cu siguranţă de ce în mormintele lui Ştefan cel Mare şi al Prinţului Alexandru dacă corpurile lor au fost puse, mai întâi, în coşciuge sau au fost puse direct pe şinele metalice.

*

Se ştie că, în vechime, dar şi astăzi, la unele popoare din Orient există tradiţia conform căreia corpurile morţilor sunt îngropate înfăşurate doar într-o pânză din in, mătase sau alte materiale; pe de altă parte, se pare că în secolele 15 şi 16 nu era obiceiul de a se îngropa corpurile princiare (domneşti) fără coşciug, aşa cum se poate observa şi în cazul Domnului Bogdan şi Ştefan (cel crud?), care au fost înmormântate cu coşciuge din lemn, iar coşciugele din metal, precum şi îmbălsămarea trupurilor erau puţin practicate de către Biserica greco-ortodoxă, care aştepta (accepta) descompunerea mai rapidă a corpurilor şi pentru odihna sufletelor preoţii se rugau la slujbele închinate memoriei lor.

*

Dacă analizăm însă, cu atenţie, poziţia şi forma pe care au luat-o corpurile din mormântul lui Ştefan cel Mare, dar şi din cel al Prinţului Alexandru, vom observa că regulile descrise mai sus nu s-au respectat, astfel că, la îngropăciune, coşciugele au fost îndepărtate, iar trupurile morţilor au fost puse direct pe barele din fier, pentru a preveni şi întârzia descompunerea lor. De asemenea, s-a luat decizia de a se aşeza capetele morţilor pe o zidărie din cărămidă, cu înălţimea de 12 ţoli, fără de care, şi în absenţa coşciugului, acestea nu s-ar fi putut susţine. Dacă ar fi fost pus în coşciug corpul mortului, n-ar mai fi fost necesară zidăria de sub cap. Toate acestea ne conduc la părerea că trupurile lui Ştefan cel Mare şi al lui Alexandru au fost înmormântate fără coşciug, îmbrăcate numai cu bogatele lor haine princiare (domneşti).

 

 

3). La fiecare dintre mormintele cercetate, de regulă, la cap, dar şi la picioare, s-au găsit deschideri (spargeri), ceea ce ne conduce la concluzia că în aceste morminte s-a umblat, dovadă fiind resturile de pământ şi de tencuială, găsite înăuntru. Ar putea exista şi explicaţia că aceste spargeri au fost făcute pentru a grăbi descompunerea corpurilor şi a facilita ieşirea sufletelor, sau ca să se poată face miruirea corpurilor celor morţi, din 3 în 3 ani, aşa cum este obiceiul în Moldova.

*

4). Situaţia mai specială din mormântul lui Ştefan cel Mare, în care s-a găsit o parte din cutia craniană relativ bine păstrată, în timp ce în celelalte morminte, de exemplu cel în care se află corpul Prinţului Bogdan, deşi înmormântat mai târziu, nu s-au mai păstrat resturi din cap. Această descoperire ar mai putea avea o explicaţie în structura fină a pietrei de gresie, lucrată foarte îngrijit, precum şi în umiditatea mai redusă, care a permis conservarea mai îndelungată a resturilor găsite. În afară de aceasta, se pare că Ştefan cel Mare a fost înmormântat fără sicriu, iar Bogdan într-un sicriu care a putrezit foarte repede. În sfârşit, restul de cutie craniană din mormântul lui Ştefan a fost mai ferit de umezeală, datorită aşezării sale pe zidăria de cărămidă.

*

5). Datorită interesului istoric şi arheologic, pe care îl reprezintă resturile găsite în mormintele cercetate, inelele şi celelalte bijuterii, care au fost găsite la deschiderea mormintelor, vor fi desenate şi fotografiate, iar prin grija Comisarului pentru probleme de construcţii, vor fi înaintate, alături de alte elemente care detaliază aspecte de arhitectură şi construcţie ale Mănăstirii Putna, Înaltei Comisii pentru Conservarea Monumentelor din cadrul Ministerului de Industrie şi Comerţ.

*

În ceea ce priveşte resturile găsite în mormintele deschise în Pronaos, acestea se vor pune în coşciuge noi şi se vor îngropa la locul în care au fost găsite, având grijă ca pentru fiecare să se precizeze cărei persoane îi aparţine mormântul. După ce vor fi înmormântaţi, aceste morminte vor fi sigilate de către membrii comisiei, iar sigiliul se va păstra la loc sigur, într-un dulap încuiat de la Mănăstire.

*

De asemenea, se vor sigila uşile de la intrarea în biserica mănăstirii, lăsându-se un rând de chei întâistătătorului mănăstirii, pentru cazuri de forţă majoră (incendiu), dar acesta se va face răspunzător de ce se va întâmpla în biserică, după ce aceasta a fost deschisă.

În sfârşit, comisia stabileşte că pentru Ştefan cel Mare şi pentru membrii familiei sale, care au rămas şi vor rămâne pururi vii în memoria credincioşilor şi a Poporului ţării, şi care au donat, cândva, bogăţii imense Mănăstirii Putna, şi care se regăsesc, în parte, astăzi, în Fondul religios greco-neunit al Bucovinei, să se realizeze, după dorinţa generală a ţării, un monument corespunzător în biserica Mănăstirii Putna, care să rămână spre veşnică amintire şi pomenire în locul în care au fost găsite mormintele princiare.


Deschiderea din anul 1856 (V)

Putna, la 1850 – acuarelă de Franz Xaver Knapp

„Deschiderea din anul 1856 / a mormintelor domneşti / care se află

în / Mănăstirea greco-ortodoxă Putna // Protocol şi Acte anexe /

întocmit de / K. A. Romstorfer”

Karl Adolf Romstorfer

Cernăuţi, 1904, Tipografiile Asociate din Cernăuţi

*

În legătură cu cel de-al treilea mormânt, care era scurt, dar mult mai larg, comparativ cu celelalte, s-au observat în interior resturi total descompuse (putrezite) ale unui coşciug, căzute peste ceea ce a fost cândva îmbrăcămintea celor înmormântaţi aici. După locul şi aspectul coşciugului în descompunere şi resturile amestecate cu acesta se poate foarte uşor deduce şi admite ceea ce istoricul şi cronicile Mănăstirii menţionează, şi anume că la picioarele mormântului celei de-a II-a soţii a lui Ştefan cel Mare s-ar afla mormântul copiilor morţi în primii ani de viaţă, şi anume prinţii Bogdan şi Petru.

 

Traducere: Dr. ing. Ion Barbu

*

Aici, comisia poate considera că şi-a îndeplinit misiunea sa oficială. Astfel, despre mormintele care s-ar afla la intrarea în biserică şi care ar fi ale Mitropoliţilor de Suceava Iacob şi Teoctist şi ale unor boieri moldoveni, comisia a decis să nu le mai deschidă şi să-şi stopeze activitatea, până la noi dispoziţii. După ce s-au făcut toate slujbele necesare spălării şi sfinţirii mormintelor găsite în Naosul bisericii Mănăstirii, comisia oficială concluzionează că a ajuns la următoarele rezultate:

*

1). S-a constatat că în Naosul numitei biserici a Mănăstirii Putna se află mormântul în care odihnesc resturile pământeşti ale lui Ştefan cel Mare. Despre aceasta vorbesc, în primul rând, lucrările istorice şi legendele populare, transmise pe cale orală, iar săpăturile au confirmat aceste informaţii. De asemenea, piatra de pe mormânt, lucrată cu mare grijă şi care impresionează prin aspectul şi dimensiunile sale, are o inscripţie, care, tradusă din limba slavonă, spune următoarele:

*

„Dreptcredinciosul Domn Io Ştefan, Domn şi din mila lui Dumnezeu Gospodar al ţării Moldovei, fiul Domnului Bogdan, ctitor al acestei Mănăstiri, se odihneşte aici, trecând la lumea veşnică în anul 7… luna…”.

*

Din golurile lăsate necompletate, referitoare la anul şi luna morţii lui Ştefan cel Mare, rezultă că această piatră de mormânt a fost lucrată încă din timpul vieţii Domnului, iar la aşezarea sa în mormânt nu s-a mai definitivat gravarea celorlalte date, din cauză că nu s-a găsit un meşter capabil să o facă sau alte cauze au împiedicat definitivarea acesteia.

*

Ziua, luna şi anul morţii Domnului sunt cunoscute din istorie şi din cronici şi pot fi completate cu litere chirilice, şi anume anul 7012 (1504 după Hristos), luna iulie, ziua 2.

 

Şi pe baza resturilor (formei şi mărimii  acestora), găsite în mormânt, care arată o îmbrăcăminte bogată şi somptuoasă, cu imprimeuri şi broderii de aur, în formă de cruce, se poate deduce, fără nici o îndoială,că în acest mormânt se odihnesc resturile pământeşti ale lui Ştefan cel Mare.

*

În sfârşit, asupra circumstanţelor în care s-a găsit, în mormânt, capul descoperit şi fără nici un însemn princiar (domnesc), facem precizarea, pe baza documentelor găsite la Mănăstirea Putna, pe care le-am menţionat la începutul acestui Protocol că la Raportul întâistătătorului Mănăstirii Putna se află anexată scrisoarea alăturată a fostului Mitropolit al Sucevei Iacob, trimisă la data de 2 martie 7265/1757 Egumenului Mănăstirii Putna. Aceasta a fost tradusă de către comisarul bisericesc, din limba română, în germană, pentru a fi folosită de către comisia oficială, şi este anexată la acest raport, ca anexa 5/5. Din această scrisoare, se poate concluziona clar contextul, deoarece ea spune, cuvânt cu cuvânt, următoarele:

„În legătură cu Domnul Ispravnic de Suceava, care a fost la mănăstire şi a dezgropat morţii de acolo şi despre care este vorba că nu ar fi găsit nimic, în afară de ceea ce ne spune Înălţimea Sa Dionisie, în scrisoarea sa, eu trebuie să spun că nu mai avem nici o vină despre ceea ce s-a întâmplat acolo. Noi nu i-am dat lui Dionisie nici un răspuns la scrisoarea sa, dar el va fi informat verbal că noi am înţeles totul despre ce ne-a scris el.

*

Şi toate pietrele preţioase şi inelele, şi podoabele care arată rangul şi acele de aur şi alte lucruri care au fost găsite trebuie să le sigilaţi şi să le daţi maestrului argintar Rafael, ca el să poată face din ele coroanele care vor încorona chipurile Maicii Domnului şi al lui Hristos din icoana făcătoare de minuni.

*

De pe coroana lui Hristos (pictată în tabloul din icoana făcătoare de minuni) se va lua măsura sub forma unui tipar de hârtie, pentru a vedea cât de mare trebuie să fie coroana care se va face (fără razele strălucitoare), apoi această măsură să ne fie trimisă, împreună cu toate pietrele preţioase şi inelele, printr-un om de încredere.

*

De asemenea, trebuie să căutaţi, împreună cu Părinţii Sobornici, o pungă cu Perle, care se găseşte acolo şi care este sigilată cu sigiliul nostru. După ce veţi deschide această pungă, alegeţi, din cele 500 perle, pe cele care sunt mai mari şi de aceeaşi mărime; mai sunt acolo, nu mai ştim exact, 2-300 bucăţi Perle de mărimea unui bob de mazăre, care provin de la punerea în mormânt a Domnului Cristos.

*

Toate aceste Perle şi cele 500, de care am spus mai sus, şi perlele de mărimea unui bob de mazăre, precum şi toate celelalte lucruri care s-au găsit asupra morţilor, să le trimiteţi, deoarece noi intenţionăm să dăm o altă înfăţişare Maicii Domnului şi Domnului Hristos din icoană, mult mai frumoasă şi artistic împodobită cu coroane cu perle şi pietre scumpe, iar această icoană cu coroane, după ce vor fi terminate, să fie scoasă numai la zile mari şi de sărbătoare.

*

(D. v. s.) Aşa să ne ajute Dumnezeu / Iacob / Mitropolit”.

 

Prădarea mormântului lui Ştefan cel Mare a fost pusă în evidenţă prin deranjarea, din poziţia naturală, a corpului şi, în special, prin poziţia craniului, care priveşte spre uşa Bisericii. Acest rest de craniu gol era neacoperit, în timp ce în celelalte 5 morminte, pe lângă resturile de îmbrăcăminte, s-au mai găsit şi părţi din coroană. Rămăşiţele somptuoase, găsite pe mormântul lui Ştefan cel Mare, lasă fără nici o urmă de tăgadă să concluzionăm că şi podoabele care ar fi trebuit să acopere capul au fost la fel de bogate, şi că nici un corp nu ar fi fost îngropat fără o îmbrăcăminte completă a capului.

*

Sfârşitul scrisorii de mai sus, care este păstrat atât de misterios, stabileşte că mortul despre care e vorba în scrisoare nu poate fi altul decât Ştefan cel Mare şi lasă să se înţeleagă, fără nici un dubiu, că, în afară de această scrisoare, au mai avut loc şi alte schimburi de mesaje, iar egumenul Mănăstirii Putna  notează, pe exteriorul scrisorii, următoarele:

„Această scrisoare este de la Înălţimea Sa Dl Mitropolit Iacob, în care el vorbeşte despre trimiterea lucrurilor care s-au găsit în mormântul din Pomelnic (Naos sau camera principală, acolo unde a fost îngropat Ştefan cel Mare), şi în care scrie că din acestea se vor face două coroane, care vor împodobi icoana făcătoare de minuni”.

*


Deschiderea din anul 1856 (IV)

LUCEAFARUL, 1904: Piatra mormântului lui Ştefan cel Mare

„Deschiderea din anul 1856 / a mormintelor domneşti / care se află

în / Mănăstirea greco-ortodoxă Putna // Protocol şi Acte anexe /

întocmit de / K. A. Romstorfer”

Karl Adolf Romstorfer

Cernăuţi, 1904, Tipografiile Asociate din Cernăuţi

*

Notă Ion Drăguşanul: Protocolul publicat de Romstorfer, în 1904, este cel redactat de „conţopistul oficial Anton Schönbach” al Comisiei pentru deschiderea mormintelor domneşti care se află în Mănăstirea greco-ortodoxă Putna, în „2 decembrie 1856, la Putna”. Datele istorice şi de interpretare a datelor, pe care le vehiculează Schönbach, sunt, uneori, eronate – cu vădită intenţie, specialistul destul de superficial al comisiei în probleme de istorie fiind, la faţa locului, Asesorul Consistorial k. k. Teoctist Blajevici, viitor mitropolit, care publicase, în 1848, la Viena, o şi mai superficială istorie a Bucovinei, şi aceasta netradusă în limba română. Când traducerea integrală (iarăşi o premieră) a Protocolului va fi finalizată, voi pregăti varianta cu note explicative, în care voi atenţiona asupra erorilor, dar şi asupra entuziasmelor din presa românească a anului 1856, dar şi un studiu larg, în care voi compara informaţiile, în confruntare cu cele deja consacrate de istorie. Deocamdată continuu cu publicarea traducerii făcute de Domnul Dr. ing. Ion Barbu (voi relua această scurtă precizare şi pe facebook):

*

Traducere: Dr. ing. Ion Barbu

*

Mormântul al II-lea

(al Prințesei Maria)

*

„Acest mormânt este al Mariei cunoscută și cu numele Cneaghina, fiica Domnului Ștefan, Gospodarul Țării Moldova, ctitorul acestei sfinte Biserici, moartă în anul 7020 (de la facerea lumii – 1518, de la Hristos; corect ar fi 7026, pentru anul 1518 – n. I. D), la luna mai”.

*

Mormântul al III-lea

(Doamna Maria, soția Domnului Petru Rareș)

*

„Dreptcredinciosul și iubitorul de Hristos Ion Petru, Domn și Gospodar al Țării Moldovei, a înfrumusețat acest mormânt al soției sale Maria, care s-a săvârșit în anul 7037 (L) / 1529 (H), la 18 iunie / Amintirea sa să fie veșnică”.

*

Mormântul al IV-lea

(Domnul Ștefan al VII-lea – supranumit „cel Fioros”)

*

„Dreptcredinciosul și iubitorul de Hristos Ion Petru, Domn și Gospodar al Țării Moldovei a înfrumusețat acest mormânt al nepotului său Domnul Ștefan, care a murit în anul 7035 /1527, la 12 ianuarie”.

Romstorfer: schiţe din 1896, Siret şi Dragomirna

În sfârșit, în Pronaos s-a mai găsit șe cel de-al V-lea mormânt, pentru care în biserică nu se află nici o piatră funerară, așa încât trebuie să procedăm la analiza condițiilor și tradiției că, în această biserică, odihnesc numai membrii familie ctitorului Ștefan cel Mare, iar corpul aflat în acest al cincilea mormânt, ca și celelalte, este îmbrăcat în haine scumpe, ceea ce ne conduce la concluzia că aceasta trebuie să fie groapa unui membru al familiei domnești, și anume mormântul fiului lui Ștefan cel Mare, Alexandru, despre care se vorbește în Cronica Moldovei, care se găsește la Mănăstirea Putna. Acolo se spune:

*

„Cea de-a doua soție, Maria Voichița, este fiica Domnului Valahiei Radu, cu care s-a însurat Ștefan cel Mare în anul 1475 și cu care a trăit 29 de ani, timp în care ea a născut doi fii, Alexandru și Bogdan, și o fată, Maria”.

*

Anul morții și al înmormântării acestui prinț, Alexandru, nu este menționat în această cronică, dar aceasta trebuie să fi survenit înainte de urcarea pe tron a lui Bogdan, deoarece Bogdan, ca al doilea născut, nu putea urca pe tron înaintea lui Alexandru. De menționat este că acest prinț a murit timpuriu, dar nu se cunosc împrejurările morții sale, probabil în război, și nu i s-a pus o piatră de mormânt.

*

După încheierea acestor lucrări, comisia a trecut la deschiderea gropilor sau mormintelor din Naos sau Pomelnic, sau primul Sanctuar al Bisericii, în camera în care se află depuse personalitățile cele mai importante, spre odihnă veșnică:

Romstorfer: Voroneț, în 1875

1). Domnul Ștefan cel Mare, ctitorul Mănăstirii Putna, mort în 1504, ale cărui resturi, depuse spre veșnică odihnă, le căutăm cu deosebire.

2). Prima sa soție, Maria, fiica Țarului Rusiei Simeon, moartă la 1477.

3). Cea de-a doua sa soție, Doamna Maria, fiica Domnului valah Radul, moartă în 1511 (?).

4). Doi copii mici ai lui Ștefan cel Mare, Bogdan și Petru, morți în 1479 și, respectiv, în 1480.

Romstorfer: Voroneț

La fel ca în Pronaos, s-a trecut imediat, și în Naos sau Pomelnic, la desfacerea pardoselii din plăci pătrate de piatră, cu latura de 22 țoli și cu grosimea de 4 țoli, astfel că, în mijlocul Naosului, s-a găsit piatra care închidea mormântul Ambon sau Analog, care are 3 picioare diametru și 4 țoli grosime și este frumos finisată din gresie albă, cu granulație fină și cu dungi vineții. După desfacerea pietrei, s-a îndepărtat depunerea de nisip și pământ și, la 18 țoli sub piatra care închidea mormântul din mijlocul Naosului, s-au găsit 3 pietre de formă pătrată, cu latura de 22 țoli și grosimea de 4 țoli, legate între ele cu mortar, pietre care stăteau deasupra unei deschideri și închideau deschiderea găsită cu ocazia acestor săpături. După îndepărtarea și a acestor plăci, s-a găsit tot pământ de săpătură, astfel că s-au continuat săpăturile, după înlăturarea plăcilor mai sus menționate. La sfârșit, la dreapta pietrei Analog, care închidea mormântul, la o adâncime de 3 picioare, o piatră groasă de 6 țoli, de formă regulată, care, după ce a fost degajată pe toate părțile, măsura 6 picioar lungime, 3 picioare lățime și 6 țoli grosime, dintr-o singură bucată de gresie și care, la colțul de nord-este, prezenta o spărtură, care a fost lipită ulterior.

*

Această piatră de gresie părea că acoperă un mormânt săpat în piatră, pe care îl depășea cu câte 3 țoli de jur-împrejur. În comparație cu mormintele mult mai simple, pe care le deschisesem în Pronaos, acesta arăta total diferit, fiind lucrat mult mai îngrijit, iar de aici am dedus că acest loc de îngropăciune aparține unui corp princiar și-i găzduiește trupul – așa arătau lucrurile din toate punctele de vedere, inclusiv datele înscrise pe piatra funerară – Domnului Ștefan cel Mare. În același timp, pentru a verifica dacă în Naos se află înmormântate și celelalte personalități, menționate pe pietrele funerare, am continuat lucrările e deschidere și a celorlalte morminte.

*

Fără a mișca din loc piatra grea de gresie, descrisă mai sus, care acoperă mormântul, am continuat săpăturile în partea dreaptă a Naosului, adică spre peretele de sud al Bisericii, în speranța găsirii unui alt mormânt, dar nu am găsit decât pământ, până spre temelia zidului.

Romstorfer: Vatra Moldoviței

Am continuat imediat săpăturile în partea stângă a mormântului acoperit de piatra cea mare și, la trei picioare de la jumătatea (mijlocul) Naosului, am dat de zidăria care închidea un mormânt, pe care l-am măsurat, după ce am îndepărtat pământul din săpătură. Avea dimensiunile de 3 picioare și 6 țoli lățime și doar 4 picioare și jumătate lungime, fiind așezat pe latura lungă a Bisericii, în continuarea mormintelor deschise din Pronaos. Dimensiunile nefirești ale mormântului ne-au condus la concluzia că acesta aparține unui copil.

*

La capătul vestic al acestui mormânt, unde s-ar afla capul mortului, s-a găsit capătul din răsărit al unui alt mormânt, care avea 6 picioare și jumătate lungime și 30 țoli lățime, întocmai ca și celelalte morminte, găsite în Pronaos, aflat la aceeași adâncime ca acelea pe care le-am deschis în Pronaos.

*

În sfârșit, s-a mai găsit, după ce am săpat spre temelia zidului nordic al Bisericii, un monument funerar asemănător cu celelalte morminte zidite, deschise în Pronaos, cu dimensiunea de 7 picioare lungime și 30 țoli lățime, care prezenta, la capătul său din est, o deschidere mică, acoperită cu o piatră neregulată ca formă și dimensiuni.

*

După ce am terminat de eliminat pământul din săpătură, am constatat, dintr-o privire, că există o corespondență clară nu numai cu numărul, dar și cu locul în care trebuiau să se găsească aceste morminte, conform pietrelor funerare existente în Naos și cu descrierile din cronicile istorice ale Moldovei, din cronica Mănăstirii Putna, și pietrele funerare existente în Biserică și care au fost găsite cu ocazia săpăturilor. Astfel, nu am mai avut nici o îndoială că mormântul principal, aflat în Naosul Bisericii, aparține Domnului Ștefan cel Mare.

Romstorfer: Vatra Moldoviței

S-a trecut imediat la pregătirea forțelor necesare pentru îndepărtarea pietrei celei mari și grele, care acoperea mormântul, și la examinarea detaliată, de către membrii comisiei, a conținutului acestuia.

*

S-a găsit:

*

Toți pereții coșciugului erau căzuți spre interior, iar întregul material putrezit acoperea corpul (la fel ca în cazul altor morminte, deschise mai înainte în Pronaos), care se odihnea pe 13 bucăți plate de fier (șine), sprijinite pe pereții laterali ai mormântului, zidiți din cărămidă cu grosimea de 6 țoli.

*

Din corpul de altădată nu se poate descifra mai nimic, iar în partea de la cap a mormântului, pe o zidărie din cărămidă, cu grosimea de 12 țoli, se află partea de deasupra a scheletului unui cap de om, total gol, fără vreo urmă de acoperământ, care l-ar fi protejat.

*

După ce s-au luat toate măsurile sanitare de protecție, decise de comitetul sanitar, s-a examinat restul craniului, care era separat de restul corpului de o masă de pământ și putregai de circa 5 țoli. După descrierea comisarului sanitar, craniul cuprinde osul frontal și părțile laterale ale scheletului capului, care, din cauza putrezirii, sunt rotunjite.

*

Osul frontal se afla sub aceste resturi de craniu și, datorită putrezirii, marginile sale s-au degradat și s-au apropiat de celelalte resturi de craniu, iar partea din spate a craniului lipsește. Locul în care s-a găsit această parte superioară a craniului, față de restul corpului, este foarte surprinzător. El stă pe partea putrezită, iar convexitatea sa este îndreptată în sus, astfel că osul frontal, în care stau găurile ochilor, privește către vestul bisericii și, cum este îndepărtat de restul corpului, am concluzionat că poziția în care l-am găsit este nenaturală, iar procesul natural de descompunere (degradare) nu ar fi condus la o asemenea poziție.

*

În aceste împrejurări, în care poziția restului capului se află într-o situație nefirească și datorită distanței de circa 5 țoli dintre acesta și restul corpului, precum și din cauza lipsei totale a gâtului și a acoperământului capului, am ajuns la concluzia că parte superioară a corpului – capul acestui corp – a fost îndepărtată mecanic (rup), de multă vreme, din poziția sa naturală.

*

După poziția și starea în care se află restul degradat al corpului aplatizat și putrezit, se poate vedea restul unei îmbrăcăminți bogate, care acoperă un corp mic, ceea ce ne asigură, cu atât mai mult, supoziția că acestea sunt resturile pământești ale lui Ștefan cel Mare, care, după descrierile din documentele istorice și din legendele transmise pe cale orală, ar fi fost un bărbat mic de statură, dar robust (vânjos).

Romstorfer: Sucevița

Observarea mai detaliată a formei și calității hainelor care acoperă corpul – din stofe grele și scumpe, iar în zona pieptului poate fi văzută urma aurită a unei cruci, compatibilă cu cu cele găsite în mormintele curățate, care au aparținut lui Bogdan și lui Ștefan al VII-lea din Pronaos – ne conduce, fără alte comentarii, la concluzia că sub această piatră frumos ornamentată se află resturi de haine care au aparținut unei mantii domnești.

*

Cu această descriere, comisia consideră misiunea sa îndeplinită și decide, fără a mai deranja corpul și celelalte resturi găsite în mormânt, să închidă mormântul cu piatra sa funerară, până la alte decizii ale forurilor superioare.

*

După găsirea celui mai important mormânt căutat, cel al lui Ștefan cel Mare, și al celorlalte 3 morminte valoroase, care încă nu au fost cercetate, comisia este convinsă, fără nici o îndoială, că inscripțiile de pe pietrele de mormânt, aflate în Pomelnic (Naos), corespund adevărului și decide sistarea lucrărilor. Se decide închiderea cu grijă a mormântului lui Ștefan cel Mare și a celorlalte trei morminte din Naos, asupra cărora nu există dubii, și informarea forurilor superioare asupra deciziei, urmând ca la o altă dată, eventual cu alte persoane, să se poată redeschide.

Romstorfer: Humor

O descriere sumară a celorlalte trei morminte din Naos arată următoarele:

*

În toate cele 3 morminte s-au găsit, ca și în celelalte, descrise anterior, deschideri ale zidăriei, care nu depășeau, în diametru, 3 țoli, ceea ce a condus la concluzia că s-ar fi putut umbla la conținutul lor interior.

*

Mormintele sunt, la fel ca și cele din Pronaos, zidite cu cărămidă și tencuite, dar, prin deschiderile care s-au găsit, s-a putut constata starea de descompunere a corpurilor din interior, peste care s-au prăbușit resturile putrezite ale coșciugelor din lemn.

*

S-a observat că, după poziția corpurilor în coșciuge, acestea nu stau pe șine de fier, ci sunt depuse direct pe pardoseala mormântului. Pereții coșciugelor și o parte din tencuiala zidăriei care închide mormintele s-au prăbușit peste corpurile celor înmormântați. Din interiorul acestor morminte se degaja un miros foarte pătrunzător de cadavru și de putregai, cu totul diferit de cel din mormintele găsite în Pronaos, care aveau deschideri mai mari. Astfel s-a concluzionat că, din cauza deschiderilor prea mici, mirosurile nu s-au putut răspândi, ca în cazul celorlalte morminte, din Pronaos, și s-au păstrat multă vreme în interior.

*

În legătură cu cel de-al treilea mormânt, care era scurt, dar mult mai larg, comparativ cu celelalte, s-au observat în interior resturi total descompuse (putrezite)…

Romstorfer: Chilia de la Putna


Pagina 1 din 212