Cărţile pe care vi le dăruieşte CJ Suceava (IV)
Coperta: Carmel GEORGESCU*
*
În vara anului 2015, o poetă din Israel, Aviva Golan, urma sfatul de odinioară al mamei sale, originară din România, şi venea, pentru prima dată în viaţă, în ţara străbunilor ei. Părea o pasăre speriată, care zbura deasupra unui tărâm ostil, cu aripile îngreunate de temeri şi de cumplită suferinţă. Apoi, i-a cunoscut pe români. La Câmpulung Moldovenesc, la Gura Humorului, la Calafindeşti, la Corlata şi la Suceava. A horit, la Corlata, împreună cu românii şi s-a simţit româncă. Evreică româncă. Şi a scris, în hebraică, un poem, rugându-l pe Menachem M. Falek să-l traducă în română şi să mi-l ofere imediat. Să ni-l ofere, să-l dăruiască Bucovinei, drept omagiu, pentru că Bucovina o primise „Cu căldură părintească”, cum mărturisea titlul poemului închinat nouă, celor din normalitatea bucovineană:
*
„Când destinul mi-a surâs,
Îngerii m-au condus
Şi am revenit în ţara copilăriei
Mamei mele dragi.
Am simţit-o aproape
În rădăcina sufletului meu.
Atunci am ştiut
Că i-am împlinit voia
Întocmai.
Şi nu există ţară mai minunată
Decât România,
Care m-a strâns la pieptul ei
Cu căldură părintească, trăită
La Naţiunea Poeţilor”.
*
O notă de subsol certifica statutul de normalitate al Bucovinei de astăzi: „Poezia a fost scrisă la Festivalul „Naţiunea Poeţilor – 2015”, în Bucovina, cu ocazia lansării antologiei „Naţiunea Poeţilor – 2015”, tradusă de Menachem M. Falek şi redactată împreună cu Ion Drăguşanul”.
*
Citind poemul Avivei Golan, m-am simţit vinovat. Citind poemul, am văzut cu ochii şi cu sufletul cum un învăţător din Dorohoi, îmbolnăvit de ură, răneşte o evreică tânără, care strânge în braţe o fetiţă. Citind poemul Avivei Golan, am trăit cumplita dramă a prăbuşirii tinerei evreice, cu fetiţa strânsă la piept, în groapa comună, peste cadavrele altor evrei împuşcaţi. Apoi s-a aruncat şi se aruncă ţărână, iar femeia tânără şi fetiţa ei inocentă mureau, şi încă mai mor, şi vor tot muri, până în vecii vecilor, sufocate de nemiloasa ţărână, eruptă din sufletul noroios al monstrului din Dorohoi. Şi am avut, şi am, şi voi avea mereu împovărătoarea revelaţie că prea multă blândeţe e cuprinsă în cuvântul Holocaust. Atunci, în 1940, în ţinutul Herţei, monstruozitatea umană distrugea, în plan simbolic, şi prezentul, şi viitorul.
*
*
NOTĂ: Puteţi primi în dar cartea “Călimara cu lacrimi”, participând la una dintre manifestările “Naţiunii Poeţilor”, din perioada 11-15 august 2016.
*