că naşterea şi-o tot regretă | Dragusanul.ro

că naşterea şi-o tot regretă

clopotniţe şi turnuri vechi

deasupra lumii înşirate,

pe străzi înguste trec perechi

străjerii veşnici din cetate,

dar nimeni nu îi mai culege

cu tălpile rătăcitoare

căci pasul tot mai des alege

să se prelingă drept ninsoare

*

şi să viseze albul care

cu vindecări se va ivi

şi cu un fel de ferecare

ca-ntr-o fereastră înspre zi

pe care nimeni n-o deschide

să se desprindă din tristeţi,

prin turnuri zac nişte firide

şi în firide nişte vieţi

*

cu ancestrală irosire

în prea târziu şi inutil,

departe-n volbura subţire

încă aleargă un copil

ademenit de o poveste

cu învieri ce se repetă,

cândva o să-mi aducă veste

că naşterea şi-o tot regretă


Comments are closed