Capro-cerbii din Lămăşeni

*

Dincolo de respectul pe care li-l datorez copiilor din Lămăşeni, toţi talentaţi – şi mai ales trompetiştii! – nu prea văd ce aş putea spune despre tentativele de re-îndătinare a satelor fălticenene, deci dintr-un ţinut în care rigorile stilismului au funcţionat până târziu, chiar şi în localităţile cu calendar nou adoptat. Caprele sau cerbii (e greu de ghicit ce-s, ca şi cei câţiva căiuţi de pripas) probează lipsa unor elementare iniţieri în tradiţie, dovadă că prin acele locuri nu s-a rostit niciodată colindul primordial:

A codrilor crăiasă

Şi a zmeilor mireasă

Iese, seara, într-amurg,

Paşte cerbii sus, pe runc,

Ciutele şi caprele

Şi le mulge laptele

Şi-l încheagă în fântână

Să nu iasă altă zână,

Şi îl face mândru caş,

Bolovan de bicaş,

Şi îl pune în părău

Să-l spele apa mereu,

Să-i treacă dorul de zmeu.

(T. Robeanu, Runc)

*