Cântecul întoarcerii în părinţi: lui Pamfil Horodnic | Dragusanul.ro

Cântecul întoarcerii în părinţi: lui Pamfil Horodnic

*

Pământul şi cu cerul mi-au fost cândva părinţi,

apoi s-au tras în umbra ceasloavelor uitate,

m-au părăsit sub talpa cohortelor de sfinţi

firav schiţând minciuna târziului din toate,

iar eu, încă iubindu-i, mi-am căutat părinţii

lăsându-mi trupul pradă şi jertfă la răscruci,

*

Hulpav au rupt din mine fiarele cu dinţii,

oraşul din răscruce asmute doar năluci

risipă ca să-mi facă din cer şi din pământ,

odihna să mi-o frângă în cioburi cât mai mici,

dar vechile ceasloave înfăşură cuvânt

numai pe răni ce-şi sapă durerile aici

icnind adânc în suflet, de parcă-ar spune: Iată

cum ţi-i pământul mamă şi cerul cum ţi-i tată!


Comments are closed