Cântecul cosmicei furişări: lui Ioan Manole

*

Ieri-noapte, cred că-am început să sper,

organizasem verbele-mprejur,

apoi m-am furişat discret pe cer

neîndrăznind fecioara să i-o fur,

*

Mă-nspăimântau fiarele cereşti

adulmecând pământul ca pe-o pradă,

numai fecioara, deschizând fereşti,

odată s-a-ntâmplat să mă şi vadă:

luându-mi orizontul de subsuoară,

ea sfâşia din mine într-o doară.