Cântecul răstignirii pe cale: lui Viorel Scutaru | Dragusanul.ro

Cântecul răstignirii pe cale: lui Viorel Scutaru

*

Vai mie, mi-am pierdut cărările în pustiu

irosindu-mă în râuri de ierbi şi de stele

orbit de lumină şi de mult prea târziu,

răpus în revolte de gânduri rebele,

erau zei care-au plâns, erau căi care-au dus

luminos doar spre aspra lor veşnicie,

*

Simt că sufletul mi-i de lumină răpus,

cuiele-l ard şi-a-ncetat să mai fie

ultima rouă slobozită spre zări,

tocmai spre zările zării finale,

am de tras după suflet irosite cărări

ruginitele lanţuri, care-n scrâşnet de zale

uneori mă mai dor răstignite pe cale.


Comments are closed