Cântece naţionale româneşti din Calafindeşti | Dragusanul.ro

Cântece naţionale româneşti din Calafindeşti

Razvan Mitoceanu si Petru Oloieru Calafindesti

*

Pentru tine, mândrulucă – 2062, Victoria Lazurca, 1914

*

01

*

Pentru tine, mândrulucă,

Nu-s nici gazdă, nu-s nici slugă,

Pentru tine, mândruleană,

Am pierdut vara și earna,

*

Mi-a perit earba-n poiană,

Păpușoiu-n buruiană,

Pentru tine, mândră hăi,

Mi-a perit earba pe văi,

*

Și mioarele cu miei,

Și grâu de-o sută de lei,

De ploi grâu mi s-a stricat,

Păcat că l-am sămănat,

*

Ear pe cel nescuturat

Paserili l-au mâncat.

Vai și-amar de-aceia casă

Unde-i nevasta frumoasă,

*

Că bărbatul o iubește,

Earba-n câmp îi putrezește,

Coasa-n pod îi ruginește,

Păru-n cap îi carunțește.

*

*

Olin, Olian măi! – 2065, Trandafira Alexii, 1914

*

02

*

Așa-mi vine câte-o dâră, / Olin, Olian măi,

Să-mi fac casa toată țâră, / Olin, Olian măi,

Să-i dau foc, să ardă-n spuză,

Să mă sui la munți cu frunză.

 *

Așa-mi vine uneori, / Olin, Olian măi,

Să las frați, să las surori, / Olin, Olian măi,

Să mă duc la munți cu flori

Să privesc mândrele zori.

 *

șed printre floricele, / Olin, Olian măi,

S-ascult vers de păsărele / Olin, Olian măi,

Pe pat de flori să mă pun,

Durerea mea să li-o spun.

*

Așa-mi vine, câteodată, / Olin, Olian măi,

Să las mamă, să las tată, / Olin, Olian măi,

Să mă sui la munți cu piatră,

Să-mi fac ochișorii roată,

*

Să mă uit în lumea toată, / Olin, Olian măi,

Unde am trăit odată, / Olin, Olian măi,

Și-apoi să-ncalec pe murg

și de-acolo să mă duc,

 *

Câtră sânul munților, / Olin, Olian măi,

La umbra molizilor, / Olin, Olian măi,

La cântecul mierlelor,

La mugetul cerbilor,

 *

Câtră sânul codrului, / Olin, Olian măi,

Unde-i drag voinicului, / Olin, Olian măi,

La umbra fagetului,

Dragostea fărtatelui.

*

*

Cucule, pasere blândă – 2066, Toader Lavric, 1914

*

03

*

Frunză verde foi de nuc,

Puişorule de cuc,

Cucule, pasăre blândă,

*

Vara vii, vara te duci,

Mă mir earna ce mănânci,

Cucule, pasăre blândă!

 *

Ia, mănânc mugur de fag

Şi cânt codrului cu drag,

Cucule, pasăre blândă,

 *

Şi beu apă din izvor,

Şi cânt codrului cu dor,

Cucule, pasăre blândă;

 *

Şi mănânc faguri de miere

Şi cânt codrului cu jele,

Cucule, pasăre blândă;

 *

Zbor, din codru, în zăvoi

Şi-apoi cânt şi pentru voi,

Cucule, pasăre blândă!

*

*

Măi cucule, măi! – 2060, Floarea Vauciuc, 1914

*

04

*

Cucule cu pană sură, / Măi cucule, măi!

Grăit-am gură la gură / Măi cucule, măi!

Să nu cânţi sara, pe lună, / Măi cucule, măi!

C-a mea inimă nu-i bună, / Măi cucule, măi!

 *

Că-i încinsă cu curele, / Măi cucule, măi!

Mâncată de multe rele, / Măi cucule, măi!

Şi-i încinsă cu colan, / Măi cucule, măi!

Mult oftează de alean. / Măi cucule, măi!

 *

Că să cânţi pe-o ramurea, / Măi cucule, măi!

Aproape de casa mea, / Măi cucule, măi!

Să-ţi spun ofurile mele, / Măi cucule, măi!

Chinuri şi nacazuri gele. / Măi cucule, măi!

 *

Omule, de casa ta / Măi cucule, măi!

Nu mă pot apropia, / Măi cucule, măi!

Căci eu sunt pasere mică / Măi cucule, măi!

Şi de tine mi-e cam frică! / Măi cucule, măi!

 *

Cucule porumbule, / Măi cucule, măi!

Vină, cântă-n curtea mea / Măi cucule, măi!

Că ţi-oi da muguri culeşi / Măi cucule, măi!

De pe meri, de pe cireşi! / Măi cucule, măi!

 *

Ba, în curtea-ţi n-oi intra, / Măi cucule, măi!

Slugă nu m-oi apuca, / Măi cucule, măi!

Ci-oi trăi pe unde-oi vre / Măi cucule, măi!

Cu hrana ce mi-a plăce! / Măi cucule, măi!

*

*

Doamne,-ajută cucului! – 2057, Pavel Bodnariuc, 1914

*

05

*

Doamne-ajută cucului

Să zboare din cuibul lui

În mijlocul câmpului,

Pe coarnele plugului,

 *

Să zboare din sat în sat,

Că Dumnezeu l-a lăsat

Să zboare din pom în pom,

Să-l asculte orice om;

 *

Să zboare din curti-n curti,

Toţi copiii să-l asculte.

Cucul de nu ne-ar cânta,

N-am şti că-i primăvara,

Cucul de nu s-ar porni,

Nici noi n-am mai plugări!

*

*

Hâş, hâş, hâş, pasere-albastră! – 2071, Vasile Turturean, 1914

*

06

*

Hâş, hâş, hâş, pasere albastră,

Ce-mi baţi, noaptea, la fereastă?

Mamă, stai, nu mă hâşâi,

Până nu m-oi jelui!

 *

Lasă-mă să-ţi povestesc

Al meu chin şi cum trăiesc,

De trăit aş trăi bini,

Dar duşmanii-s lângă mini.

*

Căci duşmanii beu şi-nchină,

Ear eu sunt de tot străină,

Am în inimă un schin

Şi-o baltiţă de venin.

*

Ies afară, ard în pară,

Vin în casă-s de ocară,

De ies, sara, la fântână,

Toţi duşmanii mă îngână.

 *

De ies, sara, la primblare,

Toţi duşmanii-mi stau în cale,

De ies la câmp, să-mi alin

Al meu plâns şi-al meu suschin,

*

Pieptu-mi arde de mă stâng,

Rău vânt bate, de mă frâng,

Spune-mi, mamă, ce să fac

De duşmani ca să mă scap!

 *

Pune, fată, foc şi pară

Pe-a duşmanilor cărare,

Presură chiperi şi scrum

Duşmanilor tăi pe drum!

 *

Duşmanii, cum vor călca,

Îndată s-or farmaca,

Ei di tini vor uita,

Tu de dânşii vei scăpa!

*

*

Ţara străină – 2068, Domnica Cioban, 1914 le Turturean, 1914

*

07

*

Frunză verde de maslină,

Trecui Prutul, apa lină,

Trecui în țară străină.

 *

Și băui și mâncăi bine,

Voinicii se țin de mine

Parcă am atâta bine.

 *

De-ar fi pânea cât de bună,

Tot se face clei în gură,

Dacă e-n țară străină.

 *

Mai bine pânea mai proastă,

Decât cea bună a voastră,

Dar să fiu în țara noastră!

*

*

Ţara străină – 2054, Zahara Lazor, 1914

*

08

*

Duce-m-oi și n-oi veni,

Să văd cine m-a dori,

Frații cu surorile,

Maica cu nurorile,

 *

Grădina cu florile,

Stratul cu garofele,

Dumbrava cu murile,

Codrul și pădurile,

 *

Pădurea cu molizii

Ori tata cu ginerii.

De m-a dori cineva,

Poate că m-oi înturna.

 *

Dușmanii de m-or dori,

Duce-m-oi și n-oi veni,

Și m-oi duce, tot m-oi duce

Unde mierea e mai dulce,

Căci aici-n astă țară,

Zău, și mierea e amară!

*

*

Mândruliţă dragă! – 2072, Vasile Turturean, 1914

*

09

*

Colo-n vale, la fântână, / Mândruliță dragă,

Șede-o copilă străină, / Mândruliță dragă,

Și tot plânge și jelește, / Mândruliță dragă,

Pe părinți îi pomenește, / Mândruliță dragă,

 *

Și tot plânge și suspină, / Mândruliță dragă,

C-a scăpat salba-n fântână, / Mândruliță dragă.

Salba e de puișori, / Mândruliță dragă,

Făcută de scriitori, / Mândruliță dragă,

 *

Salba e de irmilici, / Mândruliță dragă,

Făcută de doi voinici, / Mândruliță dragă,

Salba e de gălbănași, / Mândruliță dragă,

Făcută de dăscălași, / Mândruliță dragă,

Salba e de ruble mari, / Mândruliță dragă,

Făcută de ghenerari, / Mândruliță dragă!

*

*

Mândruliţă – 2056, Pavel Bodnariuc, 1914

*

10

*

Ileană cu ochi verzi,

Te iubesc şi tu nu crezi,

Vin’ la mine-n braţe, şezi,

Mândruliţă!

*

Hopai ţuca, tot aşa,

Mândră dragă, nu ti da,

Vin’ la badia şi-i giuca,

Mândruliţă!

 *

Cini dracu’ te-o-nvaţat

Pi mini di m-ai lăsat

Şi pi altu’ di-ai luat,

Mândruliţă!

 *

Frunză verde măr uscat,

Eu pi cap nu am chicat,

mărg di la noi din sat,

Mândruliţă!

 *

Mândră, ce şireată eşti,

Nici cu mini nu grăieşti

Şi la Gheorghi te gândeşti,

Mândruliţă!

 *

Măi bădiţă, măi drăguţ,

Tu numai să mă săruţi,

La papuci să nu ti uiţi,

Mândruliţă!

 *

Hai, flecăi, şi să giucăm,

Tot să bem şi să cântăm,

La fete să nu cătăm,

Mândruliţă!

 *

Că fata-i ca şi o floare,

Pentru tăţi mirositoare,

Şi minţăşte pân-ce moare,

Mândruliţă!

*

*

Mândruliţa mea – 2058, Vasile Lazurca, 1914

*

11

*

Nu ştiu, nu ştiu, vai de mine,

Ce dor s-a legat de mine,

Nu ştiu zilele cum trec,

Noaptea fără somn petrec,

Mândruliţa mea!

* *

Somnul meu nu este somn,

Nici odihna ca de om,

Somnul meu e tot cu jale

Pentru dragostile tale,

Mândruliţa mea!

 *

Mă pornesc să vin la tine,

Tâlnesc cârduri de copile,

Mă pornesc să vin la vale,

Le dau drumu’, le dau cale,

Mândruliţa mea!

 *

Of, lună luminătoare

Şi stele strălucitoare,

Luminaţi mai cu tărie

Scumpa mea călătorie,

Mândruliţa mea!

 *

Daţi lumină înfocată

Pe cărarea-ntunecată,

Să văd drumul a mă duce

La iubita mea cea dulce,

Mândruliţa mea,

 *

Care tristă şi deşteaptă

Cu dor mare mă aşteaptă

Ca să ajung cât mai tare,

Să-mi dea dulce sărutare,

Mândruliţa mea!

*

*

Jupăneasă Vălculeasă! – 2051, Zahara Lazor, 1914

*

12

*

Frunză verde floare-aleasă,

Jupâneasă Vălculeasă,

Dă-mi vin dulce, din Galaţi,

Să-ţi dau bani nemăsuraţi,

Jupâneasă Vălculeasă!

 *

Frunză verde earbă grasă,

Jupâneasă Vălculeasă,

Ia-n, dă-mi vin de Odobeşti,

Să-ţi dau bani cât nu voieşti,

Jupâneasă Vălculeasă!

 *

Frunză verde de dudău,

De-ar da bunul Dumnezeu

Să fie pe gândul meu,

Să moară jupânul tău,

Jupâneasă Vălculeasă!

 *

Frunză verde de trifoi,

Să rămânem amândoi,

Să rămâi numai cu mini,

Ca să mă-nţeleg cu tini,

Jupâneasă Vălculeasă!

*

*

Frunză verde şi-o lalea – 2055, Pavel Boddnariuc, 1914

*

13

*

Frunză verde şi-o lalea, / Maică, măiculiţă dragă,

De ţi-a fost dragă lumea, / Maică, măiculiţa mea,

Nu mi-o lega pe a mea, / Maică, măiculiţă dragă,

Cu cine nu mi-i voia, / Maică, măiculiţa mea,

 *

Ci mi-o leagă, maică, leagă, / Maică, măiculiţă dragă,

Cu cine mi-i lumea dragă, / Maică, măiculiţa mea,

De ţi-a fost dragă lumea, / Maică, măiculiţă dragă,

După urât nu mă da, / Maică, măiculiţa mea.

*

Cât îi boală şi dureri, / Maică, măiculiţă dragă,

Are leac şi mângâieri, / Maică, măiculiţa mea,

Cât îi boală şi oftare, / Maică, măiculiţă dragă,

Are leac şi alinare, / Maică, măiculiţa mea.

 *

Numai boala de urât, / Maică, măiculiţă dragă,

N-are leac numa-n pământ, / Maică, măiculiţa mea,

Tot urâtul n-are leac, / Maică, măiculiţă dragă,

Numai pânză şi toiag, / Maică, măiculiţa mea.

*

*

Frunză verde de răchită – 2064, Zamfira Popovici, 1914

*

14

*

Frunză verde de răchită,

Măiculiţa mea iubită,

Eu ţi-s fiica năcăjită,

Fiica ta nenorocită

 *

Că m-ai depărtat din casă,

Când mi-a fost viaţa frumoasă,

Şi m-ai silit a mă duce,

Traiul când mi-a fost mai dulce.

 *

Şi m-ai dat în sat străin

Ca să nu mai scap de chin

Şi m-ai dat în sat departe

Ca să n-am de tine parte,

 *

Că bărbatul n-are milă,

Soacra-i rea şi-mi face silă,

Nu mi-i ciudă de bărbat,

Fii cât de apucat,

*

Tot se-ntoarce, câteodată,

Şi-a sa dragoste mi-arată,

Mă cuprinde, îl sărut

Şi de supărare uit.

*

Da’ mi-i ciudă pe-a mea soacră,

Care-i pururea tot acră

Şi tot clenciuri îmi găseşte

Şi pricini îmi iscodeşte,

*

Ba că-i masa nespălată,

Ba casa-i nemăturată,

Ba cămeşile nu-s bine

Clătite-n părâu de mine.

 *

Astfel inima-mi se frânge

Şi n-am, mamă, cui mă plânge,

Ah, mamuţă, de nu-mi crezi,

Suite-n cireş şi vezi!

*

Să-mi vezi locul depărtat

Şi traiul cel cu banat,

Mamă, hai de mi-i pitrece,

Doar necazul mi-a mai treci!

 *

Mamă, hai pân’ la portiţă

Că ţi-s fată cu credinţă,

Mamă, hai pân’ la prilaz

Să-ţi mai spun al meu năcaz!

*

*

Draga mamii frumuşică – 2052, Zahara Lazor, 1914

*

15

*

Draga mamii frumuşică,

Spusu-ţi-am, doară, de mică

De bătrân să nu te-apuci,

După tânăr să te duci,

 *

Că bătrânul, când se scoală,

Pe obraz de-abia se spală

Şi prin casă macoşeşte

Şi pricini îţi tot găseşte!

 *

Şi de merge la lucrat,

Vine, sara, supărat

Şi zice că n-a mânca,

Pân’ la cap nu le-i lega!

 *

Ear cel tânăr, când se scoală,

Într-o clipă mi se spală,

Te cuprinde-n calde braţă,

Te sărută cu dulceaţă

 *

Şi numai de-abia te lasă

Şi se duce-n câmp, la coasă,

Şi lucrează până-n sară

Şi se-ntoarce-acasă iar;

 *

Şi de pui ceva pe masă,

Nu se uită, nu te lasă

Şi zice că n-a mânca

Până nu te-o săruta!

*

*

Cântă cucii vinerea – 2073, Catrina Ravenciuc, 1914

*

16

*

Cântă cucii vinerea,

Trec voinicii Dunărea,

Câte trei alăturea,

Câte patru-asemenea.

*

Şi cum trec, şi cum se duc,

Înapoi ochii-şi arunc,

Şi mergând mereu suspină,

Că merg în ţară străină.

*

Merg de frică şi de silă,

Că i-or bate fără milă,

I-or mustra fără de milă

Şi-or muri fără lumină.

*

Danut Lungu Calafindesti


Comments are closed