Bucovineni dispăruţi pe fronturile Austriei (X)

Horă la Vicovu de Jos, în martie 1917

„Constantin a lui Ştefan Ţiganaş, născut în 1882, din Ceahor, a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, în Batalionul de Vânători 27 şi a plecat cu dânsul la luptă. În noiembrie 1916, s-a îmbolnăvit în tranşeu la Cârlibaba. Martorul Dimitrie a lui Mihai Holunga se afla în acelaşi tranşeu cu dânsul şi, părăsind tranşeul Ţiganaş, află el de la un stegar sanitar că dânsul ar fi pe locul de ajutor. De atunci nu e nici o ştire despre dânsul. Conform unei informaţii din partea Crucii Roşii, el a a dispărut din 6 iulie 1916. Presupunându-se probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Fevronia Ţiganaş, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Patapie Olexiuc a lui Dimitrie, din Suchovercov (Suhoverca – n. n.), născut în 1883, a fost înrolat, în 1915, la Regimentul 35 şi a plecat, în august 1915, pe frontul rusesc. Conform afirmării lui George a lui Petru Grigorcea din Suchovercov, care a servit cu numitul la acelaşi corp de armată, au participat ambii, în august 1915, la lupta de la Zlota-Lipa. În ziua următoare află Gligorcea, de la un camarad, că Olexiu a picat în această luptă şi nu l-a mai văzut. Acolo ar fi murit, după cum afirmă martorii. Fiind, deci, decesul presupus în mod legal, se dispune, la cererea soţiei sale, Maria Alexiuc, născută Semeniuc, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Dimitrie Sucholotiuk a lui Nicolai din Coţmani, născut în 1887, a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, în Regimentul 24 şi a plecat la luptă. Ultima scrisoare de pe front a trimis-o soţiei sale cu data de 24 martie 1915. De atunci nu-i nici o ştire despre dânsul. Martorii spun că, în aprilie sau martie, dânsul a luat parte la un atac în contra ruşilor şi, după această luptă, n-a mai fost văzut, aşa că trebuie să fi picat pe câmpul de onoare. Presupunându-se probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Maria Sucholotiuc, născută Pauline, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Lazar a Iacov Zahariuc, din Ceahor, născut în 1882, a fost înrolat, în august 1914, cu ocazia mobilizării generale, în Regimentul nr. 41 Infanterie şi luptă cu regimentul în contra Rusiei. Conform afirmărilor martorului Vasile Rusnac din Ceahor, care a servit în Regimentul 41, l-a văzut acesta, ultima dată, în noiembrie 1914. Venind el, după aceea, la compania lui Zahariuc, i-au spus ceilalţi camarazi şi chiar fratele lui Zahariuc, care a picat în 1916, că Lazar Zahariuc a picat în noiembrie 1914. Fiind, deci, decesul presupus, se dispune, la cererea soţiei sale, Ana Zahariuc, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”[1].

Rădăuţi, în 1917

„George Gramowicz a lui Procopie, născut în1883, în Cotul lui Strileţchi, a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, la oaste şi a plecat în campanie. În toamna anului 1914, se afla la Przemysl, ca săpător. De atunci lipseşte orice ştire despre dânsul. Presupunându-se probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Parascheva Gramowicz, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Anna Mittermayer, născută Tofanel, soţie de conductor de tren, a plecat din Cernăuţi, pe timpul invaziei ruseşti, pe la finea anului 1916 sau începutul lui 1917, cu un soldat rus, luând cu sine documentele ei personale, între altele şi o legitimaţie de călătorie, cu fotografia ei. De la retragerea ruşilor din Bucovina, lipseşte orice ştire despre dânsa. În august 1918, a adus Ioachim Palamar, gospodar din Crasna-Ilschi, fost infanterist la Regimentul 22, reîntorcându-se din prinsoarea rusească, legitimaţia cu fotografia Annei Mittermayer, născută Tofanel, şi zice că a aflat-o, pe 14 februarie 1918, la o femeie, care zăcea moartă pe un câmp, lângă un sat din districtul Jaroschenka, Comparând el fotografia cu trăsăturile feţei răposatei, a constatat cu siguranţă că aceasta e fotografia ei şi, conchizând, după locul de emitere, „Dorna-Watra”, că e o persoană din Bucovina, a luat cu sine fotografia. Fiind, deci, decesul probabil, se dispune, la cererea lui Petru Tofanel, procedura pentru stabilirea morţii celei dispărute” [2].

Dorna Candreni, în 1917

„Atanasiu Kovaliuk a lui Nicolai, născut în 1888, în Lujeni, a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, la oaste şi a plecat la război. El a căzut prizonier la ruşi şi se afla, în timpul din urmă, în localitatea Horod Weleki Luhi, guvernământul Paskow, unde se aflau şi alţi locuitori din Lujeni ca prizonieri. Acolo ar fi murit la 25 septembrie 1917 stil vechi, după cum afirmă martorii. Fiind, deci, probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Elisaveta Kowaliuk, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„George a lui Nicolai Zwarycz din Boian a fost deportat de ruşi şi internat în Astrahan. Acolo ar fi murit, de Înălţarea Domnului 1917, după cum afirmă martorii. Fiind, deci, probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Sanchira Zwarycz, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Vasile a lui Onufrei Bambura, din Suliţa Nouă (austriacă), a fost deportat de ruşi la Astrahan şi internat, cu mulţi locuitori din Suliţa Nouă, în Oday, Rusia. Acolo ar fi murit în toamna anului 1917, după cum afirmă martorii. Fiind, deci, probabil decesul, se dispune, la cererea lui George a lui Dumitru Bezhuz din Suliţa Nouă, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Petru a lui Petru Huber, născut în 1886, în Mănăstirişte (Siret – n. n.), a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, în Regimentul 3 de Artilerie Grea, în Przemysl, şi a servit în fortăreaţă. În martie 1915, a căzut prizonier la ruşi şi a fost internat în lagărul dun Taschkent. Acolo ar fi murit, în iunie 1915, după cum afirmă martorii. Fiind, deci, probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Luisa Huber, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Maxim Rotar, fiul lui Petru, născut la 12 octombrie (?), în Pătrăuţi, în timpul din urmă domiciliat aici, a fost înrolat, la începutul războiului, la oaste şi a căzut prizonier la ruşi. El ajunse în lagărul de prizonieri în Trotzkoje, guvernământul Samara, aici s-a îmbolnăvit de tifos şi, după comunicările unor persoane necunoscute, ar fi murit, în anul 1915. Fiind, deci, probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Ana Rotar, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„George a lui George Moraraş din Roşa, născut în 1880, a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, în Regimentul 22 Infanterie. În toamna anului 1914, a căzut prizonier la ruşi şi ajunsese în lagărul de prizonieri de la Tomsk şi, apoi, ca lucrător într-o fabrică în Zemskij Zawod, guvernământul Ufa. Acolo ar fi murit la 12 noiembrie 1916, după cum afirmă martorii. Fiind, deci, probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Zoica Moraraş, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Ştefan Mistoruk a lui Nicolai din Cadobeşti născut în 1886, a fost înrolat, la 1 august 1914, cu ocazia mobilizării generale, la Regimentul 24 Infanterie şi a luat parte la luptele în contra Rusiei. El a picat în toamna anului 1914, la retragere, lângă Istula, după cum afirmă martorii. Fiind, deci, probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Parascheva Nitoruk, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”[3].

Czernowitz: Besuch Kaiser Karls I. in Czernowitz; 6 aug. 1917

„Ion Creţiac a lui Mihail, născut în 1884, în Zelenău, a fost înrolat, în 1914, ăn Regimentul 15 Infanterie şi a plecat în campanie. În 1915, se afla în apropierea Lublinului, unde a luat parte la luptele în contra ruşilor. Acolo ar fi murit, la 29 iulie 1915, după cum afirmă martorii. Fiind, deci, probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Maria Creţiac, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”[4].