Cântec de lume: Mihaelei Cătălina Cojocaru (Londra) | Dragusanul.ro

Cântec de lume: Mihaelei Cătălina Cojocaru (Londra)

*

Mă copleşesc, în fuga lor nebună,

iar caii iluzorii, vânturateci,

hei!, le tot strig, când cobza dintr-o strună

a despletit şirag de cai sălbateci,

e timpul să am timp şi să mă bucur

lângă copacii copleşiţi de rod,

am să vă-adun, să vă atârn în ciucur

*

Căci cerul, în destinul lui schilod,

a asmuţit doar trecerea spre mine,

turbată vietate şi rapace,

adânc să muşte vremea care vine,

lărmuitoare-i vremea ce mă tace!,

iar caii se opresc şi mă ascultă

nervos zvâcnind din cosmice copite,

am iarăşi vreme, însă nu prea multă,

 

Ca să înfig în cerul larg cuţite,

om să mă simt şi sângele să-mi crească

jinduitor în soare şi în stele

ori în sclipirea mult prea pământească

ce-mi dă contur în cântecele mele;

apoi, când noaptea va sosi cu bine,

ruguri aprinse-n cer au să vestească

un ultim cal, ce s-a desprins din mine.


Comments are closed