ca să ignori că te-ai născut tristețe
*
hai, lume, lume, mi-am întins taraba
și vreau să-ți vând vreo câteva tristeți
să pot trăi până-n final degeaba
de parcă-aș fi ursit cu șapte vieți:
am din belșug tristeți provinciale
dibaci înfășurate în ninsori,
dar și tristeți savante, ancestrale
să-ți dea puteri pentru treziri în zori,
*
hai, lume, lume, vino și alege
vreo câteva angoase la pachet,
chiar de-mi rănești prin suflet, hai, culege
neliniștile mele în buchet
și pune-le sub perină, la noapte,
ca să visezi frumos și ireal,
închipuirea ține loc de fapte,
iar somnul te slujește ideal
*
de-a lungul drum al inutilei vieți
cercând și izbutind să te învețe
că ai nevoie să-ți procuri tristeți
ca să ignori că te-ai născut tristețe