Cântec la marginea veşniciei: lui Loghin Saviuc | Dragusanul.ro

Cântec la marginea veşniciei: lui Loghin Saviuc

*

Lângă fântâni doar nucii se ascund,

oglinda apei freamătă adâncă

ghicind ceva în largul meu străfund

hotărnicit lumină într-o stâncă,

iar eu mă ştiu în stâncă prizonier

nehotărât să sufle-n lumânare

*

Sau în hăţişul stelelor din cer

atunci când muşc flămând din fiecare

visând să trec fântână într-o stea

incendiind apusul în cădere:

urmează noaptea, mă-nfăşor în ea

ca să mă fac fântână şi tăcere.


Comments are closed