Călin Brăteanu, o frumoasă maturitate artistică

Al treilea album audio al lui Călin Brăteanu

*

În ciuda diferendurilor pe care le-am tot avut cu el, în strâmtul cadru instituţional al Centrului Culturii Tradiţionale, de ani buni consider că interpretul Călin Brăteanu chiar înseamnă ceva în folclorul românesc al zilelor noastre: cântă curat, fără floricele inutile, inventează doar până la limita bunului simţ, are o voce limpede şi bine individualizată, dar şi o identitate artistică distinctă.

*

În noul album, “Neamul meu şi satul meu“, Călin Brăteanu apelează la acompaniamentul de bandă de alămuri (prima din Bucovina rurală a fost cea din Gura Solci; taraful lui Vasile Pletosu, din Suceava, folosea, încă din 1802, trompeta şi clarinetul, alături de două viori), cu consecinţa unor sonorităţi bucovinene (ecouri vagi de taraf nemţesc) încântătoare. Banda lui Călin Brăteanu e formată din muzicieni suceveni de primă mână, precum Alexandru Havriliuc, Ionuţ Ţanţa, Dinu Croitoru, Leonard Raicu, Liviu Adamache, Tudor Dănăilă, Adrian Semeniuc, Daniel Paicu, Cosmin Croitoru, Constantin Pascal sau Anatol Ciobanu.

*

Banda lui Călin Brăteanu

*

Cu astfel de artişti, incluzându-l şi pe Călin Brăteanu, produsul cultural nu poate fi decât de excepţie, iar lansarea albumului audio se va face pe la sfârşitul săptămânii viitoare (după cum mi-a zis PIM), în Sala de Bal a Gării din Burdujeni. Succes (meritat) va avea Călin, aşa că nu-mi rămâne decât să-l felicit cu toată sinceritatea şi în cunoştinţă de cauză (am ascultat albumul; ca şi poetul Victor T. Rusu)!

*

Cântecele noului album audio al lui Călin Brăteanu