Cântec frenetic: lui Edgar Schachter | Dragusanul.ro

Cântec frenetic: lui Edgar Schachter

*

Erau femei prin târg odinioară,

dansam pe urma lor cu frenezie,

ghiceam din când în când că timpul zboară

agonizând pribeag în veşnicie:

risipitor ca timpul prin fereastră

*

Schimbam amiaza zilelor pe cai

cutremurat de liniştea albastră

hatâr să-ţi fac, deşi vedeam că m-ai

amanetat cu vârsta mea nătângă

crăieselor zăpezii, să le fiu

hotar pentru ninsori: şi-a prins să ningă

tocmai atunci şi s-a făcut pustiu,

etern pustiu menit să mă-nspăimânte

rănind femei şi începând să cânte.


Comments are closed