căci evadez din lume ca din beznă | Dragusanul.ro

căci evadez din lume ca din beznă

Bercea decoart 2

*

n-am să-mi mai pun cuvintele pe masă

în jocul morii marelui destin,

în mine zace tot mai furioasă

nevoia să-ngenunchi şi să mă-nchin,

dar cui anume şi de ce să-i cer

când ştiu că n-are ce să-mi mai ofere,

când rana ispăşirii în mister

a desluşit doar cosmică tăcere

*

de parcă nici un verb nu mai contează

şi-l presură nisipul în muţenii,

deasupra lumii încă germinează

aceleaşi paradigme şi vedenii

în care eu nu pot să mai încap

fiindcă-mi străpunge lanţul până-n sânge

şi mă revolt când marele satrap

îmi suflă-n suflet bezne şi mi-l stânge

*

încât lumina ce-a rămas pe masă

ca să vegheze jocul până-n zori

se face doar o lespede şi-apasă,

şi casele scrâşnesc din căpriori

fără să fie ochi să le audă

sau vreo ureche care să le vadă,

iar prin cămară fructele asudă

întoarcerile sacre în livadă

*

şi-mi iau toiagul vremii şi mă duc

în timp ce-mi plâng atâtea răni pe gleznă

şi nu prea ştiu pe unde s-o apuc

căci evadez din lume ca din beznă


Comments are closed