Când JUSTIŢIA e oarbă, te calcă în picioare doamnele Codău, Nechitoaia şi Negrea | Dragusanul.ro

Când JUSTIŢIA e oarbă, te calcă în picioare doamnele Codău, Nechitoaia şi Negrea

Magistraţii primesc "tăierile bugetare" în avans, cultura - nici măcar ipotetic

Magistraţii primesc „tăierile bugetare” în avans, cultura – nici măcar ipotetic

*

Cea mai urâtă zi din viaţa mea a fost cea de 4 mai 2015, când, cu împuterniciri scrise şi semnate, în numele artiştilor de la Ansamblul Artistic „Ciprian Porumbescu”, al profesorilor de la Şcoala de Arte „Ion Irimescu” şi al creatorilor şi al slujitorilor culturii de la Centrul Culturii Tradiţionale, toate din Suceava, am fost nevoit să mă prezint, în interiorul fostei închisori a Sucevei, în faţa doamnelor Codău Nadia Mina, Nechitoaia Marina şi Negrea Petronela, din postura de „preşedintele sindicatului, numitul Ion Drăguşanul”.

*

Îndrăzneam şi noi, amărăştenii de artişti, scriitori, pictori, muzicieni, profesori sau doar bieţi slujitori ai perenităţii neamului să ne sperăm egali în faţa legii şi cu magistraţii, şi cu profesorii, şi cu alte categorii de bugetari care dobândiseră, în faţa instanţelor, despăgubirea pentru sferturile de raţii ale supravieţuirii (lefuri au judecătorii, nu oamenii de cultură!) de care ne păgubise guvernul Boc, doar ca să aibă guvernanţii de unde fura. Şi cum eu îi reprezentam pe „ăştia” din cultură, straşnic de superior îl mai interoga doamna Codău Nadia Mina pe „numitul Ion Drăguşanul” (infractor nu eram, de ce „numitul”?), dar una scriseserăm noi în plângere şi exprimam eu prin moale glas, iar alta pricepea doamna Codău, care nu ştiu ce Dumnezeu are cu constituţionalitatea Legii nr. 118/2010, pe care noi, pârliţii din cultură, nici nu am considerat-o anticonstituţională. Nu, legea e lege, ziceam noi în scris şi bucal, o respectăm, dar cum buclucaşa de ea nu inerzice dezdăunarea pentru temporara privare de proprietate, noi doar vrem, acum, când „economia duduie” – după cum susţine premierul Ponta, să fim desdăunaţi, aşa cum au fost desdăunaţi şi magistraţii, şi profesorii, şi alţi, şi alţi bugetari.

*

Ca şi magistraţii, românii vor să fie desdăunaţi

Ca şi magistraţii, românii vor să fie desdăunaţi

*

Cele trei doamne (doamne, nu judecătoare!) habar nu am ce şi-au spus, dar oricum s-au pus pe jucat tananica, tropotind pe demnitatea noastră de amărăşteni ai spiritului românesc, apoi s-au stropşit în considerente că legea e constituţională (de parcă noi am fi spus altfel) şi ne-au respins, absolut neconstituţional, dreptul nostru la a fi egali în faţa legii cu magistraţii, profesorii şi cu alte categorii de bugetari, prin despăgubirea (neinterzisă de Legea 118/2010) pentru ştirbirea de proprietate pe care au comis-o ăia din actualele beciuri ale Poliţiei Capitalei şi de prin puşcăriile patriei, care, pe atunci, guvernau şi înfulecau din amărâtul nostru de 25 %.

*

O gravă atingere adusă dreptului de proprietate

O gravă atingere adusă dreptului de proprietate

*

Când e vorba de 25 % din lefoiul magistratului, tăierea înseamnă „o gravă atingere adusă dreptului de proprietate”, dar când e vorba de mărunţişul bugetar al supravieţuirii lunare pentru artişti, scriitori, pictori, muzicieni, profesori de arte şi alţi slujitori ai culturii, noi, toţi ăştia, suntem, în ochii doamnelor Codău, Nechitoaia şi Negrea… respinşi ca NEFONDAŢI! Halal să le fie.

*

Păcat doar că şi doamnele respective au copii, care ba citesc o carte, ba privesc un tablou, ba participă la un concert (poate chiar şi la Bucovina Rock Castle), iar copiii aceia, datorită mamelor lor, ciugulesc din ficaţii noştri precum corbii, în loc să culeagă roua precum curcubeul.

*

Atât de umilit m-am simţit, în 4 mai 2015, de către numitele Codău Nadia Mina, Nechitoaia Marina şi Negrea Petronela, încât nici că-mi mai poate păsa că m-au jefuit de un sfert din munca mea, vreme de nici nu ştiu câte luni, încât, acum, e firesc să mă smulg de sub tălpile lor şi, scuturându-mă de colb şi arătând spre cei care au avut parte de instanţe de/şi cu judecată şi au câştigat (cei din imaginile de mai jos), să le strig precum într-un disperat poem din tinereţea mea de odinioară: Opriţi planeta, eu vreau să cobor!

*

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Proba 6

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne!

Fericiţii care au întâlnit Justiţia şi nu doar nişte doamne!

*


Comments are closed