Cântecul imensităţii clipei: lui Viorel Aelenei | Dragusanul.ro

Cântecul imensităţii clipei: lui Viorel Aelenei

*

Visând trezirea lumii dimprejur

iar îmi ridic drept flamură speranţa

oraşului ghicindu-i alt contur

riscând să-i schimb curând şi ambianţa

extatică de cimitir uitat

la marginea trufiei ostenite,

*

Am să îl smulg cândva din scăpătat

extaziat de sfintele-i ursite,

luptând să-i apăr farmecul postum,

eternele-i pietrificări prin vreme,

nici nu contează ce-o să fac şi cum

el să-şi găsească sub totem, sub steme

imensitatea clipei de acum.


Comments are closed