Cântec boem: lui Mihnea Blidariu | Dragusanul.ro

Cântec boem: lui Mihnea Blidariu

*

Mâinile înalţă cupele cu vin,

iarăşi fierbe-n zare un amurg subţire

hotărându-mi clipa-n care să mă-nchin

numai pe sub cerul ca o mănăstire,

efemer supliciu cu femei nervoase

apucând de toarte sufletu-mi stingher,

*

Beau paharul sorţii până-mi intră-n oase

liniştea să taie răni ca un hanger,

idolatră-mi pare liniştea aceea

dăltuind pe zare clipa de apoi,

am trăit-o veşnic şi mi-a fost femeia

rătăcită-n mine într-o zi cu ploi

ireal să-mi mute sufletul departe,

unde timpul curge pagină de carte.


Comments are closed