Cântecul întoarcerii: lui Dimitrie Savu

*

Dintotdeauna locuit de cai,

incendiat de tropotiri în noapte,

m-ai tot jertfit amurgului şi m-ai

incinerat cu frunzele în şoapte,

târziu de tot şi vieţii m-ai ursit

rănindu-mă cu nostalgii secrete,

iar când îmi sorb târziul ostenit

eu mă dărâm în cai, să mă regrete

*

Sângele lor cu coama despletită

apocaliptic în amurguri clare

vânându-mi clipa pururi prăbuşită

ultimativ în viaţa viitoare.