Cântecul căderii în ispită: Andreei Todoran | Dragusanul.ro

Cântecul căderii în ispită: Andreei Todoran

*

Aveam o stea de dus eu, călătorul

neobosit prin sacre calendare,

dar cerul încruntat a tras zăvorul

rudimentar al dogmelor primare,

escamotându-mi scapărul sub beznă

elegiacă, şi-am rămas plângând

atunci când şarpe îmi urca pe gleznă

*

Teroarea ereziilor şi când

omul în negru s-a crezut divin

durându-şi cultul lui de muritor

orgolios şi crud, lui să-i închin

ruina stelei mele, rătăcită

atât de amplu încă în destin

numai să-i dau căderea în ispită.


Comments are closed