Cântec cu păsări călătoare: lui Cătălin Ailincăi

*

Corăbii zvelte, rătăcind pe mare,

au să aştepte zorii altei zile

tot iscodind cu păsări călătoare

adâncul depărtărilor ostile,

le-am auzit în steaua mea polară

imaginată-n noapte de corăbii,

ningea cu ierbi tăcerea pe afară,

*

Agonizau în ierbi ca-n nişte săbii

imaginile zvelte, rătăcirea

lărgimilor cu dese rătăciri,

iar sus, în cer, mai tremura sclipirea

nălucilor pierdute-n amintiri

corăbii zvelte, căutând aiurea:

ademenit de zorii cei subţiri

iar m-a jertfit luminilor pădurea.