Cântecul întâmpinării bardului: lui Bogdan Mezofi
*
Bard tânguit de cântecele sale
omătul iernii mi-a bătut la uşă,
ghicesc în el doar mituri ancestrale
durând în piatra vremilor cătuşă
aceloraşi cântări neprihănite
nuntind în ceruri umbre şi lumini,
*
Mut le ascult şi-aud închipuite
ecouri şiroindu-mi iar pe mâini:
zăcând pe lespezi în luciri aprinse
oraşului drept odă şi destin,
fără să vreau pe crucea stelei ninse
iar mă arăt şi tac, şi mă închin.