Bucovineni dispăruţi pe fronturile Austriei (IX)

Mi se pare a fi o tresărire de omenesc, să vezi în luminiţele bradului de Crăciun şi un scapăr al vieţilor irosite de pe făgaşurile nemiloase ale istoriei. De asta am lucrat, astăzi, 25 decembrie 2019, la iluminări ale destinelor bucovinene, irosite în urmă cu mai bine de un veac. Toate îndreptăţite la recunoştinţă şi pomenire:

„Simion Kideszczuk din Negostina a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, la oaste, şi a plecat în campanie. În luna decembrie 1914 a picat pe frontul rusesc. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Mariei Kiseszczuk, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Simion Pavolencu, fiul lui Dimitrie, născut în 29 august 1886, în din Cuciur-Mare ţi în timpul din urmă domiciliat aici, a fost înrolat, la începutul războiului, în anul 1914, la oaste şi a luat parte la luptele de la Kamionka şi Brody. Acolo ar fi murit, în august 1915, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Parascheva Pavoluncu, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Nicolai Strzelbycki din Boian şi domiciliat în Toporăuţi a fost înrolat, la începutul războiului, în Regimentul 41 şi făcea serviciu ca soldat, în 1914 sau 1915, în Przemysl. De atunci lipseşte orice ştire despre dânsul. Toate cercetările făcute în direcţia aceasta au rămas zadarnice. Presupunându-se probabilitatea, în mod legal, a decesului, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Ştefaniei Strzelbycki, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Gheorghe Harasem, născut în 1881, în Toporăuţi, a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, la oaste, şi a plecat în campanie. Aici s-a îmbolnăvit de tifos şi a ajuns într-un spital de epidemii din Ungaria, unde, în toamna anului 1915, ar fi murit. Cea din urmă ştire e din luna mai 1915; de atunci nu mai e nici o ştire mai mult. Presupunându-se probabilitatea decesului în mod legal, se dispune, la cererea soţiei sale, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Manoli Brendzan a lui Ilie, născut în 1886, în Rarance, a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, la oaste, şi a plecat în campanie. De atunci lipseşte orice ştire despre dânsul. În luna octombrie 1914, l-au văzut consăteni de-ai lui, care de asemenea se aflau în campanie. Presupunându-se probabilitatea decesului în mod legal, se dispune, la cererea soţiei sale, Vaselina Brendzan, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Vasile Florescul a lui Dumitru, născut în 1888, în Molodia, a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, în Regimentul 41 Infanterie şi a plecat la luptă, în luna septembrie 1914. Într-o luptă ar fi fost rănit greu şi ar fi murit. De atunci lipseşte orice ştire despre dânsul. Presupunându-se probabilitatea decesului în mod legal, se dispune, la cererea soţiei sale, Axenia Florescul, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Alexa Florescul a lui Tanasiu, născut în 1878, în Stăneştii de Sus, a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, la oaste şi a plecat la luptă. Din toamna anului 1914, lipseşte orice ştire despre dânsul, iar camarazi de ai lui povestesc că s-a îmbolnăvit de tifos şi a murit. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Odokia Florescul, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Grigori Neriuka a lui George, născut în 1881, în Jucica Veche, a fost înrolat în Regimentul 80 Infanterie, în anul 1914 şi a plecat la luptă. Aici să fi picat el pe la finele anului 1915 sau începutul lui 1916, în lupta a 5-a sau a 6-a de la Isonzo. De atunci lipseşte orice ştire despre dânsul. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Varvara Neriuka, născută Kaplij, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”[1].

„Avram Pawlow, născut la 4 aprilie 1912, în Ciprian Pawlow, născut la 22 septembrie 1913, şi Tatiana Pawlow, născută la 8 aprilie 1917, toţi copiii căsătpriţilor Pawl Alexejow şi a Irinei, născută Nikiforowa, din Fântâna Albă, s-au refugiat, în noiembrie 1918, cu părinţii lor, în Rusia şi locuiau în Bălţi. Acolo ei ar fi murit, în noiembrie 1918, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabile decesele, se dispune, la cererea Irinei Nokiforowa, procedura pentru stabilirea morţii celor dispăruţi”.

„Teodor Kunesiwski, născut la 6 faur 1886, ca fiu al lui Ignaţ şi al Elenei, în Stăneştii de Jos, a fost înrolat, la începutul războiului, în Regimentul 24 Infanterie şi a luat parte la luptele de pe Privaczena (Görz). Acolo ar fi murit, la începutul anului 1917, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Elena Kunesiwski, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Ion Husak, născut în 8 faur 1883, fiul lui Nicolai Husak şi al Vasilenei, născută Chemuk, din Lăpuşna, a fost înrolat, la începutul războiului, la oaste. În anul 1915, a picat prizonier la ruşi şi a fost internat în Bezczapazna, guvernământul Starospol-Kaukasus. Acolo ar fi murit, în toamna anului 1917, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Luchian Husak şi soţia, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”[2].

1917, decembrie 17: Kaiser Karl an der Ostfront. Foto: Heinrich Schuhmann

„Petru Pascar şi Ioana Pascar, din Boian, au fost deportaţi, cu ocazia invaziei ruseşti, în Rusia şi internaţi ăn Saratow. Acolo ar fi murit el, în martie 1919. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea Domnicei Tokar, născută Stynzibota, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Ludvica Heudel, născută Czerniak, proprietară de casă din Boian, a fost deportată de inamic în Rusia, în 1916. Acolo ar fi murit, la 15 aprilie 1917, la Astrahan, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea surorii Ana Ionasz, născută Czerniak, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Victoria Leocadia Bilecka, proprietară de casă în Boian, a fost deportată, în 1919, de inamic în Rusia, la Basznakowka, guvernământul Astrahan. Acolo ar fi murit, pe la finea lui faur sau începutul lui martie 1917, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea copiilor minori Olga, Francisca, Cecilia, Maria şi Leopold Franz Bilecki, reprezentaţi prin epitropul Antonina Wicloczynska, soţia lui Iosef, procedura pentru stabilirea morţii dispărutei”.

„Domnica lui George Presecărean să fi murit, în septembrie 1918, în Boian, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Petru Criţa, procedura pentru stabilirea morţii celei dispărute”[3].

Solca, în 1917

„George Bazar din Broscăuţii Vechi a fost înrolat, în august 1914, cu ocazia mobilizării generale, la oaste. El a picat prizonier la ruşi şi a fost internat, în timpul din urmă, în Skubolew, Rusia. Acolo ar fi murit, în iulie 1919, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Paustina Bazar, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„George Iacubovici a lui Vasile, născut la 1888, în Mămăieştii Noi, a fost înrolat, în 1914, în Regimentul 41 Infanterie şi a plecat la luptă. La începutul anului 1915 se afla în apropiere de Beligrad, în tranşeu. Într-o luptă, care a avut loc în 27 ianuarie 1915, ar fi picat, fiindcă camarazi lui, după luptă, nu l-au văzut nici sănătos şi nici rănit. De atunci lipseşte orice ştire despre dânsul. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Virginia Iacobovici, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Mihai a lui Ion Cehanczuk din Prevorokia a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, în Regimentul 41 Infanterie şi a luptat, în timpul din urmă, la Pocini, în Polonia rusească, în contra ruşilor. Acolo ar fi murit, la 27 octombrie 1915, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Alexandra Cehanczuk, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Ion Ştefura a lui Pantela, născut în anul 1889, la Chiseliţeni, a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, la oaste şi a luptat, în timpul din urmă, în contra ruşilor, la Boian. Acolo ar fi picat, la 13 iunie 1915, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Pantela Ştefura a lui Vasile, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Vasile Makowejczuk a lui Ion, din Mămăieştii Noi, născut în 1884, a fost înrolat, în anul 1914, în Regimentul 22 Infanterie şi a plecat în campanie. El a picat prizonier la ruşi şi a fost internat, în timpul din urmă, în Siez, guvernământul Archangelsk. Acolo ar fi murit, la 22 iulie stil vechi 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Varvara Makowejczuk, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”[4].

Siret, în 1917

„Dimitrie a lui Ştefan Paulovici, din Ceahor, a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, în Regimentul 41 Infanterie şi era ataşat, după aceea, unei companii de lucrători militari, şi anume Compania 1. Înainte de Paştele greco-ortodox 1915, s-a îmbolnăvit de tifos şi ajunse într-un spital în Slanka, Galiţia. Acolo ar fi murit, în Sâmbăta Patimilor 1915, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Domnica Paulovici, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Toader al lui George Rusu, din Boian, a fost deportat de inamic în Rusia şi internat la Tidosinca, districtul Cernowasc, Astrahan. Acolo ar fi murit, în aprilie 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Costachi a lui Teodor Rusu, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Alexandra lui George Presecărean ar fi murit în mai 1915, în Lehăcenii Teutului, în timpul invaziei ruseşti, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Petru Criţac, procedura pentru stabilirea morţii celei dispărute”.

„Marghioala a lui Iacob Gâză, din Boian, să fi murit, după cum afirmă martorii, în Boian, în luna lui mai 1915, pe timpul invaziei ruseşti. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Petru Criţac, procedura pentru stabilirea morţii celei dispărute”.

„Constantin a lui Andrei Constantin Toma, din Boian, a fost deportat de inamic în Rusia şi internat, cu alţi locuitori din Boian, în Repua, guvernământul Sarata. Acolo ar fi murit, la 10 iulie 1917, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea Paraschivei lui Nicolae Malin, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Ion a lui Lorenz Leugner, din Roşa, născut în 1877, a fost înrolat, cu ocazia mobilizării generale, la Regimentul 22 Infanterie şi luptă contra Rusiei. El ar fi murit, la 27 martie 1917, în spital la Sadagura, fiind rănit la Dobronăuţi, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Iosefa Leugner, născută Nowak, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Eufrosina lui Vasile Vaipan, din Boian, a fost deportată, în 1917, de inamic, la Rusia, şi ănternată în Bekow, guvernământul Astrahan. Acolo ar fi murit, în octombrie 1917, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Vasile a lui Ion Vaipan, procedura pentru stabilirea morţii celei dispărute”.

„George Ţiganaş a lui Teodor, din Ceahor, născut în 1886, a fost înrolat, în 1915, în Regimentul 15 Infanterie şi a mers pe frontul rusesc. În noiembrie 1915 a căzut prizonier şi a fost internat în diferite lagăre, în urmă, în Askresenski, guvernământul Moscova. Acolo ar fi murit, în Duminica Paştelui 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Maria Ţiganaş, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Israel (Srul) Weisselberger, născut în 1875, în Ostriţa, a fost înrolat, cu ocazia mobilizării generale, la Regimentul 22 Infanterie şi a plecat cu dânsul în câmp. Deja în august a luat parte la luptele de la Rarancea. Acolo ar fi picat, la 23 august 1914, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Fanny Weisselberger, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Petru a lui Procopi Manoilă, născut în 1895, din Voloca, a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, în Regimentul 41 Infanterie şi a plecat cu dânsul la luptă. În octombrie 1915, a căzut, ca şi alţi locuitori din Voloca, prizonier. A fost dus în lagărul de prizonieri de la Bahmut şi trimis ca lucrător într-o fabrică în Ienakieva, guvernământul Iecaterinoslav. Acolo ar fi murit, în august 1917, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Procopi Manoilă, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Dimitrie Czonohuz a lui Simion, născut în 1890, din Camenca, a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, la Regimentul 95 Infanterie şi a plecat în câmp. În mai 1915, a căzut el, împreună cu câţiva consăteni, în prinsoare, la ruşi; în satul Striganca avea ocupaţie într-o moară. Acolo ar fi murit, în iulie 1915, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Veronica Czornohuz, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Simion Horobeta a lui Ion, de 40 de ani, din Hliboca, a plecat de aici, în iunie 1916, ca călăuza unui transport de vite, din cauza apropierii duşmanului, şi a venit în Oradea (Transilvania), unde s-a îmbolnăvit şi a intrat într-un spital. Acolo ar fi murit, la 19 octombrie 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Elena Horbeta, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Alexandra a lui Vasile Onciul, din Boian, a fost deportată de inamic în Rusia şi internată în Sărata, ca mulţi alţi locuitori din Boian. Acolo ar fi murit, pe la Paştele greco-ortodox 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Vasile a lui George Onciul, procedura pentru stabilirea morţii celei dispărute”.

„Domnica Ohnatiuk, născută Ţurcan, a fost deportată de ruşi în Rusia şi internată, cu mai mulţi locuitori din Boian, în Kamirlak, guvernământul Astrahan. Acolo ar fi murit, în mai 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Teodor a lui Ion Porozin din Boian, procedura pentru stabilirea morţii celei dispărute”.

„Aniţa lui Teodor Porozin, din Boian, a fost deportată de ruşi şi internată, cu mai mulţi locuitori din Boian, în Kamirlak, guvernământul Astrahan. Acolo ar fi murit, în mai 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Teodor a lui Ion Porozin din Boian, procedura pentru stabilirea morţii celei dispărute”.

„Nicolai a lui Teodor Rusu, din Boian, a fost deportat de ruşi în Rusia şi internată, cu mai mulţi locuitori din Boian, şi internat în Peoma, guvernământul Peoma. Acolo ar fi murit, în decembrie 1915, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Constantin a lui Teodor Rusu din Boian, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Ştefan a lui George Marintac, din Boian, a fost deportat de inamic la Rusia şi internat, cu mai mulţi locuitori din Boian, în Novorosslisk, Caucasia. Acolo ar fi murit, la 11 septembrie 1918, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Constantin a lui George Marintac, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Maria Kaszek, născută Wuzenko, din Lehăcenii Teutului, a fost deportată de ruşi, cu ocazia invaziei lor, în 1916, la Astrahan. Acolo ar fi murit, la 10 mai 1916, după cum afirmă martorii Rosalia Kalowska şi V. Boiczuk. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Nicolai Kaszek din Lehăcenii Teutului, procedura pentru stabilirea morţii celei dispărute”.

„Teodor Alexa, din Boian, a fost deportat, în 1916, de duşman în Rusia şi, ca mulţi locuitori din Boian, internat în Auta, guvernământul Astrahan. Acolo ar fi murit, în 2 februarie 1917, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Ioanei Alexa, născută Andrusak, procedura pentru stabilirea morţii celei dispărute”.

„Dumitru a lui Ion Lazor, născut în 1877, din Boian, a fost deportată de ruşi, cu ocazia invaziei lor, în comuna Zetna, guvernământul Astrahan. Acolo ar fi murit, în 14 octombrie 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Dumitru a lui Ion Lazor, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Grigori a lui Vasile Ciobotar, din Boian, a fost deportat, cu ocazia invaziei duşmane, de ruşi la Auta, guvernământul Astrahan. Acolo ar fi murit, în mai 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Teodor a lui Vasile Ciobotar, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Ion Borhyn, fiul lui Vasile, de 34 ani, în timpul din urmă domiciliat în Slobozia Banilei, lucra, în 1917, ca lucrător militar la garnizoana românească, lângă Târg, şi anume la tranşee. Acolo ar fi murit, în Vinerea Mare 1917, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la soţiei sale, Maria Borhyn, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„George Hlewka a lui Ion, din Vereceanca, născut în 1885, a fost înrolat, în 1915, la oaste şi luptă pe frontul italian. Acolo ar fi murit, în toamna anului 1915, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Ion Popeniuc a lui Lesin, născut în 28 ianuarie 1888, în Stavocan, în vremea din urmă cu domiciliul acolo, a fost înrolat, în martie 1919, la oaste şi a luat parte, în Regimentul 36, la luptele cu ruşii, în satul Zerwanitza. Acolo ar fi picat, după sărbătoarea Petru şi Pavel, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Safta Popeniuc, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Nicolai Catarinciuc, fiul lui Ion, născut în 27 aprilie 1883, în Buda, în vremea din urmă gospodar în Buda, a fost înrolat, la începutul războiului, în Regimentul 41 Infanterie şi a luat parte la luptele din Carpaţi, la Homuna. Acolo ar fi picat, la 29 aprilie 1915, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Ana Catarinciuc, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Teodor Moroz a fost, în războiul contra Rusiei, soldat şi se afla, în vremea din urmă, în Noua Suliţă rusească. Acolo ar fi căzut, la 7 august 1914, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Domnica a lui Teodor Moroz, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Grigori a lui Vasile Ciobotar, din Boian, a fost deportat, ca mulţi alţi locuitori, de ruşi şi internat în Autu, Rusia. Acolo ar fi murit, în mai 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea Alexandrei a lui Simion Iurko din Boian, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Vasilca Moroz, născută Poclitar, soţia lui Ilie Moroz din Boian, a fost deportată, ca mulţi alţi locuitori din Boian, de ruşi şi internată în Balaşovca, Rusia. Acolo ar fi murit, la 2 mai 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la lui Ilie a lui Alexandru Moroz din Boian, procedura pentru stabilirea morţii celei dispărute”.

„Simion Repciuc a lui Alexandru, născut în 1883, în Ceahor, a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, în Regimentul 58 Infanterie şi luptă, în anul 1917, pe frontul românesc. Acolo, pe dealul Caşinului, să fi murit, lovit de un plumb, la 6 ianuarie 1917, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Iftima Repciuc, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Chaim Hartenştein, născut în 1854, în Mămăieştii Noi, cu ocaziunea invaziunii a doua a ruşilor, ar fi fost omorât de soldaţii ruşi, la 16 mai 1915, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Zivia Hartenştein, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Simion Bolesiuc, fiul lui Ion, născut la 18 mai 1879, în Ceahor, la timpul din urmă domiciliat în Corovia, a fost înrolat, la începutul războiului, în Regimentul 58 Infanterie şi a luat parte la luptele în contra ruşilor, în Galiţia. Acolo ar fi murit, în toamna anului 1915, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Dochiţa Bolesiuc, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Caterina Lozowinski a fost deportată de ruşi şi internată în Raschinka, Astrahan. Acolo ar fi murit, în martie 1917, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la lui Ion Malatynski din Lehăcenii Teutului, procedura pentru stabilirea morţii celei dispărute”.

„Petru a lui Ion Pascar, din Boian, a fost deportat, ca mulţi alţi locuitori din Boian, în Rusia şi internat la Satratov. Acolo ar fi murit, în martie 1919, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea Vasilcei Rogojewski, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Teodor Reus a lui Ilie, din Jucica Veche, a fost înrolat, în 1915, la oaste şi a plecat la Dorna-Völgay. Acolo ar fi murit, în acelaşi an, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Elisabeta Reus, născută Osadczuk, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Maria Porojni, născută Ihnatiuk, din Boian, acolo ar fi murit, între 19 şi 25 octombrie 1914, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea Paraschiţei lui George Dârda, procedura pentru stabilirea morţii celei dispărute”.

„Vasile Fijka, din Boian, ar fi fost lovit de un şrapnel, în Boian, şi acolo ar fi murit, îndată, la 14 septembrie 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Catarina Fijka, născută Lazar, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„George Vasilaş a lui Ignatie, în timpul din urmă domiciliat în Terebleşti, a luat parte la luptele în contra ruşilor, la Iablonca, unde a fost grav rănit. Acolo ar fi murit, la 21 ianuarie 1915, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Aspazia Vasilaş, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Mihai Gorda a lui Nicolai, din Boian, plecat, în 1916, pe frontul italian, a luat parte la luptele de la Gorizia. Acolo ar fi murit, în toamna anului 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Nicolai a lui Petru Gorda, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Petre Lazăr, din Boian, a fost deportat de ruşi, ca mulţi alţi locuitori din Boian, şi internat în Zarika, Rusia. Acolo ar fi murit, în iunie 1918, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Aniţa Lazăr, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”[5].